ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2306/2023

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Iași la 5 aprilie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la restituirea biletului la ordin Seria RZBR3AE nr. x în original, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 106 din Legea nr. 58/1934 și ale art. 2492 din C. civ.

La data de 25 aprilie 2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a depus la dosarul cauzei cerere modificatoare prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a C. S.A. și anularea biletului la ordin în alb seria x nr. x, iar în subsidiar, obligarea pârâtelor la restituirea în original a biletului la ordin.

Prin sentința civilă nr. 10873 din 10 octombrie 2019, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 29 octombrie 2019 sub nr. x/2019.

Prin sentința nr. 62/2020 din 19 martie 2020, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată, fiind obligată reclamanta la plata sumei de 5.652 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea pârâtei C. S.A..

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat apel împotriva acestei sentințe.

Prin decizia nr. 514/2020 din 2 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2019 a fost admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 62/2020 din 19 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a anulat-o și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 12 aprilie 2022.

În urma solicitărilor instanței, reclamanta S.C. A. S.R.L. a precizat că temeiul de drept al acțiunii principale este reprezentat de art. 1238 C. civ. raportat la art. 1179, 1235 și art. 1236 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 267/2022 din 7 octombrie 2022, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, invocată de pârâta C. S.A..

A respins ca neîntemeiată cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar D. și C. S.A..

A obligat reclamanta S.C. A. S.R.L. la plata către C. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.304,76 RON, reprezentând onorariu avocat și a sumei de 742,28 RON reprezentând contravaloare cheltuieli deplasare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L., solicitând schimbarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul admiterii acțiunii formulate de A. S.R.L., al obligării intimatei-pârâte la restituirea biletului la ordin seria x nr. x și al menținerii hotărârii instanței de fond în privința soluției de respingere ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității acțiunii invocată de C. S.A..

Prin decizia civilă nr. 147/2023 din 15 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 267/2022 din 7 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, fiind obligată apelanta să plătească intimatei C. S.A. suma de 11526,34 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

In argumentarea motivului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susține că instanța de apel a soluționat cauza fără a stabili în prealabil situația de fapt referitoare la emiterea de către aceasta a BO RZBR3AE nr. x în alb, respectiv "contextului și scopului" emiterii BO a cărui restituire o solicită, contextul de fapt al predării/girării respectivului Bilet la Ordin în alb de către beneficiarul inițial (B. SRL) către terțul posesor (C.), situație de fapt prin raportare la care avea de soluționat opozabilitatea față de părțile litigante a actelor invocate de acestea ce au stat la baza, pe de o parte a emiterii BO și pe de altă parte a "posesiei legitime" a acestuia.

De asemenea, instanța de apel nu a motivat în drept reținerea "caracterului autonom"al Biletului la Ordin la data girării acestuia către intimata C. S.A. neanalizând efectiv motivul de apel invocat la punctul II. 2 privind lipsa caracterului autonom al biletului la ordin în alb girat și motivul privind inaplicabilitatea efectelor specifice girului în cazul Biletelor la Ordin în alb girate ca atare/în alb către un terț.

Mai susține recurenta că instanța de apel nu a argumentat în nici un fel, prin expunerea unor considerente proprii: a) nici reținerea instanței de fond în mod "temeinic" a faptului că biletul la ordin în alb este autonom și putea circula independent de raportul juridic fundamental care a determinat emiterea lui, în sensul prevederilor pct. 106-107 din Norma cadru BNR 6/1994, reținând doar faptul că "susținerile contrare al apelantei sunt nefondate"; b) nici reținerea "valabilității" girului în cazul unui bilet la ordin în alb; c) nici reținerea caracterului "întemeiat și argumentat" al susținerilor C. S.A. "în calitate de posesor legitim și de bună-credință al biletului la ordin" care "deși a dobândit titlul la ordin în alb l-a completat după indicațiile celui care l-a primit (B. SRL) - instanța neindicând "actul" care ar conține "indicațiile celui care l-a primit și natura respectivelor indicații".

Totodată, se susține că soluția pronunțată de instanța de fond conține și o motivare străină de natura pricinii, în condițiile în care nu făcea obiectul prezentei cauze invocarea "completării abuzive" a Biletului la ordin de către intimata C. S.A., cererea de restituire vizând în fapt obligarea intimatei C. la restituirea BO în alb, acțiunea fiind întemeiată pe dreptul comun.

Astfel, în soluționarea motivului de recurs ce vizează nemotivarea deciziei atacate, nemotivare ce vizează aspectele menționate se solicită ca instanța să aibă în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cât și dispozițiile art. 22 din același Cod.

In acest context, recurenta arată că incidența motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în cazul deciziilor pronunțate de instanțele de apel prin care aceasta nu stabilește în primul rând situația de fapt în speța dedusă judecății, nu face o analiză concretă a tuturor apărărilor invocate de părțile litigante, pornind de la motivele de apel invocate în cauză a fost statuată inclusiv de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Mai susține recurenta, că în cuprinsul întâmpinării depuse în apel, aceasta a formulat o serie de cereri și apărări, menite să aducă în atenția instanței aspecte considerate relevante pentru a se putea aprecia asupra incidenței în speță a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 58/1934 și art. 76 alin. (1) din Normele nr. 6/1994, iar pentru a se putea răspunde acestor critici era necesară, mai întâi, lămurirea tuturor aspectelor de fapt ale speței de către instanța de apel, astfel că, în opinia recurentei, hotărârea pronunțată nu prezintă silogismul juridic complet care să explice și să justifice dispozitivul și nu permite realizarea controlului judiciar, impunându-se așadar, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei instanței de apel, care în rejudecare, va examina cererile și apărările menționate în întâmpinare ce nu au primit răspuns în calea ordinară de atac.

