M.J. v. AZERBAIJAN

A cincea secțiune decizia nr. 19657/18 M.J. împotriva Azerbaidjanului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 22 februarie 2024 în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström , Președintele Lado Chanturia, Mattias Guyomar , judecători și Sophie Piquet, grefierul adjunct al secțiunii interioare , având în vedere cererea (nr. 19657/18) împotriva Republicii Azerbaidjan a depus Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 24 mai 2018 de către un național turc, dl M. J. („reclamantul”), care s-a născut în 1974; hotărârea președintelui secțiunii de a da doamnei A. Nasirli permite să reprezinte reclamantul în acțiunea dinaintea Curții (art. 36 § a) amendă a Regulamentului de judecată); hotărârea de a anunța plângerile referitoare la articolele 3, 5 litera (f) și 13 din Convenție către Guvernul Azerbaidjan („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dl Ç. δsgərov, și de a declara restul cererii inadmisibil; decizia de a acorda Anonimitatea reclamantului în temeiul articolului 4 și al articolului 33 § 2 din Regulamentul Curții; observațiile părților; după deliberare, hotărăște după cum urmează: OBJETORUL CAUZEI Cererea se referă la arestarea reclamantului în Azerbaidjan și la extrădarea sa către Türkiye din cauza presupusei asocieri cu încercarea de stat din 2016. Reclamantul a locuit în Georgia între 2013 și 2017 din motive profesionale. La 20 aprilie 2017, după ce a fost informat că acuzațiile împotriva lui au fost investigate în Türkiye, reclamantul a obținut un pașaport fals și a încercat să traverseze granița în Azerbaidjan. El a fost arestat și la 8 mai 2018 a fost condamnat la închisoarea unui an pentru intrarea ilegală în țară. La 26 aprilie 2018, în altă serie de proceduri referitoare la o cerere de extrădare făcută de Türkiye, Curtea Baku de Crime grave a refuzat să extradeze reclamantul. În aceeași zi, reclamantul a fost arestat și condus la detenția temporară a Departamentului de Crime Organizată al Ministerului Afacerilor Interne. Serviciul de Migrație de Stat a decis să expulze reclamantul la Türkiye în conformitate cu articolele 79.1.3 și 79.5.1 din Codul de Migrație referitor la expulzarea străinilor eliberați din închisoare. A doua zi, la 27 aprilie 2018, reclamantul a fost expulsat. La 26 iunie 2019, Grupul de lucru al Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului privind detenția arbitrară („WGAD”) a încheiat în avizul său nr. 10/2019 cu privire la Mustafa Ceyhan (Azerbaidjan și Turcia) că au existat încălcări ale dreptului reclamantului de a fi protejat împotriva torturei și a maltraturilor, prin neexact de a examina dacă reclamantul ar fi în pericol să fie supus unui astfel de tratament în cazul în care ar fi returnat; dreptul de a fi protejat de arestarea și detenția arbitrară; dreptul de a fi adus în fața unei instanțe; Dreptul de a contesta legalitatea detenției sale și dreptul său la un proces echitabil. WGAD s-a referit la art. 3 din Convenția împotriva Torturii și a altor tratamente și pedepsele crude, inumane sau degradante, articolele 9 și 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și articolele 2, 7, 9, 13, 14, 16 și 26 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice (alineatele 64-79 ale acesteia) Avizul [1] Dinainte de Curte, reclamantul s-a plâns că îndepărtarea ei forzabilă către Türkiye a fost încălcarea articolului 3 din Convenție, având în vedere riscul de bolnavă Tratamentul pe care îl conducea acolo din cauza suprapopulației în închisoare, de asemenea, s-a plâns în conformitate cu art. 5 § 1 litera (f) și cu art. 13 din Convenție că nu a existat un remediu eficace disponibil prin care ar fi putut contesta legalitatea detenției și expulziei sale. Guvernul a susținut că aceleași fapte și plângeri au fost examinate de către WGAD și a invitat Curtea să declare cazul inadmisibil în temeiul articolului 35 § 2 litera (b) din Convenție. art. 35 § 2 litera (b) din Convenție urmărește să evite o situație în care mai multe organisme internaționale se ocupe simultan de cererile care sunt substanțial aceleași. Evaluarea dacă cazurile sunt similare ar implica, de obicei, compararea părților în procedurile respective, dispozițiile juridice care se bazează pe acestea, domeniul de aplicare al cererilor și tipurile de remediere solicitate (a se vedea, printre altele, Gürdeniz c. Turcia (dec.), nr. 59715/10, § 41, 18 martie 2014). 10. Curtea a concluzionat deja că o procedură în fața WGAD constituie „o altă procedură de anchetă sau de decontare internațională” în sensul articolului 35 § 2 litera (b) din Convenție (a se vedea Peraldi c. Franța (dec.), nr. 2096/05, 7 aprilie 2009; Gürdeniz , citat mai sus, § 39). Acesta nu vede niciun motiv să se depărteze de această concluzie în acest caz. 11. Curtea remarcă că avizul WGAD din 26 iunie 2019 a stabilit că au existat încălcări ale dreptului reclamantului de a fi protejat împotriva torturei și a maltraturilor din cauza faptului că nu va examina dacă ar fi în pericol să fie supus unui astfel de tratament în cazul în care ar fi revenit; dreptul său la protecție împotriva arestării și deținerii arbitrare; drepturile sale de a fi aduse în fața unei instanțe și de a contesta legalitatea detenției sale; și dreptul său la un proces echitabil. 12. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că plângerile reclamantului în temeiul art. 3, § 1 litera (f) și 13 din Convenție sunt în mod substanțial identice cu subiectul prezentat WGAD și tratat în avizul său din 26 iunie 2019. 13. Prin urmare, prezenta cerere trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 2 litera (b) din Convenție. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 21 martie 2024. Sophie Piquet Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al grefierului interimar [1] A/HRC/WGAD/2019/10 (undocs.org)

