ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 965/2022

Ședința publică din data de 17 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. Iași a solicitat, în temeiul art. 51 din Legea nr. 21/1996, anularea Deciziei Consiliului Concurenței nr. 75 din 19.12.2017, precum și suspendarea executării Deciziei contestate până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin sentința nr. 2351 din 2 octombrie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge ca neîntemeiată excepția nulității acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare.

Admite excepția tardivității capătului de cerere având ca obiect cererea de anulare a Deciziei nr. 75/2017 invocată de pârât.

Respinge ca tardivă cererea de anulare a Deciziei nr. 75/2017 emisă de pârât.

Respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 75/2017 formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței."

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea primei instanțe este nelegală și neteminică sub aspectul admiterii excepției de tardivitate. Recurenta a solicitat, în urma analizării materialului probator administrat în cauză, casarea sentinței recurate, respingerea excepției și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București în vederea soluționării fondului.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 60 alin. (5) și (6) din Legea nr. 21/1996, comunicarea deciziei atacate la data de 13.04.2019, împlinirea termenului la data de 13.05.2019 și depunerea acțiunii la data de 24.07.2019.

Cu privire la data comunicării deciziei atacate, recurenta a solicitat a fi avut în vedere faptul că aceasta nu a fost primită la data reținută de instanță, dovada de comunicare a deciziei nefiind semnată și nepurtând ștampila societății. Termenul prevăzut de lege pentru atacare unui act considerat ca fiind nelegal curge de la data comunicării sau de la data luării la cunoștință despre acel act juridic. Or, în cauza de față, recurenta-reclamantă a luat cunoștință despre decizia Consiliului Concurenței la data de 30.06.2019, moment de la care a început să curgă termenul de 30 de zile pentru formularea căii de atac.

În opinia recurentei, instanța de fond trebuia să analizeze această excepție prin raportare la actele dosarului, iar o analiză a acestora ar fi condus la concluzia că termenul de comunicare invocat de pârâtă prin întâmpinare nu este susținut.

Intimatul-pârât Consiliul Concurenței a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta A. S.R.L. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ decizia nr. 75 din 19.12.2017, prin care pârâtul Consiliul Concurenței a constatat încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996 și, în temeiul art. 55 alin. (1) lit. a) din aceeași lege s-a dispus sancționarea reclamantei cu amendă în cuantum de 79.805 RON, reprezentând 5,583% din cifra de afaceri realizată în anul 2016 .

Instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii în anulare, pe care a respins-o ca tardivă, respingând, totodată, ca nefondată cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat.

Fiind învestită cu recursul promovat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe, Înalta Curte constată că argumentele formulate vizează doar soluția pronunțată asupra excepției tardivității acțiunii în anulare și, implicit cea de respingere ca tardivă a acesteia, recurenta neformulând critici asupra soluției de respingere ca nefondată a cererii de suspendare a executării, care a rămas astfel definitivă prin nerecurare.

Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, în urma verificării înscrisurilor depuse de ambele părți din dosar, instanța de control judiciar constată că Decizia nr. 75/2017 emisă de pârâtul Consiliul Concurenței a fost comunicată recurentei-reclamante, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 17.04.2018, astfel cum rezultă din formularul x depus la dosar nr. x/2019. Această confirmare de primire poartă semnătura persoanei care a primit corespondența adresată recurentei și este menționată și în opisul documentelor depuse de pârât în dosarul nr. x/2019 pe suport electronic .

Față de această dată a comunicării actului administrativ contestat, prima instanță a reținut, în mod corect, depășirea termenului de 30 de zile de la comunicare prevăzut de dispozițiile art. 60 alin. (6) din Legea nr. 21/1996, câtă vreme acțiunea reclamantei a fost depusă la data de 22.05.2019, înregistrată pe rolul secției a IX-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sub nr. x/2019 și ulterior, transpusă conform art. 107 alin. (1) și (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești la secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (veche) și reînregistrată la data de 24.07.2019 sub nr. x/2019*.

Înalta Curte reține caracterul nefondat al susținerilor recurentei vizând lipsa semnăturii și a ștampilei societății de pe confirmarea de primire anterior menționată și constată că aceasta conține numele persoanei care a primit corespondența și semnătura acesteia. Aplicarea ștampilei societății nu este o condiție de validitate a comunicării, iar semnătura atestă, până la proba contrară, primirea actului comunicat .

În același timp, nu poate fi primită nici susținerea recurentei care pretinde că a luat cunoștință de conținutul deciziei nr. 75/2017 la data de 30.06.2019, câtă vreme anterior formulării acțiunii ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta formulase o altă cerere de chemare în judecată vizând anularea aceleiași decizii nr. 75/2017 (dosar nr. x/2018 înregistrat la data de 21.05.2018 pe rolul Curții de Apel București) la care atașase o copie conformă cu originalul a deciziei contestate.

Pentru considerentele expuse, constatând că soluția primei instanțe de respingere ca tardivă a acțiunii în anulare formulate de reclamantă nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2351 din 2 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2022.