Tot în același context, recurenta susține nelegalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel ce vizează pronunțarea unei hotărâri a cărei motivare are la bază motive străine de natura cauzei, în condițiile în care, motivele reținute de instanța de apel în soluționarea cauzei nu au ținut cont cu adevărat de natura litigiului din prezenta cauză, respectiv solicitarea unei cereri de restituire a biletului la ordin emis de reclamantă "în alb" și girat ca atare, respectiv tot în alb, de către beneficiarul inițial către C. S.A., acțiune întemeiată pe prevederile dreptului comun.

Critica referitoare la faptul că motivele avute în vedere de instanța de apel sunt străine de natura pricinii se raportează la faptul că instanța a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 19 din Legea nr. 58/1934 - prevederi care sunt aplicabile unui Bilet la ordin/cambii în privința căruia "s-a pornit acțiunea cambială", respectiv unui Bilet la ordin completat pentru care posesorul (C.) își realizează dreptul său de creanță izvorât din aceasta, or obiectul cauzei nu viza o astfel de acțiune cambială.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că în cauză nu au incidență prevederile art. 1528 alin. (1) C. civ. motivat de faptul că acestea reglementează "executarea silită a obligației de a face, ce nu are legătură cu cauza", dar cauza viza tocmai obligația posesorului (C.) de a preda/restitui biletul la ordin pus în circulație conform "convenției cambiale", convenție cambială despre a cărui existentă era obligat a face cercetări.

Mai arată recurenta că, instanța de fond a reținut "temeinicia" susținerilor intimatei C. S.A. privind completarea Biletului la ordin, conform indicațiilor date de beneficiarul inițial al acestuia - deși obiectul cauzei nu viza completarea abuzivă a Biletului al ordin, ci restituirea biletului emis în alb.

Tot în același context, se susține că instanța de fond a reținut caracterul autonom al creanței transmise prin gir, deși la momentul "girului" titlul cambial girat nu conținea în cuprinsul acestuia o creanță care să poată dobândi caracter autonom urmare a girului, motivare care, cel mai probabil are în vedere faptul că la momentul pronunțării, Biletul la ordin era completat de către C. S.A..

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv ale prevederilor art. 12 din Legea nr. 58/1934 coroborate cu pct. 70-79 din Norma - cadru BNR 6/1994, art. 13-19 din Legea nr. 58/1994 coroborate cu cele ale pct. 80-88, 97,114 din Norme Cadru BNR nr. 6/1994 raportate Ia prevederile art. 104-106 din Legea nr. 58/1994 și pct. 509-510 din Norma cadru BNR nr. 6/1994.

Astfel, nelegalitatea invocată este rezultatul interpretării și aplicării eronate de către instanța de fond a prevederilor legale în materia girului prevăzute de Legea nr. 58/1934 și a prevederilor Normei-cadru nr. 6/1994 a BNR, context în care se impune a arăta, cu titlu prealabil, faptul că "nulitatea girului unui Bilet la ordin în alb" invocată de reclamantă, viza arătarea faptului că intimata C. S.A. nu poate invoca efectele dobândirii posesiei Biletului al ordin prin gir, respectiv nu poate justifica, raportat la această modalitate de dobândire, posesia legitimă a biletului la ordin, caracterul autonom al Biletului la ordin și respectiv inopozabilitatea convenție cambiale ce a stat la baza emiterii biletului la ordin în alb fiind incidente doar în cazul transmiterii unui bilet la ordin completat integral.

Așadar, "nulitatea girului" nu viza o cauză de anulare a titlului cambial, ci viza reaua-credință a posesorului intimat de la chiar momentul preluării biletului la ordin în alb, ca urmare a faptului că titlul cambial poate circula numai după ce acesta a fost completat "respectând cerințele de conținut" ale titlului - astfel cum rezultă din pct. 81 coroborate cu cele ale pct. 84 din Norma cadru 6/1994 a BNR.

Astfel, prevederile art. 13 din Legea nr. 58/1934 reglementează modalitatea specifică de transmitere a cambiei, adică prin gir, precum și faptul că acesta poate fi transmis prin această modalitate (girat) chiar în folosul trăgătorului/al altui obligat cambial care, după primirea în acest mod a cambiei, o pot gira din nou.

Totodată, se reglementează expres faptul că și în situația în care emitentul/trăgătorul a limitat circulația prin gir a cambiei, inserând în cuprinsul titlului mențiune "nu la ordin" sau orice expresie echivalentă, acest fapt nu împiedică circulația cambiei, titlul putând fi transmis cu efectele unei cesiuni de creanță.

Această prevedere legală nu numai că nu conține vreo reglementare din care să rezulte "cu claritate" posibilitatea girării unui bilet la ordin în alb, ci doar o reglementare a modalității specifice de transmitere a titlului cambial.

În ceea ce privește prevederile pct. 81 și 84 din Norma cadru 6/1994 a BNR, recurenta susține că aceste prevederi sunt extrem de clare și nu pot fi altfel interpretate, în condițiile în care aceste reglementări nu adaugă - așa cum sugerează, dar nu afirmă expres instanța de apel - la prevederile art. 13 din Legea 58/1934.

Aceasta întrucât normele de aplicare a prevederilor art. 13 emise de BNR conțin o definiție a girului - respectiv faptul că girul semnifică modalitatea de transmitere a "tuturor drepturilor decurgând din titlul astfel cum acesta este redacta și completat", adică faptul că "girul" ca operațiune cambială semnifică modalitatea de transmiterea creanței cambiale astfel cum aceasta este înscrisă în titlu, precum și o precizare a momentului de la care poate interveni o astfel de modalitate de "transfer" al titlului cambial - respectiv de la data la care acesta respectă atât condițiile de validitate dar și de conținut, adică este completat - nu în alb - fapt logic de altfel pentru că titlul "în alb" nu conține "drepturile decurgând din titlu ce fac obiectul transmiterii".

