ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 745/2023

Ședința publică din data de 14 februarie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată la data de 31.07.2020, inițial pe rolul Tribunalului Constanța – secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 32356/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare și a Deciziei nr. 104/13.07.2020 privind soluționarea contestației.

Prin sentința civilă nr. 1406/03.11.2020 Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Constanța, raportat la valoarea actului administrativ fiscal contestat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 03.12.2020.

Hotărârea primei instanțe

Prin decizia civilă nr. 83/2021 din 26 aprilie 2021 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE GALAȚI și D.G.R.F.P. GALAȚI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANȚA - SERVICIUL COLECTARE EXECUTARE SILITĂ PERSOANE JURIDICE.

S-a anulat Decizia nr. 104/13.07.2020 privind soluționarea contestației.

S-a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 32356/24.04.2020 privind angajarea răspunderii solidare a reclamantei.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței anterior menționate au exercitat calea de atac a recursului reclamanta A. și pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați .

Recurenta–reclamantă A. a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii introductive și în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 32368/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare, sens în care solicită a se dispune anularea Deciziei nr. 32356/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidiare, în situația atragerii răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (1) lit. a) alin. (2) lit. c) și lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și, în considerarea culpei procesuale a intimatelor – pârâte, solicită obligarea acestora la suportarea cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

A arătat recurenta– reclamantă că soluția de respingere, ca neîntemeiată, a capătului de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 32356/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare cuprinde motive contradictorii, fiind rezultatul unei interpretări greșite a art. 281 alin. (7) din Codul de procedură fiscală ce s-a transpus inclusiv într-o aplicare eronată a normelor de drept material incidente.

În ceea ce privește soluția instanței de fond de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de anulare a Deciziei nr. 32356/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare, instanța de fond a reținut următoarele:

"Textul prevede în mod expres că instanța se va pronunța pe fondul raportului juridic fiscal în condițiile în care organul fiscal a soluționat contestația administrativă în temeiul unei excepții, iar instanța apreciază că soluționarea excepției este nelegală și/sau netemeinică.

În cauză însă, organul fiscal a suspendat judecata contestației pentru debitul principal și nu a soluționat contestația pe baza unei excepții, astfel încât textul art. 281 alin. y C.pr,fiscală nu este incident în speță."

Cu toate că instanța de fond a reținut faptul că organul fiscal nu ar fi soluționat pe fond contestația cu privire la debitul principal, în continuare a reținut faptul că: "În ceea ce privește respingerea contestatei cu privire la suma de 474.680 RON, deși, în principiu, instanța ar trebui să analizeze pe fond contestația, față de considerentele reținute, în sensul că organul fiscal nu a motivat și nu a indicat ce reprezintă această sumă, atât reclamanta, cât și instanța fiind în imposibilitate a analiza legalitatea și temeincia soluției din contestație și, mai mult, că suma pare să reprezinte accesorii calculate la debitul principal, față de care soluționarea contestației a fost suspendată, se impune tratarea unitară a contestației, atât pentru accesorii, cât și pentru debitul principal, câtă vreme accesoriile nu pot avea o existență separată de debitul principal".

Având în vedere aceste considerente ale instanței de fond, recurenta solicită a se avea în vedere că, deși se menționează faptul că nu există nicio motivare a organului fiscal pentru suma de 474.680 RON și ce reprezintă această sumă, aceasta, printr-o apreciere personală deși a concluzionat faptul că suma de 474.680 RON ar reprezenta în realitate obligații de plata accesorii, a considerat că organul fiscal nu a soluționat cauza fără a intra pe fondul acesteia.

Cu toate acestea, așa cum în mod corect s-a reținut, organul fiscal nu a motivat și nu a indicat ce reprezintă această sumă.

Prin urmare, având în vedere faptul că nu este cunoscută natura sumei de 474.680 RON, nu se poate afirma în mod cert și fără niciun dubiu ca organul fiscal nu a analizat pe fond contestația sa, ci doar că actul administrativ fiscal este nemotivat și trebuie anulat.

Invocând dispozițiile art. 281 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, susține recurenta – reclamantă că, într-o interpretare per a contrario a acestora, s-ar putea desprinde ideea conform căreia, în situația în care organul fiscal a analizat și fondul raportului juridic fiscal cu atât mai mult instanța va putea pronunța o soluție contrară celei a organului fiscal în ipoteza în care apreciază că aceasta ar fi netemeinică sau nelegală.

Prin urmare, atât timp cât natura creanței de 474.680 RON este necunoscută, cu atât mai mult se justifică incidența art. 281 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, sens în care susține că instanța de fond ar fi trebuit să analizeze și legalitatea deciziei de atragere a răspunderii solidare.

În cadrul unei alte critici, recurenta susține că nelegalitatea Deciziei de angajare a răspunderii solidare reiese din nemotivarea de către organul fiscal a îndeplinirii condițiilor reglementate de lege în vederea atragerii răspunderii solidare.

