ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1267/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a Civilă la data de 01.02.2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții A., B. S.R.L., C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate inopozabilitatea avalului de pe biletul la ordin x emis de pârâta 2 în beneficiul pârâtei 3, la data de 26.07.2012 față de reclamant și să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei 3 față de reclamant, drept întemeiat pe existența avalului de pe biletul la ordin menționat anterior. A solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 924/13.11.2019 pronunțată de Tribunalul Arad, secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2019 a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii în constatare invocată de pârâta S.C. C. S.R.L.; s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în constatare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții A., prin lichidator judiciar D. și C. S.R.L. și reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei S.C. C. S.R.L. suma de 3.333,82 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel la data de 20.12.2019 apelantul reclamant A., solicitând anularea hotărârii atacate și, soluționând fondul, admiterea acțiunii.

Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 466 din 14 octombrie 2020 a respins apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 924/13.11.2019 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește fondul recursului, recurentul-reclamant a redat conținutul art. 63 din Legea nr. 58/1934 în susținerea admisibilității acțiunii, susținând că excepțiile cambiale pot fi invocate fie pe cale de acțiune fie pe cale de contestație la somația de executare.

Prin urmare, alegerea vectorului de procedură, acțiune sau contestație la executare, aparține debitorului cambial care nu poate fi silit să recurgă în exclusivitate la contestația la executare pentru a invoca excepțiile cambiale.

Recurentul-reclamant suține că instanțele de fond au interpretat în mod greșit legea, pentru că au exclus din textul normativ, prin abuz de competență, ipoteza excepțiilor cambiale pe cale de acțiune.

De asemenea, se arază că în mod greșit instanțele de fond au apreciat în sensul că, contestația la executare este o veritabilă acțiune în realizare, în condițiile în care pe calea acțiunii în realizare se tinde la obținerea unor condamnări, iar nu la îndreptarea unor neregularități ale actelor de executare, acesta fiind scopul contestație la executare.

Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului acțiunii cambiale.

Prin cererea înregistrată la 28.01.2021 intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare, prin care a achiesat motivelor de casare invocate de recurentul-reclamant și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cadrul examenului de legalitate care privește decizia instanței de apel, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Prealabil, se reține că cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.

Motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 4 C. proc. civ. a fost invocat de către recurent, pentru a susține că instanța de apel a exclus prin abuz de competență din textul normativ ipoteza invocării excepțiilor cambiale pe cale de acțiune.

Se constată că aspectele invocate de recurent nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 pct. 4 C. proc. civ. întrucât prin sintagma "depășirea atribuțiilor judecătorești" se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera autorității executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituție sau de legile organice, instanța judecătorească săvârșind acte care intră în atribuțiile altor organe aparținând unei alte autorități constituie în stat.

În cauza de față, instanțele devolutive nu au încălcat atribuțiile judecătorești, ci au procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor cerute de art. 62 și art. 63 din Legea nr. 58/1934 din perspectiva admisibilității acțiunii de față, situație care nu se încadrează în motivul de nelegalitate invocat.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se reține că acesta poate fi analizat din perspectiva greșitei aplicări a dispozițiilor art. 62 și art. 63 din Legea nr. 58/1934.

Criticile recurentului au vizat faptul că acțiunea de față este admisibilă, reclamantul aflându-se în stituația de excepție prevăzută de art. 35 C. proc. civ., neavând posibilitatea formulării unei acțiuni în realizarea dreptului său.

Critica recurentului este nefondată.

Se reține că prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat pe calea acțiunii în constatare, să se constate inexistența dreptului de creanță al C. S.R.L..

Calitatea de debitor a reclamantului a rezultat din denumirea de avalist din cuprinsul biletului la ordin x emis la data de 20.07.2012 de S.C. B. S.R.L. pentru suma de 166.494,45 RON.

Acțiunea de față este supusă reglementării legii speciale reprezentată de Legea nr. 58/1934, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile dreptului comun.

În consecință, devin aplicabile dispozițiile art. 62 și art. 63 din Legea nr. 58/1934, care reglementează o procedură specială de atacare a acestor titluri executorii, prin nome de procedură specială.

Acțiunea de față care tinde la demonstrarea inexistenței unui drept de creanță rezultat dintr-un bilet la ordin în mod fondat a fost apreciată ca inadmisibilă, creditorul fiind ținut să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 58/1934.

Cu alte cuvinte, în raporturile juridice referitoare la titluri de valoare nu poate fi aplicată decât legea specială în domeniu, care în situația de față deschide posibilitatea debitorului de a formula contestație la executare, cu atât mai mult cu cât a fost demarată procedura executării silite având ca obiect titlul executoriu.

Constatând că nu subzistă criticile formulate de recurentul-reclamant în raport de motivele de casare invocate, hotărârea instanței de apel fiind legală, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 466 din 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 466 din 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți A., B. S.R.L. prin administrator special A. și C. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2021.