Potrivit art. 14 din Legea nr. 58/1934 "Girul trebuie să fie necondiționat. Orice condiție menționată în titlu se consideră nescrisă. Girul parțial este nul. Girul "la purtător" este echivalentul unui gir în alb".

Această prevedere legală menționează faptul că girul nu poate fi condiționat, o astfel de mențiune fiind considerată "nescrisă", respectiv "drepturile decurgând din titlu" se transmit indiferent dacă girantul ar insera vreo mențiune care ar condiționa transmiterea acestora, adică a creanței izvorâte din titlu, o astfel de "condiționare" neproducând efecte. Din nou această prevedere nu poate viza decât un drept înscris în titlu, adică un titlu cambial completat.

Astfel, relevantă în reținerea faptului că girul vizează un titlu cambial completat - respectiv în faptul că "girul" unui bilet la ordin în alb nu poate genera efectele unui gir - este prevederea alin. (2) al art. 14 potrivit căruia "girul parțial este nul".

Simpla trimitere la un gir parțial denotă faptul că legiuitorul a gândit girul ca vizând o creanță determinată, cea înscrisă pe titlu, doar existența unei creanțe fiind compatibilă cu noțiunea de parte/parțial, iar concluzia nu poate fi alta decât aceea că "girul, vizează un bilet la ordin completat cu o creanță, nu unul în alb.

În ceea ce privește prevederile art. 16 din Legea nr. 58/1934, acestea reglementează tocmai "efectele girului", acestea nefăcând altceva decât să "întărească" definiția girului reglementată prin Norma cadru-BNR 6/1994, respectiv să ateste faptul că prevederile pct. 81, 84, 87 din Norma cadru 6/1994 nu conțin vreo dispoziție contrară Legii nr. 58/1934.

Astfel, efectul "girului" constă în transmiterea tuturor drepturilor izvorâte din cambie - adică acelea care rezultă din conținutul cambiei, care sunt scrise/completate în cambie. Alineatul 2 al acestui articol se referă la "girul în alb", adică cel reglementat de art. 15 din Legea nr. 58/1934 - referitor la lipsa indicării giratarului (beneficiarul girului) în conținutul cambiei.

Așadar, nici această prevedere legală nu reglementează girul unui bilet la ordin în alb și, mai mult, art. 16 alin. (1) din Legea nr. 58/1934 reflectă chiar definiția girului reglementată de prevederea pct. 81 din Norma cadru BNR 6/1994.

De asemenea, se arată că prevederile art. 17 din Legea nr. 58/1934, reglementează, în fapt răspunderea girantului de acceptarea și plata cambiei girate - adică a creanței menționate în titlu înainte de momentul girului, prevederea legală permițând "regresul" posesorului împotriva girantului, or nici această prevedere legală nu generează concluzia posibilității/efectelor produse de operațiunea de girare a unui bilet la ordin în alb, iar dacă s-ar accepta posibilitatea girării unei cambii în alb, atunci și girantul ar avea la rândul său, ca și emitentul, o răspundere pentru creanță nedeterminată.

Prevederile art. 18 din Legea nr. 58/1934, reglementează "posesia legitimă" a posesorului unei cambii dobândite prin gir, interpretarea acestei prevederi legale neputând fi făcută decât în corelare cu prevederile anterioare, buna credință/posesia legitimă a unui bilet la ordin dobândit prin gir presupunând posibilitatea ca biletul să circule prin gir, respectiv faptul că girul vizează un bilet la ordin completat.

Conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 58/1934, acestea reglementează, de asemenea, girul unui bilet la ordin completat (transmiterea unei creanțe incluse în titlu) mențiunile "valoare pentru acoperire, încasare/pentru procură" vizând evident valoarea înscrisă în titlu la momentul girului. De altfel, în acest caz giratarul fiind "mandatarul" girantului.

Mai susține recurenta că și dispozițiile art. 21 din Legea nr. 58/1934 sunt aplicabile unui bilet la ordin completat, adică un bilet la ordin care are înscrisă creanța cambială, girată "în garanție" către giratar, creanța astfel transmisă, menționată în titlu, având caracter autonom față de raportul juridic ce a stat la baza emiterii titlului cambial.

Recurenta arată că prevederile art. 22 din Legea nr. 58/1934, nu fac referire decât la un Bilet la ordin completat, adică un Bilet la ordin care are înscrisă creanța cambială în cuprinsul titlului la momentul girului, girul posterior scadenței presupunând titlu cambial perfect.

Din prevederile art. 23 din Legea nr. 58/1934, rezultă că, nu numai că nu există o prevedere "clară" cum a reținut instanța de apel, care să reglementeze girul unui bilet la ordin în alb, respectiv care să poată conferi unui astfel de transfer toate efectele girului ci, din contră, interpretarea prevederilor art. 13 și următoarele din Legea nr. 58/1934 referitoare la gir converg către concluzia că "girul" poate privi doar un Bilet la ordin completat - un titlul cambial perfect, nu perfectibil, efectele girului neputând a fi invocate în privința unui Bilet la ordin în alb girat ca atare de către posesor.

Mai mult decât atât, se susține că dispozițiile punctelor 81, 84 și 87 din Norma cadru 6/1994 a BNR au fost, de asemenea, interpretate și aplicate eronat de instanța de apel, acestea nefiind contrare prevederilor Legii nr. 58/1934.