Arată că organul fiscal nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 25 alin. (2) din Codul fiscal, în ceea ce privește neformularea, cu rea credință, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței și în ceea ce privește nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Organul fiscal nu a dovedit nici un moment reaua-credință a părții, nefiind îndpelinite niciuna din condițiile necesare pentru a putea reține incidența cazului de nedeclarare și sau neachitare la scadență a unor obligații fiscale sau a cazului neformulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.

Prin recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, s-a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 103/13.07.2020 de soluționare a contestației administrative, criticile sentinței vizând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Printr-o cerere comună de recurs, recurentele – pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii instanței de fond și menținerea Deciziei nr. 104/05.08.2020, de soluționare a contestației pentru A., ca temeinică și legală.

Fără a formula critici distincte, în raport de fiecare motiv de nelegalitate invocat, au susținut recurentele – pârâte că, în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond că, din Ordonanța nr. 886/D/P/2019 "nu s-a dovedit că împotriva reclamantei s-a formulat plângere", deși, recurenta a depus în integralitate plângerea penală nr. 1738/13.02.2015, arătând că s-a solicitat cercetarea penală față de ambii administratori și asociați, în speță B. și A..

Referitor la reținerile din decizia recurată, potrivit căreia "cauza penală a fost soluționată la data de 18.02.2020" susțin recurentele – pârâte că împotriva Ordonanței 886/D/P/2019 de clasare s-a formulat de către instituția recurentă plângerea nr. 9240 în data de 30.03.2020, comunicată în data de 01.04.2021, cauza nefiind soluționată la data prezentei.

Or, în situația în care cauza penală ar fi fost soluționată, organul de cercetare penală ar fi avut obligația comunicării soluției către D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Constanța, în calitate de parte în dosarul x/2019 '

Raportat la reținerile instanței de fond privind suspendarea soluționării contestației administrative prin Decizia de soluționare nr. 104/13.07.2020, susțin recurentele – pârâte că, prin Decizia nr. 104/13.07.2020, comisia constituită în conformitate cu prevederile pct. 12.3 din Ordinul nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare, a decis respingerea, ca neîntemeiată, a contestației formulată de către doamna A., pentru suma de 474.680 RON și suspendarea procedurii de soluționare a contestației pentru suma de 3.449.559 RON, până la soluționarea definitivă a cauzei penale. Precizează că, prin Decizia nr. 104/13.07.2020, doamnei A. i s-a atras răspunderea în solidar cu S.C. C. S.R.L. pentru suma de 3.924.239 RON.

Mai arată că, în evidența instituției pârâte se află înregistrată plângerea penală nr. 1738/13.02.2015 formulată de către S.I.F. - P.J. 4 în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, precum și pentru fapta de a se sustrage, în întregime sau în parte, de la plata obligațiilor față de bugetul general consolidat al statului, stabilindu-se un prejudiciu de 3.449.559 RON, stadiul dosarului aflat în cercetare penală, nefinalizat: până la data emiterii adresei.

Invocând dispozițiile art. 277 alin. (1) lit. a), alin. (3) și (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală precum și prevederile de la punctul 10.2 din Ordinul nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului VIII din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, susțin recurentele – pârâte că, în cauză, Comisia a avut în vedere suspendarea procedurii de soluționare a contestației pentru suma de 3.449.559 RON, pentru care s-a formulat plângerea penală, întrucât, soluționarea contestației administrative, depinde în tot de soluția definitivă din plângerea penală formulată suma înscrisă în plângerea nr. 1738/13.02.2015

Contrar celor reținute de instanța de fond, invocă dispozițiile art. 827 și art. 1381 din C. civ. precum și art. 25 alin. (2) lit. c) și d) din Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, susținând că, în perioada de timp in care s-au născut obligatiiie fiscale urmărite, administrarea societății A.V.S. POWER S.R.L. a fost asigurata de către A., B. si D., în calitate de administratori, având puteri depline în exercitarea funcției deținute, reclamanta deținând funcția de administrator în perioada 24.10.2008 - 10.12.2014 si calitatea de asociat in perioada 24.10.2008 - 18.12.2014, având in perioada 03.11.2011 -13.12.2012 si funcția de secretar al societății debitoare conform contractului individual de munca nr. x din 02.11.2011.

Astfel, asumarea responsabilităților survenite odată cu acceptarera sau hotărârea de a administra/gestiona o societate comercială, nu este opțională, ci obligatorie tuturor persoanelor care, printr-un act de voință propriu, si-au asumat statutul de administrator, respectiv asociat al unui agent economic.

Față de aceste considerente, solicită a se avea în vedere că Decizia nr. 104/13.07.2020 de soluționare a contestației administrative este temeinică si legală.

Apărările formulate în cauză

Recurenta– reclamantă A. a depus întâmpinare la recursul promovat de cele două autorități, prin care a solicitat respingerea recursului acestora, ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică, în ceea ce privește soluția de anulare a Deciziei nr. 104/13.07.2020.

La rândul lor, recurentele – pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de recurenta–reclamantă, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate pe capătul de cerere privind Decizia nr. 32356/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare prevăzută de art. 25 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din Legea nr. 207/2015, ca temeinică.

