ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 897/2022

Ședința publică din data de 16 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, anularea Deciziei nr. 717786/10.12.2019 și a Deciziei nr. 1 de soluționare a contestației împotriva Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x/10.12.2019.

Prin sentința civilă nr. 538 din 7 aprilie 2021, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tibunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că litigiul dedus judecății are caracter fiscal și, având în vedere că actele administrative fiscale atacate prevăd o creanță fiscală mai mică de 3.000.000 RON (accesorii în cuantum de 3.956 RON, conform precizărilor pârâtei, calculate la un debit principal în cuantum de 12.217 RON), competența de soluționare în primă instanță revine tribunalului, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 8.06.2021, sub același număr de dosar.

2.1. Hotărârea Tribunalului Suceava, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 552 din 9 septembrie 2021, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, față de natura serviciului public pe care reclamanta îl prestează în regim de putere publică, că aceasta este asimilată unei autorități publice, conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. Astfel, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în situația în care reclamant este o autoritate publică, așa cum este ipoteza dedusă judecății. Având în vedere că sediul pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice este în municipiul București, din perspectiva competenței teritoriale, Tribunalul București este competent să judece cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.10.2021, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 6632 din 3 noiembrie 2021, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că Decizia nr. 1 a Președintelui ANRSC de soluționare a contestației împotriva deciziei de respingere a cererii de anulare a obligațiilor de plată accesorii nr. x/10.12.2019 este un act care se supune prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, coroborate cu cele ale art. 16 alin. (8) din același act normativ, fiind emisă în exercitarea prerogativelor sale de către președintele autorității de reglementare.

A mai reținut, contrar susținerilor Curții de Apel București, că Legea nr. 51/2006 nu distinge între calitatea de autoritate de reglementare și cea ce de organ fiscal a președintelui pârâtei, cu atât mai mult cu cât însuși Codul de procedură fiscală face trimitere la prevederile Legii nr. 554/2004.

Astfel, câtă vreme art. 16 alin. (8) din Legea nr. 51/2006 derogă de la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fiind stipulate măsuri derogatorii, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, instanța a reținut că în speță competența de soluționare revine Curții de Apel București, în favoarea căreia a declinat competența.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Reclamanta a achitat contribuția datorată de aceasta la bugetul ANRSC, potrivit sumelor stabilite prin nota de control încheiată de pârâtă, la data de 11.10.2019, respectiv debitul în sumă de 12.217 RON, iar în ceea ce privește obligația de plată a accesoriilor la acest debit, prin cererea nr. x/15.10.2019, a solicitat pârâtei anularea lor, în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale.

Prin decizia nr. 71786/10.12.2019, pârâta A.N.R.S.C. a respins cererea de anulare a obligațiilor accesorii, pe motiv că reclamanta are "declarații nedepuse privind contribuția datorată aferente perioadei 05.2011 - 12.2013".

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, în temeiul prevederilor art. 268 și art. 269 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care a fost respinsă, prin decizia nr. 1 de soluționare a contestației, pârâta constatând neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 24 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale, cu modificările și completările ulterioare, societatea figurând cu declarațiile nedepuse privind contribuția de 0,1% aferentă perioadei 05.2011 - 12.2013.

În contextul expus, obiectul cererii introductive îl reprezintă anularea unor acte administrativ fiscale, respectiv a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. x/10.12.2019 și a deciziei nr. 1/10.02.2020 de soluționare a contestației împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii.

Solicitarea reclamantei privește, așadar, anularea unor obligații bugetare restante - reprezentând accesorii, în procedura prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit precizărilor pârâtei (la termenul de judecată din 31.03.2021 în fața Curții de Apel București), accesoriile calculate la debitul de 12.217 RON achitat de reclamantă sunt în sumă de 3.956 RON.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării acțiunii, potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 face o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Astfel fiind, având în vedere faptul că actele contestate în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale, precum și faptul că în cazul litigiilor având ca obiect astfel de acte competența de soluționare a cauzei se stabilește, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu criteriul rangului central sau local al organului fiscal emitent, întrucât cuantumul sumei ce formează obiectul actelor contestate este mai mic de 3.000.000 RON, competența de soluționare în fond a litigiului aparține tribunalului.

Este adevărat că art. 16 alin. (8) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 prevede că "ordinele și deciziile președintelui A.N.R.S.C. pot fi atacate, în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, la Curtea de Apel București".

Însă, contrar opiniei Tribunalului București, nu se poate considera că art. 16 alin. (8) din Legea nr. 51/2006 derogă de la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, competența de soluționare a cauzei să revină Curții de Apel București, potrivit normei de excepție.

Corect a observat Curtea de Apel București că, deși deciziile au fost semnate de președintele Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, aceste acte nu reprezintă acte emise de președinte în temeiul art. 16 alin. (8) din Legea nr. 51/2006, în calitate de autoritate de reglementare în sensul Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, ci sunt acte emise de autoritatea pârâtă în calitatea sa de organ fiscal, temeiul juridic al actelor contestate fiind reprezentat de prevederile Cap. II din Ordonanța Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilități fiscale, cu modificările și completările ulterioare și ale Ordinului Președintelui A.N.R.S.C. nr. 565/25.11.2019 pentru aprobarea Procedurii de anulare a obligațiilor de plată accesorii, respectiv art. 272-281 din Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății privește o creanță fiscală al cărei cuantum se situază sub pragul de 3.000.000 RON, respectiv suma de 3.956 RON, ceea ce atrage competența de soluționare a tribunalului, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în funcție de criteriul valoric.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, având în vedere că reclamanta prestează un serviciu public, în regim de putere publică, fiind astfel asimilată, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, unei autorități publice și reținând că sediul pârâtei se află în Municipiul București, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2022.