În ceea ce privește reținerea de către instanța de apel a "caracterului autonom" al creanței preluate de intimata C. S.A. "prin gir" și respectiv a inopozabilității convenției cambiale încheiate între reclamantă și beneficiarul Biletului la ordin în alb (B. SRL) raportat la prevederile art. 12 coroborate cu cele ale art. 18 și 19 din Legea nr. 58/1934 - recurenta apreciază că hotărârea instanței de apel a fost dispusă cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză.

În acest context, recurenta susține că doar biletul emis "pentru o sumă determinată", adică completat - a cărei creanță cambială rezultă însuși din titlu - creează obligații autonome și abstracte indiferent de raportul juridic fundamental ce a stat la baza emiterii lui, pe când un Bilet al ordin emis în alb nu poate genera astfel de efecte - biletul la ordin creând obligații autonome pentru că a fost completat și "nu a fost emis în alb".

În realitate, caracterul autonom al biletului la ordin și respectiv operațiunea de gir pot interveni doar cu privire la o creanță determinată înscrisă în conținutul biletului la ordin, deoarece numai o creanță determinată se desprinde de raportul fundamental ce a stat la baza emiterii Titlului, iar în acest context, recurenta solicită instanței de recurs să constate nelegalitatea deciziei pronunțate în cauză, motivat de interpretarea și aplicarea eronată a pct. 81, 84,87 din Norma cadru nr. 6/1994 a BNR, raportat la prevederile art. 13 și următoarele din Legea nr. 58/1934, în reținerea preluării biletului la ordin în litigiu prin gir, cu toate efectele sale.

Mai arată recurenta că nelegalitatea deciziei pronunțate de instanța de fond rezultă și din interpretarea și aplicarea eronată de către aceasta a prevederilor art. 12 din Legea nr. 58/1934, în reținerea inopozabilității convenției cambiale ce a stat la baza emiterii biletului al ordin în litigiu față de C. S.A..

In primul rând, trebuie avut în vedere faptul că "posesia legitimă" a biletului la ordin de către C. S.A. a fost reținută de către instanța de apel, raportat exclusiv la faptul că aceasta a invocat dobândirea posesiei prin gir, posesia legitimă fiind reținută de instanța de apel raportat la prevederile art. 18 din Legea nr. 58/1934, or motivarea în acest sens a soluției pronunțate de către instanța de apel este nelegală.

Prin urmare, posesia legitimă, respectiv buna credință a intimatei C. S.A. reținută de instanță de fond, raportat la dispozițiile art. 18 și 19 din Legea nr. 58/1934 este nelegală, fiind rezultatul interpretării greșite a acestor prevederile legale raportat la situația de fapt din prezentul litigiu.

Astfel, intimatei C. S.A. îi este imputabilă necercetarea contextului emiterii biletului la ordin și respectiv, îi este opozabilă convenția ce a stat la baza emiterii Titlului cambial în alb - Procesul-verbal de predare primire 1038/23.08.2018, în primul rând pentru faptul că și în lipsa mențiunilor inserate pe titlul astfel emis (adică în alb) care să conducă la "întregirea voinței emitentului de a se angaja juridic" convenția cambială este opozabilă posesorului ulterior în virtutea normelor cambiale la care, de altfel, s-a făcut referire în cererea de apel - art. 12 din Legea nr. 58/1934 și pct. 70 și următoarele din Norma cadru 6/1994 a BNR, fiind interpretate și aplicate eronat de instanța de apel.

Astfel, inopozabilitatea convenției cambiale ce a stat la baza emiterii titlului poate fi invocată exclusiv de cel care a dobândit Titlul completat, ceea ce nu este cazul în speța de față, intimata dobândind un titlu "în alb".

Prin urmare, recurenta a invocat, în principal, tocmai culpa gravă a intimatei în dobândirea Biletului la Ordin, în condițiile în care acesta a fost dobândit în alb și fără vreo mențiune în cuprinsul titlului fără ca, la data dobândirii, C. S.A. să facă minime diligențe în a "clarifica" limitele în care va putea completa Titlul transmis "în alb".

Mai susține recurenta că, în soluționarea cauzei, instanța de fond a reținut "buna-credință" a posesorului biletului la ordin în litigiu în mod nelegal, cu aplicarea greșită a prevederilor art. 12, dar și a aplicării și interpretării eronate a prevederilor pct. 70-79 din Norma cadru BNR 6/1994, prevederi redate de recurentă în continuare.

Astfel, în soluționarea motivului de apel referitor la interdicția impusă de BNR prin Norma cadru 6/1994 de primire "în portofoliu" de la terți a unor titluri cambiale necompletate "în alb" instanța de fond a făcut o greșită interpretare a prevederilor pct. 71,72,73 și 77 din Norma cadru nr. 6/1994, reținând, în esență, că "interdicția" invocată în susținerea relei-credințe sau cel puțin a "culpei grave" a C. S.A. în dobândirea Biletului la ordin, s-ar referi exclusiv la operațiunea de decontare de către instituțiile de credit, prevederile invocate de reclamantă referindu-se la "momentul prezentării la plată a titlului".

În primul rând trebuie observat faptul că un bilet la ordin necompletat nu poate face vreodată obiectul unei decontări, instituția de credit neavând cum să facă o plată în privința unui "instrument" care nu conține suma ce ar face obiectul plății.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 71, 73 și 77 din Norma cadru nr. 6/1994 a BNR, rezultă că pct. 71 reglementează "momentul" până la care Titlul trebuie completat de către posesor, iar în acest sens, se constată că intimata C. S.A. nu putea primi un instrument de plată necompletat pe care Beneficiarul/oricare posesor ulterior să îl transmită "necompletat" către instituția de credit, norma BNR instituind momentul până la care acesta trebuie completat, în situația în care acesta este "remis" unei instituții de credit fie în scop de decontare, fie în scopul prezentării la plată de către însăși instituția de credit.

