ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1094/2023

HOTĂRÂRE

04.05.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1094/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Prin cererea înregistrată la data de 29 iunie 2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea acestuia la soluționarea de îndată a cererii de plată transmise la FGA în data de 8 noiembrie 2021, care a primit numerele de înregistrare (pentru fiecare creditor FGA a acordat numere separate) toate din 31.01.2022, completată/precizată la data de 9 mai 2022 (cu sumele efectiv dispuse prin decizia penală definitivă nr. 634/A/2022, pronunțată în apel de Curtea de Apel Cluj la data de 6 mai 2022, în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Gherla), în termen de 10 zile pentru emiterea deciziei, calculat de la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive, cu consecința efectuării plății sumelor conținute în decizia penală definitivă nr. 634/2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Gherla, sub sancțiunea aplicării de penalități de 1% pe zi din sumele cuprinse în titlul executoriu. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 213/2015, art. 906 alin. (3) din C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1883 din 21 octombrie 2022, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., I., J., K., minorele prin reprezentant legal I., L., M., N., O. și P., precum și pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 102/2021 (în vigoare începând cu data de 24 septembrie 2021) este aplicabil și cererilor prin care se solicită obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la soluționarea cererilor de plată, întrucât legiuitorul, prin dispozițiile legale evocate, a atribuit raportului juridic o natură civilă.

Prin sentința civilă nr. 1663 din 17 februarie 2023, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu; s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București; s-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea acestei sentințe, s-a arătat că reclamanții au stabilit expressis verbis cauza cererii de chemare în judecată, iar instanța este obligată să o respecte, neputând-o modifica, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ.. În același timp, s-a constatat că prima instanță sesizată, recte Curtea de Apel București, nu a procedat la aplicarea art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., în sensul că nu a recalificat cererea introductivă de instanță. De altfel, chiar și dacă ar fi recalificat-o, prima instanță nu putea schimba cauza cererii de chemare în judecată.

Or, reclamanta a intentat o acțiune în contencios administrativ, considerându-se vătămată într-un drept al său de către o autoritate publică, sens în care cauza cererii, prin care se înțelege situația de fapt calificată juridic sau, într-o altă exprimare, fundamentul pretenției deduse judecății, nu comportă discuții.

Potrivit art. 1 alin. (1) teza I din Legea nr. 213/2015, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților se constituie ca persoană juridică de drept public care își exercită atribuțiile și competențele stabilite de lege.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Sub acest aspect, pârâtul este o autoritate publică centrală care ar fi refuzat nejustificat să rezolve o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim aparținând reclamanților, sens în care ne aflăm în prezența unui litigiu de contencios administrativ.

Judecătoria Sectorului 2 București a concluzionat în sensul că pârâtul este persoană juridică de drept public, fiind integrat în noțiunea de autoritate publică, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

S-a mai relevat faptul că în materie de competență nu se analizează dacă partea are sau nu deschisă calea remediului procedural la care a apelat, instanța fiind ținută să verifice, mai întâi, dacă este competentă să soluționeze pricina prin raportare la cauza cererii de chemare în judecată pe care au configurat-o reclamanții.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 3 martie 2023.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că în cauză conflictul privește competența materială de soluționare a litigiului.

Apariția conflictului negativ de competență a fost determinată de modul diferit în care cele două instanțe au interpretat dispozițiile art. 13 din Legea nr. 213/2015 și natura juridică a cererii de chemare în judecată, civilă sau de contencios administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 102/2021, "(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Ipoteza reglementată de dispozițiile legale anterior citate presupune emiterea unei decizii de respingere a despăgubirilor de către Fondul de Garantare a Asiguraților, ca atare, are în vedere cazul în care pârâtul înțelege să răspundă cererii de acordare a despăgubirilor.

În cauza dedusă judecății însă, reclamanții invocă lipsa oricărui răspuns din partea Fondului de Garantare a Asiguraților.

Având în vedere această particularitate a cauzei, Înalta Curte reține că, deși legea nu se referă explicit la ipoteza în care Fondul de Garantare a Asiguraților refuză, prin omisiune, să răspundă cererii de acordare a despăgubirilor, nu se poate concluziona, pe de o parte, că acțiunea ar aparține materiei contenciosului administrativ, iar pe de altă parte, că atare conduită a pârâtului de a nu răspunde ar putea rămâne în afara controlului jurisdicțional.

Referitor la natura juridică a pretențiilor din cuprinsul cererii introductive, aceasta este una de drept civil, fiind vorba despre un drept de creanță izvorât din contractul de asigurare, în contextul producerii riscului asigurat.

Faptul că, în cazul specific al insolvabilității sau falimentului asigurătorului, creanța rămasă nesatisfăcută beneficiază de o garanție legală, fiind acoperită din disponibilitățile Fondului de Garantare a Asiguraților, nu are drept semnificație nașterea unui raport juridic nou, între creditor și Fond, distinct de raportul primar. Concluzia în acest sens este susținută de jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia nr. 29/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 509/15.06.2020.

În ceea ce privește instanța competentă, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 213/2015 instituie, o dată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 102/2021, competența instanțelor civile în a căror rază teritorială se află sediul Fondului de Garantare a Asiguraților de a soluționa atât contestația împotriva deciziei de respingere a despăgubirilor, cât și calea de atac formulată împotriva hotărârii pronunțate în soluționarea contestației.

Astfel, potrivit Notei de fundamentare a O.U.G. nr. 102/2021, legiuitorul delegat a precizat, fără a se lăsa loc de interpretare, că se are în vedere "modificarea căii de atac a deciziilor Fondului de respingere a plății sumelor solicitate; astfel, proiectul de Ordonanță de urgență prevede faptul că asemenea decizii pot fi contestate la instanțele civile de la sediul Fondului (spre deosebire de prevederile actuale care stabilesc posibilitatea de contestare la Curtea de Apel București), căile de atac fiind cele prevăzute de C. proc. civ. (…)".

Așadar, pentru identitate de rațiune și egalitate de tratament juridic, se impune ca, și în cazul refuzului Fondului de Garantare a Asiguraților de a soluționa cererea, manifestat prin lipsa oricărui răspuns, să poată fi formulată contestație, tot la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit regulilor prevăzute la art. 13 alin. (5) și, respectiv alin. (5

) din Legea nr. 213/2015.

În cele din urmă, având în vedere că, potrivit art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști și, în raport de împrejurarea că Fondul de Garantare a Asiguraților are sediul în sectorul 2 al Municipiului București, competentă material și teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă.

Față de cele anterior expuse, în aplicarea art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.