ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4559/2023

Ședința publică din data de 13 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 24 din 14 martie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței invocată de pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 559 din 15 iunie 2023, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat judecarea cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, a constatat invit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Cererea de chemare în judecată vizează repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă, sub forma contribuțiilor sociale obligatorii, constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice, care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4000 RON, precum sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice, care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON.

Prin art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 s-au modificat dispozițiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, după cum urmează: 13. La articolul 155 alin. (1), după lit. a) se introduce o nouă literă, litera a1) cu următorul cuprins: venituri din pensii, definite conform art. 99, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON.

Conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

De asemenea, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.

Pentru stabilirea competenței materiale și teritoriale a instanței, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispozițiile art. 10 alin. (3) din aceiași lege reglementează competența teritorială și menționează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, față de rangul central al autorității pârâte față de care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în raport dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care reglementează competența teritorială a instanței de contencios administrativ și obligă reclamanta să se adreseze instanței de la domiciliul său, iar aceasta a înțeles să se adreseze instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliu, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Curții de Apel Suceava.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C., B., A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.