Mai susține recurenta că nelegalitatea deciziei atacate rezultă și din reținerea "scopului" invocat de intimata C. S.A. al "intrării în posesia" biletului la ordin emis "în alb" respectiv al "garantării plafonului de creditare" acordat B. S.R.L. de către aceasta prin Actul adițional 1 la Contractul de factoring încheiat de instituția de credit cu beneficiarul BO "în alb", context în care, apreciază că soluția a fost pronunțată cu ignorarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 58/1934.

Astfel, dacă biletului la ordin în alb nu i se poate reține emiterea în scop de garantare ca urmare a lipsei mențiunilor specifice reglementate prin art. 21, tot astfel nu se poate reține că el a intrat în mod legitim în portofoliul intimatei în scop de garantare a plafonului de factoring.

Prin urmare, în lipsa oricărei mențiuni exprese pe titlu, recurenta apreciază că intimata nu poate invoca, în mod legal, faptul că Biletul la ordin ce face obiectul prezentei cauze ar fi fost emis în vederea garantării obligațiilor viitoare asumate de B. S.R.L. până la plafonul contractului de factoring astfel stabilit, prin Actul adițional nr. l.

În aceste condiții, așa cum rezultă în mod expres din prevederile pct. 137 din Norma BNR 6/1994, condiția de valabilitate a garanției pentru "asigurarea unei alte creanțe pe care girantul o are față de giratar" constă tocmai în inserarea mențiunii "în garanție" sau "valoare în gaj, pe titlul astfel girat - mențiune care trebuie făcută de girant în momentul înscrierii pe titlu a girului.

Așadar, nefiind întrunită condiția de valabilitate a "girului în garanție" intimata C. S.A. nu se poate prevala, astfel de efectele "girului în garanție" în speță, de dreptul "autonom" al titlului, respectiv de "inopozabilitatea" raporturilor care au stat la baza emiterii Titlului - așa cum nefondat invocă intimata prin apărările formulate.

Pentru aceste considerente, recurenta A. S.R.L. se consideră îndreptățită să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă C. S.A. s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta A. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei, prin care a solicitat înlăturarea susținerilor acesteia ca fiind nefondate.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:

Prin memoriul de recurs formulat de recurentă a fost invocat motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unor hotărâri se poate cere când, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii".

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conținutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Obligația instanței de a-și argumenta soluția adoptată, consacrată legislativ, are în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică relevantă și raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul indicat clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte reține că în jurisprudența constantă a CEDO s-a apreciat că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, în măsura în care rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecații a fost examinată în mod efectiv.

Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din C.E.D.O.

În susținerea acestui motiv de casare, recurenta și-a exprimat nemulțumirea față de faptul că decizia atacată este nemotivată, întrucât apelul său a fost soluționat fără a se stabili în prealabil situația de fapt privind emiterea biletului la ordin Seria RZBR3AE nr. x și girarea acestuia către pârâta C. S.A., aspecte de fapt de care recurentul spune că ar fi depins soluționarea aspectelor privind opozabilitatea față de pârâtă a procesului-verbal de predare-primire nr. x încheiat între A. S.R.L. și B. S.R.L., opozabilitatea față de recurent a actului care a stat la baza girului biletului la ordin către pârâtă, precum și posesia legitimă a pârâtei asupra biletului la ordin.

Din examinarea deciziei atacate, se constată că instanța de apel a procedat, la examinarea sentinței civile, astfel cum a precizat în mod expres, conform art. 479 alin. (1) C. proc. civ., potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente în materie, în condițiile în care, instanța de apel a soluționat apelul formulat de A. S.R.L., stabilind situația de fapt, în limitele trasate de reclamantă, inclusiv în privința aspectelor de care depindea soluționarea motivelor de apel invocate de A. S.R.L..

Prin apelul formulat în cauză, recurenta A. S.R.L. a susținut că sentința primei instanțe ar încălca anumite norme de drept, nu și că ar fi stabilit eronat situația de fapt, context în care se constată că recurenta nu a solicitat instanței de apel stabilirea situației de fapt, motivele de apel fiind axate pe chestiunile de legalitate.

În acest context, se constată că instanța de apel a reținut că apelanta a contestat sentința instanței de fond în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere ce viza restituirea BO Seria RZBR3AE nr. x, argumentând că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor legale aplicabile cauzei, față de situația de fapt a emiterii și transmiterii biletului la ordin ce face obiectul prezentei cauze și cu ignorarea completă a prevederilor pct. 70-79 din Norma 6/1994 emisă de BNR, prevederi în privința cărora instanța reținuse (în analiza valabilității BO) că sunt aplicabile în cauză.

Așadar, în condițiile în care motivele de apel invocate de apelantă nu a privit niciunul în mod expres situația de fapt, ci doar aspecte de legalitate, instanța de apel a stabilit oricum situația de fapt în privința aspectelor de fapt care erau în legătură implicită cu motivele de apel formulate de A. S.R.L., chiar dacă acestea priveau chestiuni de legalitate, iar din această perspectivă nu poate fi primită susținerea recurentei, potrivit căreia, sentința primei instanțe este nemotivată, față de împrejurarea că aceasta nu a stabilit situația de fapt.