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 19657/18

M.J.

against Azerbaijan

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 22

February 2024 as a Committee composed of:

Stéphanie Mourou-Vikström

, President

,

Lado Chanturia,

Mattias Guyomar

, judges

,

and Sophie Piquet,

Acting Deputy

Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

19657/18) against the Republic of Azerbaijan lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 24 May 2018 by a Turkish national, Mr M. J. (“the applicant”), who was born in 1974;

the decision of the President of the Section to give Ms

A. Nasirli leave to represent the applicant in the proceedings before the Court (Rule 36 §

4

(a)

in

fine

of the Rules of Court);

the decision to give notice of the complaints concerning Articles 3, 5

§

1

(f) and 13 of the Convention to the Azerbaijani Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr Ç. Əsgərov, and to declare the remainder of the application inadmissible;

the decision to

grant

the applicant

anonymity

under the terms of Rule

47

§

4 and Rule 33 § 2 of the Rules of Court;

the parties’ observations;

Having deliberated, decides as follows:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The application concerns the arrest of the applicant in Azerbaijan and his extradition to Türkiye on account of his alleged association with the attempted

coup d’état

of 2016.

2.

The applicant lived in Georgia between 2013 and 2017 for professional reasons. On 20 April 2017, after being informed that allegations against him were being investigated in Türkiye, the applicant obtained a fake passport and tried to cross the border into Azerbaijan. He was arrested and on 8 May 2018 he was sentenced to one year’s imprisonment for entering the country illegally.

3.

On 26 April 2018 in another set of proceedings related to an extradition request made by Türkiye, the Baku Court of Serious Crimes refused to extradite the applicant.

4.

On the same day, the applicant was arrested and taken to the temporary detention facility of the Organised Crime Department of the Ministry of Internal Affairs. The State Migration Service decided to expel the applicant to Türkiye pursuant to Articles 79.1.3 and 79.5.1 of the Migration Code pertaining to the expulsion of foreigners released from prison. The next day, on 27 April 2018, the applicant was expelled.

5.

On 26 June 2019, the United Nations Human Rights Council’s Working Group on Arbitrary Detention (“WGAD”) concluded in its

Opinion No.

10/2019 concerning Mustafa Ceyhan (Azerbaijan and Turkey)

that there had been violations of the applicant’s right to protection from torture and ill

‑

treatment, by a failure to examine whether the applicant would be in danger of being subjected to such treatment if returned; right to protection from arbitrary arrest and detention;

right to be brought before a court;

right to challenge the lawfulness of his detention; and his

right to a fair trial.

6.

The WGAD referred to Article 3 of the Convention against Torture and Other Cruel, Inhuman or Degrading Treatment and Punishment, Articles

6,

8,

9 and 10 of the Universal Declaration of Human Rights, and Articles 2, 7, 9, 13, 14, 16 and 26 of the International Covenant on Civil and Political Rights (paragraphs 64-79 of its

Opinion

)

[1]

.

7.

Before the Court, the applicant complained that his forcible removal to Türkiye had been in breach of Article 3 of the Convention, given the risk of ill

‑

treatment he would run there because of the overcrowding in the prisons. He also complained under Article 5 § 1 (f) and Article 13 of the Convention that there had been no effective remedy available by which he could have challenged the lawfulness of his detention and expulsion.

8.

The Government contended that the same facts and complaints had been examined by the WGAD and invited the Court to declare the case inadmissible pursuant to Article 35 § 2 (b) of the Convention.

THE COURT’S ASSESSMENT

9.

Article 35 § 2 (b) of the Convention is intended to avoid a situation where several international bodies deal simultaneously with applications which are substantially the same. The assessment of whether cases are similar would usually involve comparing the parties in the respective proceedings, the legal provisions relied on by them, the scope of their claims and the types of redress sought (see, among others,

Gürdeniz v.

Turkey

(dec.), no.

59715/10, § 41, 18 March 2014).

10.

The Court has already concluded that a procedure before the WGAD constitutes “another procedure of international investigation or settlement” for the purposes of Article 35 § 2 (b) of the Convention (see

Peraldi v.

France

(dec.), no. 2096/05, 7 April 2009;

Gürdeniz

, cited above, § 39). It sees no reason to depart from that conclusion in the present case.

11.

The Court notes that the WGAD’s Opinion of 26 June 2019 established that there had been violations of the applicant’s right to protection from torture and ill-treatment because of the failure to examine whether he would be in danger of being subjected to such treatment if returned; his right to protection from arbitrary arrest and detention; his rights to be brought before a court and to challenge the lawfulness of his detention; and his right to a fair trial.

12.

In these circumstances, the Court considers that the applicant’s complaints under Articles 3, 5 § 1 (f) and 13 of the Convention are substantially the same as the matter submitted to the WGAD and dealt with in its Opinion of 26 June 2019.

13.

Consequently, the present application must be rejected in accordance with Article 35 § 2 (b) of the Convention.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 21 March 2024.

Sophie Piquet

Stéphanie Mourou-Vikström

Acting Deputy Registrar

President

[1]

A/HRC/WGAD/2019/10 (undocs.org)