ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5100/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în reorganizare, reprezentată prin B., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și C., a solicitat:

(a) suma de 1.746.589 RON reprezentând impozit pe profit, majorări și penalități și TVA de recuperat, majorări și penalități - sume achitate de societate la data de 25 ianuarie 2015 și pe care organul fiscal trebuie să le restituie în temeiul sentinței civile nr. 1960 din 24 aprilie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă ca urmare a pronunțării deciziei civile nr. 731 din 17 martie 2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție;

(b) suma de 200.683 RON reprezentând rata inflației calculată provizoriu și aplicată la suma de 1.746.589 RON (debit principal), de la momentul plății societății, respectiv 20 ianuarie 2015 și până în prezent; solicită obligarea pârâților în continuare la actualizarea și achitarea ratei inflației până la momentul achitării integrale a sumei de 1.746.589 RON;

(a) suma de 1.659.944,88 RON reprezentând dobânda fiscală datorată potrivit art. 124 din Codul de procedură fiscală calculată provizoriu până la data formulării prezentei acțiuni;

(b) suma de 190.728 RON reprezentând rata inflației, calculată provizoriu și aplicată la suma de 1.659.944,88 RON (dobânda fiscală), până la data formulării prezentei acțiuni; solicită obligarea pârâților la plata dobânzii fiscale la zi până la momentul achitării integrale a debitului principal, dobânda fiscală actualizată la zi cu rata inflației;

(a) suma de 1.130.910,85 RON reprezentând daune moratorii solicitate prin prezenta cerere de către societate în temeiul art. 1535 din C. civ., cuantificate în raport de dobânda legală penalizatoare;

(b) suma de 129.942 RON reprezentând rata inflației, calculată și aplicată la suma de 1.130.910,85 RON (daune moratorii); solicită obligarea pârâților la plata daunelor moratorii la zi până la momentul achitării integrale a debitului principal, dobânda fiscală actualizată la zi cu rata inflației;

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1201 din 7 martie 2022, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secțiile de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că litigiul dedus judecății are caracter fiscal și, având în vedere că acțiunea privește obligarea organului fiscal la plata sumei totale de 3.406.533,87 RON (debit principal în cuantum 1.746.590 RON și accesorii în cuantum de 1.659.944,88 RON), sumă ce depășește plafonul de 3.000.000 RON, competența de soluționare în primă instanță revine curții de apel, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 8.04.2022, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1121 din 20 iunie 2022, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că, în cauză, competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, respectiv 1.746.589 RON, care se situează sub pragul valoric de 3.000.000 RON, astfel încât, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului în primă instanță și nu curții de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2001.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, instanța de contencios administrativ a fost investită cu o cerere în pretenții formulată de reclamanta A. S.R.L., vizând obligarea pârâților Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și C. la plata unor sume individualizate și cuantificate la pct. I.1 din prezenta decizie, astfel: (i) suma de 1.947.272 RON - compusă din 1.746.589 RON reprezentând impozit pe profit, majorări și penalități și TVA de recuperat, majorări și penalități (sume achitate de societatea reclamantă la data de 25 ianuarie 2015 și pe care organul fiscal trebuie să le restituie în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă) și suma de 200.683 RON reprezentând inflația aferentă acestei sume; (ii) suma de 1.850.672,88 RON din care 1.659.944,88 RON reprezintă dobânda fiscală pretinsă de reclamantă potrivit art. 124 din Codul de procedură fiscală, iar suma de 190.728 RON reprezintă inflația aferentă; (iii) suma de 1.260.852,85 RON, din care 1.130.910,85 RON reprezintă daune moratorii solicitate în temeiul art. 1535 din C. civ., cuantificate în raport de dobânda legală penalizatoare, iar suma de 129.942 RON reprezintă inflația aferentă acestei sumei.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data formulării acțiunii, potrivit cărora:"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care au stabilit pragul de 3.000.000 RON, peste care competența materială de soluționare a cauzei nu mai poate aparține tribunalelor, au avut în vedere și accesoriile obligațiilor fiscale nu doar obligațiile fiscale principale, pragul valoric reprezentând o însumare a tuturor obligațiilor fiscale, sintagma taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON relevând clar această însumare a valorilor.

Prin urmare, în cauza de față, contrar celor reținute de curtea de apel, cererea de chemare în judecată vizează obligarea organului fiscal la plata unor obligații fiscale principale (în cuantum de 1.746.589 RON) și accesorii (în cuantum de 1.659.944,88 RON), a căror valoare cumulată însumează 3.406.533,88 RON, adică peste pragul valoric de 3.000.000 RON prevăzut de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, citate mai sus.

Așa fiind, în raport de aceste dispoziții legale și de obiectul cererii de chemare în judecată, în acord cu opinia tribunalului, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza, în fond, este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâții Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și C., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.