În ceea ce privește motivul de apel prin care apelanta susținea că Procesul-verbal de predare-primire încheiat între A. S.R.L. și B. S.R.L. ar fi opozabil pârâtei, fiind completat abuziv biletul la ordin de către aceasta, se constată că instanța de apel a reținut în mod corect, ca element de fapt, că pârâta "deși a dobândit biletul la ordin în alb, necompletat, l-a completat după indicațiile celui de la care l-a primit - B. SRL", iar faptul că instanța de apel nu a nominalizat în mod expres denumirea actului din care rezultă indicațiile oferite pârâtei de către B. S.R.L. nu prezintă relevanță, în condițiile în care, pârâta a arătat că biletul la ordin le-a fost girat și predat de către B. S.R.L. prin procesul-verbal nr. x care conține și indicațiile scrise ale B. - girantul.

Mai susține recurenta, că instanța de apel nu a motivat în drept reținerea caracterului autonom al Biletului la ordin la data girării și că nu ar fi analizat motivul de apel invocat de apelantă privind pretinsa lipsă a caracterului autonom al biletului la ordin în alb pe motiv că un astfel de titlu de credit în alb nu ar putea circula prin gir, precum și faptul că instanța de apel ar fi ignorat o parte dintre temeiurile de drept pe care aceasta le-a indicat, pentru a susține că pârâta ar fi fost de rea-credință la girarea biletului la ordin.

Analizând motivul de apel formulat de apelantă și dispozițiile legale invocate de aceasta, instanța de apel a apreciat, în raport cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 58/1934, că nu pot fi reținute interpretările recurentei cu privire la dispozițiile evocate de acesta, având în vedere că legea stipulează în mod expres posibilitatea de a fi girat un bilet la ordin emis în alb și față de dispozițiile invocate de recurent din Norma-cadru BNR nr. 6/1994 privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cambii și bilete la ordin, s-a reținut că acestea se impun a fi interpretate, în sensul în care se permite girarea unui Bilet la ordin în alb.

Așadar, în urma raționamentului, prin care s-a respins ca neîntemeiată, critica recurentei, în sensul că biletul la ordin în alb nu ar fi putut circula prin gir, instanța de apel a apreciat că pârâta a dobândit în mod legal biletul la ordin, că girul produce efectele prevăzute de lege și că posesia pârâtei asupra acestuia este una legitimă, sens în care nu se poate susține nici în această privință că hotărârea recurată ar fi nemotivată.

În ceea ce privește critica, prin care A. S.R.L. a susținut că pârâta ar fi fost de rea-credință la dobândirea biletului la ordin și că, aceasta ar fi trebuit să restituie biletul la ordin, fiind evocate în acest context încălcarea dispozițiilor 72 și art. 73 din Norma - cadru BNR, Înalta Curte constată nu se poate reține că decizia instanței de apel ar fi nemotivată.

Aceasta deoarece, în considerentele deciziei atacate se regăsesc motivele pentru care instanța de apel a respins aceste critici, reținând că pârâta C. S.A. a intrat în posesia titlului cu bună-credință, prin gir scris pe titlu, analiza bunei/relei-credințe a primitorului fiind raportată, conform art. 18, alin. (3) din Legea nr. 58/1934, la momentul primirii titlului, astfel că nu s-a putut primi susținerea recurentei, potrivit căreia, pârâta avea obligația legală de a cunoaște și de a respecta limitele dreptului de completare a biletului la ordin girat de B. S.R.L., având în vedere că din cuprinsul biletului la ordin nu rezultă condiționările/limitările drepturilor și obligațiilor transmise prin titlu, pretins a fi fost stabilite de emitent și beneficiar prin procesul-verbal de predare - primire nr. x/23.08.2018, astfel încât nu s-a putut reține că pârâta C. S.A. a intrat în posesia titlului cu rea-credință și că ar fi ținută a-l restitui, conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 58/1934.

În acest context, instanța de apel a reținut în mod corect, calitatea de posesor legitim și de bună-credință al biletului la ordin a pârâtei, astfel că acesteia nu i se putea imputa completarea abuzivă a titlului, în condițiile în care, deși a dobândit biletul la ordin în alb, necompletat, l-a completat după indicațiile celui de la care l-a primit - B. S.R.L..

Mai susține recurenta, că instanța de apel nu ar fi motivat prin considerente proprii anume aspecte pe care le-ar fi reținut, referitoare la faptul că biletul la ordin în alb nr. x este autonom și circula independent de raportul juridic fundamental care a determinat emiterea lui, în sensul prevederilor art. 106 și 107 din Norma - cadru BNR.

Această critică este nefondată, întrucât decizia atacată este motivată prin considerente proprii ale instanței de apel, prin care se arată că "biletul la ordin emis în alb poate circula prin gir, astfel cum reiese din dispozițiile art. 13 și urm. din Legea nr. 58/1934, dispoziții aplicabile biletului la ordin, conform art. 106 din același act normativ", iar concluzia instanței de apel în sensul caracterului girului de a fi autonom și independent de raportul fundamental reprezintă o consecință a reținerii legalității girului operat în favoarea pârâtei, iar concluzia inopozabilității față de pârâtă a procesului-verbal nr. x încheiat între A. S.R.L. și B. S.R.L., fără dată certă, a fost motivată de instanța de apel în mod separat.

În continuare, recurenta susține că soluția pronunțată de instanța de apel ar fi fost întemeiată pe motive străine de natura cauzei, arătând în acest sens că motivele reținute de instanța de apel în soluționarea cauzei nu ar fi ținut cont de faptul că acțiunea a fost întemeiată pe prevederile dreptului comun, adică pe susținerea A. S.R.L. că, achitându-se cele trei facturi pentru care a afirmat că a fost emis în gaj biletul la ordin, se impunea și restituirea biletului la ordin, și că în schimb, instanța de apel s-ar fi axat pe analiza pretinsei completări abuzive a respectivului biletul la ordin.

