- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 9 noiembrie 2023
- Stat pârât
- AZE
- Concluzia
- Inadmisibil
M.C. și F.S.B. împotriva Azerbaidjanului
Traducere în română Auto
CINTIMEA SECȚIUNE DECIZIE Depuneri nr. 8143/18 și 8283/18 M.C. împotriva Azerbaidjanului și a F.S.B.
împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 9 noiembrie 2023 în calitate de comitet al comitetului compus din: Stéphanie Mourou-Vikström , Președintele Lado Chanturia, Mattias Guyomar , judecători și Sophie Piquet, grefier adjunct al secțiunii interioare, având în vedere: cererile împotriva Republicii Azerbaidjan depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul anexat („reclamanții”), la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea președintelui secțiunii de a-i da doamnei Nasirli permite să reprezinte reclamantul în acțiunea dinaintea Curții (art. 36 § 4 litera (a) amendă din Regulamentul de procedură), hotărârea de a notifica plângerile referitoare la articolele 3, 5 litera (f) și 13 din Convenția către Guvernul Azerbaigian („Guvernul”), reprezentate de agentul lor, dl Ç. hotărârea de a acorda prioritate (art. 41 din Regulamentul Curții) cererilor; hotărârea de a acorda reclamanților anonimitatea în temeiul articolului 4 și al articolului 33 § 2 din Regulamentul Curții; observațiile părților; după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt cetățeni turci care au rezistat în Azerbaidjan din motive profesionale la momentul evenimentelor.
În 2017, Türkiye a solicitat extradarea lor în raport cu încercarea de lovitură de stat în 2016. Reclamanții au susținut în special riscul de maltratare în cazul extradiției. Guvernul a specificat că reclamanții nu au fost niciodată arestați. Cerere nr. 8143/18, M.C. La 5 februarie 2018, reclamantul s-a dus la secția de poliție din Baku, la o scrisoare de invitație și a fost interogat în legătură cu cererea de extrădare menționată anterior. Reclamantul a fugit după acest eveniment și reprezentantul său a indicat că nu a putut ajunge la el începând cu 8 februarie 2018. Reprezentantul a indicat că s-a stabilit aparent prin intermediul membrilor familiei reclamantului că aceasta din urmă a traversat ilegal granița în Georgia și a solicitat azil în această țară, în care rezidă în prezent.
Cererea nr. 8283/18, F.S.B. La 14 iulie 2017, autoritățile azerbaiyane au respins cererea de azil a reclamantului. Solicitațiile sale ulterioare cu privire la această decizie administrativă au fost respinse cu decizia finală a Curții Supreme la 6 iunie 2018. Reprezentantul reclamantului a indicat că a stabilit contactul ei în 2020 cu reclamantul că acesta din urmă a traversat ilegal granița către Georgia și s-a dus la Canada, unde locuiește în prezent. EVALUAREA TRIBUNALULUI având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Curtea consideră inutilă să se concentreze pe excepțiile guvernului în ceea ce privește validitatea cererilor, deoarece consideră că cererile sunt inadmisibile din motivele următoare.
În ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 3, Curtea reiterează că, în cazurile în care reclamanții s-au confruntat cu expulzare sau extrădare, ei nu au putut pretinde că sunt „victima” a unei măsuri care nu au fost aplicabile (a se vedea Etanji c. Franța (dec.), nr. 60411/00, 1 martie 2005, Abdi Ahmed și alții c. Malta (dec.), nr. 43985/13, §§§ 80 și 81, 16 septembrie 2014). Substanța cazurilor prezente se bazează pe riscul de extrădare a reclamanților de către statul reclamant. Cu toate acestea, acest lucru nu mai este un temei legitim, deoarece reclamanții locuiesc în Georgia și, respectiv, Canada. De asemenea, ambele reclamanți nu au fost niciodată arestați, în ciuda cererilor de extrădare menționate mai sus.
10. În consecință, reclamanții nu pot pretinde că sunt o „victima” a presupuselor încălcări ale articolelor 3 și 5 lit. (f) din Convenție. Rezultă că această parte a cererilor este întemeiată în mod evident și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§§ 3 lit. (a) și 4 din Convenție. 11. Curtea consideră, de asemenea, că reclamanții nu au nicio cerere în sensul articolului 13 din Convenție (a se vedea Rodić și alții c. Bosnia și Herțegovina , nr. 22893/05 , § 82, 27 mai 2008 ) … Curtea subliniază, de asemenea, faptul că reclamanții pot introduce o nouă cerere în cazul în care circumstanțele impun astfel (a se vedea Shenturk și alții c. Azerbaidjan nr. 41326/17 și alți 3 alți, 10 aprilie 2022). Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; declara cererile inadmisibile.
Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al Registrului interimar Apendicele Listea cazurilor: nr. cerere nr. Denumirea cazului Lodged on Solicitant’s Year of Nasce Nationality Reprezentat de 8143/18 M.C. c. Azerbaidjan 13/02/2018 1955 Turk Asim NASIRLI 8283/18 F.S.B. Azerbaidjan 14/02/2018 1958 Turk Asima NASIRLI
FIFTH SECTION
DECISION Applications nos. 8143/18 and 8283/18 M.C. against Azerbaijan and F.S.B.
against Azerbaijan The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 9 November 2023 as a Committee composed of: Stéphanie Mourou-Vikström , President , Lado Chanturia, Mattias Guyomar , judges , and Sophie Piquet, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to: the applications against the Republic of Azerbaijan lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table (“the applicants”), on the various dates indicated therein; the decision of the President of the Section to give Ms A. Nasirli leave to represent the applicant in the proceedings before the Court (Rule 36 § 4 (a) in fine of the Rules of Court), the decision to give notice of the complaints concerning Articles 3, 5 § 1 (f) and 13 of the Convention to the Azerbaijani Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Ç. Əsgərov, and to declare inadmissible the remainder of the application; the decision to give priority (Rule 41 of the Rules of Court) to the applications; the decision to grant the applicants anonymity under the terms of Rule 47 § 4 and Rule 33 § 2 of the Rules of Court; the parties’ observations; Having deliberated, decides as follows:
SUBJECT MATTER OF THE CASES
1. The applicants are Turkish citizens who resided in Azerbaijan for professional reasons at the time of the events. In 2017, Türkiye requested their extradition in relation to the attempted coup d’Etat in 2016. The applicants alleged in particular a risk of ill-treatment if extradited. The Government specified that the applicants were never arrested. Application no. 8143/18, M.C.
On 5 February 2018, the applicant went himself to the police station in Baku upon an invitation letter and was questioned in relation to the abovementioned extradition request. The applicant fled after this event and his representative indicated not being able to reach him since 8 February 2018. The representative indicated having established – seemingly through the family members of the applicant – that the latter illegally crossed the border to Georgia and applied for asylum in this country, where he is currently residing. Application no. 8283/18, F.S.B.
On 14 July 2017 the Azerbaijani authorities rejected the applicant’s asylum request. His subsequent claims regarding this administrative decision were rejected with the final decision of the Supreme Court on 6 June 2018.
The representative of the applicant indicated having established upon her contact in 2020 with the applicant that the latter illegally crossed border to Georgia and went to Canada, where he is currently residing.
THE COURT’S ASSESSMENT
5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.
The Court considers unnecessary to dwell on the exceptions of the Government regarding the validity of the applications because it considers the applications inadmissible on the following grounds.
As regards the complaint under Article 3, the Court reiterates that in cases where applicants have faced expulsion or extradition, they could not claim to be the “victim” of a measure which was not enforceable (see Etanji v. France (dec.), no. 60411/00, 1 March 2005, Abdi Ahmed and Others v. Malta (dec.), no. 43985/13, §§ 80 and 81, 16 September 2014).
The substance of the present cases is built on the risk of extradition of the applicants by the Respondent State. However, this is not a legitimate ground anymore since the applicants live in Georgia and Canada, respectively.
Also, both of the applicants were never arrested, despite the extradition requests mentioned above.
Consequently, the applicants may not claim to be a “victim” of the alleged violations of Articles 3 and 5 § 1 (f) of the Convention. It follows that this part of the applications is manifestly ill ‑ founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.
The Court further considers that the applicants have no arguable claim for the purposes of Article 13 of the Convention (see Rodić and Others v. Bosnia and Herzegovina , no. 22893/05, § 82, 27 May 2008). It follows that this part of the applications is manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.
The Court also stresses that it is open to the applicants to introduce a new application should the circumstances require so ( see Shenturk and Others v. Azerbaijan , nos. 41326/17 and 3 others, 10 April 2022). For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Declares the applications inadmissible. Done in English and notified in writing on 30 November 2023. Sophie Piquet Stéphanie Mourou-Vikström Acting Deputy Registrar President Appendix List of cases: No. Application no. Case name Lodged on Applicant’s Year of Birth Nationality Represented by 1. 8143/18 M.C. v. Azerbaijan 13/02/2018 1955 Turkish Asima NASIRLI 2. 8283/18 F.S.B. v. Azerbaijan 14/02/2018 1958 Turkish Asima NASIRLI