ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1249/2022

Ședința publică din data de 2 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr . . . . . . . . . .din . . . . . . . . . ., . . . . . . . . . .a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare . . . . . . . . . .

Prin sentința nr. 833 din 22.11.2021 Tribunalul Suceava, secția contencios administrativ a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal, în considerarea domiciliului reclamantei și a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004.

Investit prin declinare, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă-contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 8/c.a. din 13 ianuarie 2022, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L. Suceava, Primarul Municipiului Suceava si Primăria Suceava în favoarea Tribunalului Suceava- sectia contencios administrativ și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Suceava, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că litigiul s-a aflat pe rolul Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ încă de la data de 10.08.2021, primul termen de judecată a avut loc la 09.09.2021, dată la care apărătorul reclamantei a susținut concluzii cu privire la aplicabilitatea art. 131 C. proc. civ.

La al doilea termen de judecată din data de 14 octombrie 2021, instanța, a pus în discuție necompetenta completului de judecată, față de împrejurarea că pe rolul Tribunalului Suceava s-a mai aflat un doar – dosar x/2021, cu aceleași părți si obiect, în care reclamanta a renunțat la judecată, astfel că prin sentința nr. 661/14.10.2021, în baza art. 107 alin. (1) si 3 din Regulamentul de organizare al instanțelor de judecată s-a dispus înaintarea cauzei la completul C7urg.

La cel de-al treilea termen de judecată, respectiv cel din 22.11.2021 a fost invocată excepția de necompetentă teritorială, părțile fiind invitate să-și exprime punctul de vedere, iar Tribunalul Suceava a dispus declinarea competentei in favoarea Tribunalului Iași.

Ulterior înregistrării cauzei pe rolul Tribunalului Iași la data de 14.12.2021 sub numărul x/2021, instanța investită a invitat părțile să-și exprime punctul de vedere cu privire la necompetenta teritorială, prin raportare la prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, sub acest aspect, prezenta instanță remarcă faptul că sentința de declinare a competenței teritoriale se plasează în afara cadrului legal din perspectiva momentului până la care instanța este obligată să își verifice propria competență.

Art. 130 C. proc. civ. prevede că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Mai mult, art. 131 C. proc. civ. instituie în sarcina instanței obligația verificării din oficiu a propriei competențe, indicând expres faptul că aceasta se impune a fi îndeplinită la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii. Orice depășire a acestui moment procesual este permisă doar în condițiile alin. (2) al art. 131 C. proc. civ.

Prin urmare, criteriul de tranșare a competenței materiale si teritoriale absolute era determinat in limine litis, chiar de la momentul sesizării instanței, conținutul întâmpinării sau probatoriile administrate neinfluențând cu nimic raționamentul acestei instanțe referitor la competența teritorială în soluționarea litigiului.

O teză contrară, respectiv permiterea ignorării momentului procesual expres indicat de prevederile art. 130 și 131 C. proc. civ. ar conduce la concluzia de neacceptat ca nesocotirea acestor dispoziții să fie lipsită de orice sancțiune, cu toate că intenția legiuitorului a fost în mod vădit aceea de a accelera judecarea cauzelor, oprind instanțele să invoce excepția necompetenței teritoriale absolute ori de câte ori s-a depășit momentul limită prevăzut de lege. Ori, corolarul dispoziției cuprinse la art. 130 și 131 C. proc. civ. de instituire a unui moment procesual limită pentru invocarea necompetenței instanței este implicit afirmarea competenței instanței inițial sesizate ori de câte ori necompetența nu a fost invocată în termenul menționat.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Suceava.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâții Primarul Municipiului Suceava, Primăria Municipiului Suceava și S.C. B. S.R.L. în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2022.