Această susținere este neîntemeiată, având în vedere că instanța de apel a menținut soluția primei instanțe, care a concluzionat că pârâta nu a completat abuziv biletul la ordin din moment ce, acesteia nu îi este opozabil Procesul-verbal de predare-primire nr. x, pretins de A. S.R.L. a fi fost o convenție cambială.

În ceea ce privește dreptul comun, evocat de A. S.R.L., instanța de apel a reținut, pe de o parte, inopozabilitatea față de pârâtă a Procesului-verbal de predare-primire nr. x, pretins de A. S.R.L. a fi fost o convenție cambială și pe baza căruia a solicitat restituirea biletului la ordin, iar pe de altă parte, neîndeplinirea condițiilor privind gajul Biletului la ordin, aspecte în raport cu care, instanța de apel a apreciat că A. S.R.L. nu poate invoca împotriva pârâtei chestiuni ce vizau stingerea propriului raport juridic obligațional al A. S.R.L. cu B. S.R.L., reținându-se în cauză incidența dispozițiilor art. 12, art. 18 și art. 19 din Legea nr. 58/1934 referitoare la drepturile posesorului legitim.

Se mai critică faptul că motivarea deciziei atacate ar fi străină de obiectul cauzei, întrucât instanța de apel ar fi reținut și aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 58/1934, însă această critică este nefondată, având în vedere că, instanța de apel s-a referit la incidența dispozițiilor art. 12, art. 18 și art. 19 din Legea nr. 58/1934 referitoare la drepturile posesorului legitim, astfel că susținerea instanței de fond cu privire la îndeplinirea condițiilor art. 19 din Legea nr. 58/1934 s-a făcut din perspectiva recunoașterii în favoarea pârâtei a existenței drepturilor posesorului legitim, astfel cum acestea sunt reglementate de textul legal evocat, așa încât art. 19 din Legea nr. 58/1934, întocmai ca și art. 63 din lege își găsește aplicarea în prezenta cauză, alături de art. 12 și 18 din Legea nr. 58/1934, fiind avute în vedere în mod corect de către instanța de apel.

Într-o altă critică, recurenta susține că decizia recurată ar fi nemotivată, întrucât instanța de apel a reținut că nu au legătură cu cauza dispozițiile art. 1528 alin. (1) C. civ.

Astfel, din perspectiva dispozițiilor evocate și a dreptului comun invocat de recurentă, se constată că instanța de apel a arătat în considerente că pârâtei îi este inopozabil Procesului-verbal de predare-primire nr. x, pe baza căruia A. S.R.L. a solicitat restituirea biletului la ordin și că acesta nu a fost emis în regim de gaj, considerente în raport cu care, instanța de apel a apreciat că reclamanta nu poate invoca împotriva pârâtei aspecte referitoare la faptul că s-ar fi stins propriul raport juridic obligațional al A. S.R.L. cu B. S.R.L., reținând totodată incidența dispozițiilor art. 12, art. 18 și art. 19 din Legea nr. 58/1934 referitoare la drepturile posesorului legitim.

Prin urmare, în speță, se reține că decizia recurată corespunde exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., deoarece instanța de control judiciar a expus, într-o manieră clară, precisă și concisă argumentele avute în vedere pentru a fundamenta în fapt și în drept soluția adoptată, context în care se constată că a fost respectată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (vezi cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României), cu referire la noțiunea de proces echitabil, care presupune ca o instanță internă să examineze în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, susținerile părților fiind examinate de către instanță, procedând la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea acestui motiv de recurs, recurentul susține că statuarea instanței de apel, în sensul că legea permite biletului la ordin emis în alb să formeze obiectul girului ar fi rezultatul interpretării și aplicării eronate de către instanță a prevederilor legale în materia girului prevăzute de Legea nr. 58/1934 și a prevederilor Normei-cadru 6/1994 a BNR.

Această critică este nefondată, întrucât biletul la ordin în alb poate forma obiectul unui gir, legiuitorul instituind caracterul autonom și abstract al girului, fără a distinge după cum acesta privește un bilet la ordin în alb sau unul în cuprinsul căruia a fost indicată expres creanța, context în care se constată că instanța de apel a reținut în mod legal, că art. 13 din Legea nr. 58/1934 permite ca biletul la ordin nr. x emis în alb, necompletat cu suma la momentul girării către pârâtă să circule prin gir.

Așadar, susținerile recurentei, potrivit cărora, pentru a circula prin gir biletul la ordin trebuie să cuprindă și mențiunea creanței, sunt neîntemeiate, instanța de apel constatând că legea consacră posibilitatea ca biletul la ordin să fie emis în alb, forma trebuind să fie perfectă în momentul valorificării titlului de credit, adică al plății, completarea acestuia cu restul elementelor sale fiind deci o condiție esențială nu pentru nașterea obligației sau transmisiunea acesteia prin gir, ci pentru plată, context în care trebuie interpretat și pct. 81 și 84 din Normele-cadru nr. 6/1994 invocate de recurentă.

În acest sens, sunt și prevederile art. 72 din Norma - cadru 6/1994 a BNR, care consacră dreptul posesorului succesiv al cambiei în alb de a proceda la completarea acesteia, dispoziția legală fiind suficient de clară, astfel încât, la o simplă interpretare literală a acesteia, rezultă concluzia posibilității legale de a fi girat un bilet la ordin în alb.

Tot în acest sens, sunt și dispozițiile pct. 80 din Norma-cadru 6/1994 a BNR, conform căruia "cambia cuprinzând sau nu mențiunea "la ordin" pot circula prin gir", consacră posibilitatea circularii prin gir a cambiei emise valabil fără a distinge după cum cambia a fost emisă în alb ori cu toate mențiunile trecute în cuprinsul său, astfel că, susținerile recurentei ce vizează normele din Legea nr. 58/1934 și cele ale Normei-cadru 6/1994 a BNR nu susțin concluzia că biletul la ordin în alb nu poate circula prin gir.

