ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1068/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 mai 2021 pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă-contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat ca instanța să dispună anularea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a B. nr. 2/15.04.2021.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 44 alin. (5) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației.

Reclamantul A. a depus o cerere completatoare, prin care a solicitat instanței să dispună revocarea administratorilor și cenzorilor societății motivat de faptul că nu au făcut dovada depunerii garanțiilor prevăzute de art. 48 alin. (1) și (2) din Legea nr. 1/2005, respectiv art. 57 alin. (7) din Legea nr. 1/2005, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată .

Prin sentința nr. 449/2021 din 21 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă-contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția inadmisibilității cererii de revocare a administratorilor și cenzorilor; s-a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a B. nr. 2/15.04.2021, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B.; s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect revocarea administratorilor și cenzorilor B.; reclamantul A. a fost obligat să plătească pârâtei B. suma de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul A. a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 217/2022 din 6 mai 2022, a admis apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 449 din 21 octombrie 2021 a Tribunalului Iași, aceasta fiind schimbată în parte, în sensul că reclamantul A. a fost obligat să plătească pârâtei B. suma de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin deciziei; a respins cererea intimatei privind cheltuielile de judecată în apel.

Împotriva deciziei nr. 217/2022 din 6 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, recurentul-reclamant A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 și următoarele din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 22 iulie 2022.

Intimata-pârâtă B. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 din C. proc. civ. totodată, a solicitat obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.000 RON, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței aflate la fila x.

Recurentul-reclamant A. nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluția din 16 ianuarie 2023, s-a fixat termen de judecată la 4 mai 2023 pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul de judecată acordat în cauză, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, raportat la prevederile art. 95 alin. (8) din Legea nr. 1/2005 coroborat cu art. 216 alin. (3) și (7) din C. civ. și a rămas în pronunțare pe această excepție.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul se impune a fi respins, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul declarat în cauză are ca obiect decizia nr. 217/2022 din 6 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în cadrul unui litigiu având ca obiect anularea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a B. nr. 2/15.04.2021.

Dispozițiile art. 95 alin. (8) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației stabilesc că hotărârile adunărilor generale și deciziile comitetului director contrare legii, actului constitutiv și statutului pot fi atacate în justiție.

Potrivit art. 216 alin. (3) din C. civ. (2009), "cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către instanța competentă în circumscripția căreia persoana juridică își are sediul, în contradictoriu cu persoana juridică în cauză, reprezentată prin administratori. Hotărârea instanței este supusă numai apelului", iar, în conformitate cu art. 216 alin. (7) din același cod, prevederile prezentului articol se aplică în măsura în care prin legi speciale nu se dispune altfel.

Având în vedere că în legea specială (Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației) nu se regăsesc dispoziții care să reglementeze procedura de soluționare a acțiunii în anulare reglementate de art. 95 alin. (8) din Legea nr. 1/2005, în speță, devine aplicabilă norma generală de la art. 216 alin. (3) din C. civ. (2009), cu denumirea marginală "Nulitatea actelor emise de organele persoanei juridice".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) fraza finală din C. proc. civ., "…nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Cum, din coroborarea textelor de lege anterior evocate, reiese că, în astfel de litigii, este exclus dreptul la recurs, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Prin urmare, decizia nr. 217/2022 din 6 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2021, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curții de apel a fost menționată calea de atac a recursului nu poate crea părților o cale de atac în afara cadrului legal, așa cum impun și dispozițiile art. 457 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 217/2022 din 6 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

În ceea ce privește solicitarea formulată de recurentul-reclamant A. privind reducerea cheltuielilor de judecată dovedite de intimată, Înalta Curte reține că, în raport de dispozițiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., instanța poate să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Este notoriu că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, partea care a câștigat procesul nu poate obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. O asemenea concluzie se impune și în dreptul intern.

Realitatea și necesitatea cheltuielilor țin de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și au fost privite de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil, spre a obține serviciul avocatului la calitatea preconizată, ca garanție a succesului său.

Caracterul rezonabil al cheltuielilor impune ca, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul litigiului ori reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.

Or, în raport cu obiectul cauzei, cu durata procesului, cu apărările efectuate și față de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurentul-reclamant A. privind reducerea onorariului de avocat și îl va obliga pe acesta la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 217/2022 din 6 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, ca inadmisibil.

Respinge cererea formulată de recurentul-reclamant privind reducerea onorariului de avocat.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2023.