ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 948/2023

Ședința publică din data de 22 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare înregistrată la data de 17.01.2020 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și Inspecția Judiciară, anularea rezoluției nr. C19-4365, emisă la data de 20.12.2019 de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și anularea rezoluției de clasare nr. 3050/A, emisă în data de 13.09.2019, a Direcției de inspecție pentru judecători, prin care, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, s-a dispus clasarea sesizării formulate de reclamantă sub aspectul săvârșirii, de către doamna judecător B. din cadrul Tribunalului Giurgiu, a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Prin sentința civilă nr. 908 din data de 6 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. și Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile indicate în punctul I.2 de mai sus, a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate prin invocarea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat recurenta admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecarea cauzei în fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâta Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe, drept temeinică și legală.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 30 septembrie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 22 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

La data de 4 octombrie 2022 s-a înregistrat la dosar cererea formulată de recurenta-reclamantă A. privind renunțarea la judecată, întemeiată pe prevederile art. 406 C. proc. civ.. Cererea de renunțare a fost comunicată intimaților - pârâți B. și Inspecția Judiciară la data de 25 ianuarie 2023.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți

Analizând cererea recurentei-reclamante A. de renunțare la judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Legea recunoaște reclamantului, ca expresie a principiului disponibilității, dreptul de a renunța la cererea pe care a introdus-o fără a fi obligat să justifice motivele care au stat la baza deciziei sale. Renunțarea la judecată apare, așadar, ca un act de procedură de dispoziție, unilateral, specific reclamantului, prin care acesta își exprimă, în mod vădit, intenția de a nu mai continua procesul început.

Sesizată fiind cu soluționarea prezentului recurs, Înalta Curte constată că la data de 4 octombrie 2022, recurenta-reclamantă A. a depus, la dosar, o cerere prin care a învederat că solicită a se lua act de renunțarea la judecată, potrivit art. 406 C. proc. civ.. Dintr-o atare formulare rezultă voința recurentei de a renunța la chiar judecata acțiunii în contencios administrativ formulată în dosarul pendinte (nr. x/2020), prin care aceasta solicita anularea rezoluției nr. C19-4365, emisă la data de 20.12.2019 de inspectorul-sef al Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și a rezoluției de clasare nr. 3050/A din data de 13.09.2019 a Direcției de inspecție pentru judecători, prin care, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, s-a dispus clasarea sesizării formulate de aceasta, sub aspectul săvârșirii de către doamna judecător B. din cadrul Tribunalului Giurgiu a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. ș) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor.

Cererea de renunțare la judecată antereferită a fost comunicată intimatelor -pârâte B. și Inspecția Judiciară la data de 25 ianuarie 2023 (conform dovezilor de comunicare aflate la filele x ale dosarului instanței de recurs), însă acestea nu au exprimat un punct de vedere cu privire la un atare act de voință al recurentei – reclamante.

Având de analizat cererea de renunțare, astfel cum a fost formulată, Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, respectiv un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform art. 9 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar conform alin. (5) al aceluiași text de lege, când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

Totodată, Înalta Curte, față de formularea cererii de renunțare la judecată în faza procesuală a recursului, respectiv ulterior primul termen la care părțile au fost legal citate în litigiul pendinte, în raport de prevederile art. 406 alin. (4) C. proc. civ., observând conduita procesuală a intimaților, care nu au formulat puncte de vedere față de cererea de renunțare la judecată ce le-a fost comunicată, constată existența acordului tacit al acestora la renunțare.

Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunțarea recurentei-reclamante A. la judecarea cererii în contencios administrativ ce face obiectul prezentei cauze și, pe cale de consecință, a se dispune anularea sentinței civile nr. 908 din data de 6 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea reclamantei A. la judecarea cererii.

Anulează sentința civilă nr. 908 din data de 6 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.