Astfel, se reține că art. 81 și 84 din Norma - cadru 6/1994 a BNR, chiar dacă se referă la sintagmele "astfel redactat și completat", respectiv crearea titlului "cu respectarea condițiilor de validitate și de formă cerute de Legea asupra cambiei și biletului la ordin se referă la cazul emiterii unui bilet la ordin în mod valabil, conform Legii nr. 58/1934, or, chiar această lege prevede în mod expres valabilitatea unui bilet la ordin emis în alb, se constată că niciunde art. 81 și 84 din Norma - cadru 6/1994 a BNR nu interzice girul unui bilet la ordin în alb.

De asemenea, nici art. 14 din Legea nr. 58/1934 referitor la interdicția ca girul să fie condiționat, nu reprezintă un argument pentru susținerea că biletul la ordin nr. x emis în alb nu ar fi putut forma obiectul girului, întrucât acesta reglementează interdicția girului supus modalității condiției, girului condiționat, ceea ce este diferit față de chestiunea girării titlului la ordin, astfel cum a fost emis, în alb. Aceeași concluzie se impune și cu privire la alin. (2) al art. 14 din Legea nr. 58/1934 privind nulitatea girului parțial, întrucât această chestiune nu este incidentă în cauză unde biletul la ordin nu a fost girat parțial, ci în totalitate și în forma în care a fost emis, anume în alb.

În ceea ce privește interpretarea recurentei privind dispozițiile art. 16 din Legea nr. 58/1934, în sensul că "drepturile izvorâte din cambie" înseamnă numai drepturile care sunt completate în cambie, se constată că este neîntemeiată, întrucât biletul la ordin, precum cambia, chiar dacă este emis în alb dă naștere la drepturi cambiale în favoarea beneficiarului, pentru că biletul la ordin emis în alb este permis de lege - conform art. 12 coroborat cu art. 106 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 și este emis de către cel obligat - A. S.R.L. în mod intenționat în alb, ceea ce înseamnă că dă naștere la drepturi în favoarea beneficiarului biletului la ordin și aceasta chiar dacă îi lipsesc mențiuni din cuprinsul său.

Mai susține recurenta incidența dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 58/1934, susținând că acestea ar conduce la o răspundere în sarcina girantului și a emitentului pentru o creanță nedeterminată în cazul girării unui bilet la ordin în alb, însă această interpretarea este eronată pentru că, în raport cu textul evocat, girantul răspunde de acceptare și de plată, cu luarea în considerare a raportului fundamental al acestuia cu giratarul, raport care a generat girul, astfel că, în cazul emitentului biletului la ordin în alb - A. S.R.L., răspunderea sa față de giratar va interveni, potrivit regulilor prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2), art. 18 și 19 din Legea nr. 58/1934, cu luarea în calcul a faptului că, potrivit cu textele invocate, pârâta este posesor legitim, intrat cu bună-credință.

Referitor la interpretarea recurentei privind dispozițiile art. 16 din Legea nr. 58/1934, în sensul că acestea s-ar referi la girul unui bilet la ordin completat, se constată că niciunul dintre textele de lege nu distinge între biletul la ordin în alb și cel completat și nu susține teza, potrivit căreia, nu ar fi permis girul unui bilet la ordin în alb. De asemenea, nici dispozițiile art. 21 din Legea nr. 58/1934, evocate de recurentă nu susțin criticile acesteia, potrivit cărora, girul unui bilet la ordin în alb ar fi interzis, dispozițiile legale respective reglementează cazul în care girul este realizat pentru garantarea caz în care, girantul poate insera mențiunea privind "valoare în garanție" ori "valoare în gaj" cu privire la o creanță determinată sau determinabilă, în cel din urmă caz biletul la ordin fiind emis în alb, astfel că nici art. 21 nu reprezintă o dispoziție de interzicere a girului biletului la ordin în alb.

Susținerile recurentei referitoare la incidența dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 58/1934 despre care se arată că ar legitima ideea că girul unui bilet la ordin în alb ar fi interzis, nu pot fi primite, întrucât aceste prevederi se referă la cazul și efectele girului ulterior prezentării biletului la ordin pentru plată și chiar ulterior realizării protestului de neplată, când prin ipoteză biletul la ordin este deja completat pentru a putea fi prezentat spre plată, iar acest aspect nu justifică susținerile neîntemeiate ale recurentei.

Prin urmare, posibilitatea de transmitere prin gir a unui bilet la ordin în alb este consacrată prin Legea nr. 58/1934, dar și la nivel de act administrativ, prin Normele-cadru BNR nr. 6/1994, motiv pentru care operațiunea prin care pârâta a dobândit biletul la ordin nr. x este perfect legală și legitimează dobândirea și posesia de bună-credință a acesteia asupra titlului de credit, după cum au reținut în mod legal cele două instanțe.

Printr-o altă critică, recurenta A. S.R.L. susține că instanța de apel ar fi reținut în mod eronat, pe de o parte, caracterul autonom al biletului la ordin nr. x și, pe de altă parte, inopozabilitatea față de pârâta C. a convenției cambiale fără dată certă și încheiată între recurent și beneficiarul - girant B. S.R.L..

Această critică a fost analizată, în cadrul motivului de recurs ce viza critica privind soluția de a se reține posibilitatea girării unui bilet la ordin în alb, fiind prezentate argumentele pentru care motivul evocat este nefondat, întrucât decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a formelor de drept material - art. 13 și urm. din Legea nr. 58/1934.

Astfel, considerentele instanței de apel prin care aceasta a reținut, în speță, caracterul autonom al biletului la ordin în