ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 564/2023

Ședința publică din data de 3 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 508 din 30 iunie 2022, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava în soluționarea cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pe pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 105 din 5 octombrie 2022, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul de competență, a suspendat judecarea cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Suceava –Secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte reține că, în cauză, reclamanta a contestat Decizia nr. 279/04.10.2021, prin care a fost respinsă contestația administrativă împotriva deciziilor de impunere x/25.02.2021, fiind criticată doar suma de 200.169 RON impusă cu titlu de TVA suplimentar, și F-SV 50 din data de 25.02.2021, fiind criticată modificarea bazei impozabile cu suma de 6.475.100 RON.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Înalta Curte constată că la stabilirea instanței competente să soluționeze cauza de față, prezintă relevanță cuantumul obligațiilor fiscale stabilite prin actele administrativ fiscale a căror anulare se solicită, care nu se confundă cu valoarea bazei impozabile stabilite suplimentar de organul de inspecție fiscală.

Valoarea bazei impozabile stabilite suplimentar de organul de inspecție fiscală se completează la finalizarea unei inspecții fiscale generale sau parțiale pentru obligațiile fiscale pentru care s-a constatat că baza de impozitare se modifică, dar fără stabilirea de obligații fiscale.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava –Secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în favoarea Tribunalului Suceava –Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2023.