Răspunsurile la întâmpinări

Deși le-au fost comunicate întâmpinările în termenul legal, niciuna dintre părți nu a combătut apărările părții oponente în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) din C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursurilor

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 17.09.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 14.02.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursurilor ce fac obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată cele două recursuri sunt întemeiate, în limitele și pentru considerentele în continuare arătate, cu precizarea că argumentelor invocate li se va răspunde prin considerente comune, raportate la finalitatea lor concretă.

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/22.04.2020, emisă în temeiul prevederilor art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, s-a decis angajarea răspunderii solidare a reclamantei A., în calitate de administrator și asociat al debitoarei societate A.V.S. Power S.R.L., în vederea realizării creanțelor fiscale ale societății, în limita sumei de 3.924.239 RON.

Împotriva acestui act administrativ fiscal a fost formulată contestația înregistrată sub nr. x/05.06.2020, soluționată de către pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Decizia nr. 104/13.07.2020, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația pentru suma de 474.680 RON, reprezentând creanțe bugetare în solidar cu debitorul A.V.S. Power S.R.L. și a fost suspendată procedura de soluționare a contestației pentru suma de 3.449.559 RON, reprezentând creanțe bugetare în solidar cu debitorul A.V.S. Power S.R.L., până la soluționarea definitivă a cauzei penale.

Prima instanță a reținut cu privire la soluția de respingere ca neîntemeiată a contestației pentru suma de 474.680 RON că este evidentă lipsa de motivare, cerință a legalității actului de soluționare a contestației, putându-se doar deduce că această sumă reprezintă accesorii calculate la debitul principal de 3.449.559 RON, fără a avea însă o certitudine.

Totodată, în ceea ce privește cauza penală față de care s-a suspendat soluționarea contestației cu privire la suma de 3.449.559 RON, s-a reținut că pârâta a indicat doar că a formulat o plângere penală înregistrată în evidențele organului fiscal sub nr. x/13.02.2015, depunându-se o copie a acestei plângeri penale, fără a se menționa cauza penală față de care s-a dispus suspendarea soluționării contestației, contrar dispozițiilor art. 277 din Codul de procedură fiscală, care prevăd în mod expres că decizia de suspendare trebuie motivată, nerezultând din cuprinsul Deciziei nr. 104/13.07.2020 care este legătura dintre răspunderea solidară a reclamantei cu societatea S.C. C. S.R.L. și cercetarea penală efectuată față de soțul acesteia, domnul B., respectiv, în ce măsură cercetările penale față de acesta ar urma să influențeze soluționarea contestației reclamantei.

A concluzionat instanța de fond că, având în vedere nemotivarea deciziei de soluționare a contestației cu privire la faptele reclamantei care, în opinia organului fiscal, au dus la prejudiciul de 474.680 RON, fără a menționa nici măcar ce reprezintă acest prejudiciu, că nu s-a motivat care este legătura dintre faptele reținute în sarcina reclamantei de organul fiscal și cauza penală care îl viza pe soțul acesteia și cum ar putea influența dosarul penal soluționarea contestației reclamantei, fără a se indica cel puțin numărul dosarului penal pentru ca partea să-și poată face apărări în cunoștință de cauză și, mai mult, cauza penală identificată fiind soluționată definitiv anterior pronunțării Deciziei nr. 104/13.07.2020, în cauză se impune anularea în tot a Deciziei nr. 104/13.07.2020 de soluționare a contestației.

Apreciază Înalta Curte, în raport de soluția pronunțată și de argumentele reținute de curtea de apel, că în cauză a avut loc o încălcare a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 cu privire la soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ, prin raportare la dispozițiile speciale ale Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, respectiv art. 279 și 281, acordându-se o pondere excesivă aspectelor de ordin formal cu privire la limitele învestirii.

Așa cum s-a arătat anterior, prin decizia de soluționare a contestației administrativ fiscale, autoritatea pârâtă a procedat, pe de o parte, la respingerea contestației pentru suma de 474.680 de RON, pronunțând, totodată, suspendarea procedurii de soluționare a contestației pentru suma de 3.449.559 RON.

În ceea ce privește soluția de respingere a contestației asupra angajării răspunderii solidare, contrar aprecierilor primei instanțe privind nemotivarea actului, văzut ca un viciu de procedură, Înalta Curte constată că Decizia nr. 104/13.07.2020 îndeplinește condițiile prevăzute de art. 274 din Legea nr. 207/2015.

Instanța de contencios administrativ poate pronunța o soluție de anulare a actului administrativ, dacă este vorba despre o nemotivare totală a acestuia sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar și partea vătămată, nu pot analiza și decela raționamentul autorității emitente, ceea ce nu poate fi reținut.

Mai trebuie subliniat că, legalitatea deciziei de soluționare a contestației din prisma cerinței motivării se apreciază și prin raportare la conținutul deciziei de antrenare a răspunderii solidare, întrucât dispozițiile art. 281 alin. (2) din Codul de procedură fiscală prevăd că se atacă la instanța judecătorească de contencios administrativ deciziile emise în soluționarea contestațiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă, din interpretarea logico-sistematică a dispozițiile legale precizate, fiind evident că instanța nu poate anula doar decizia de soluționare a contestației, menținând însă actele administrativ – fiscale care au stat la baza acesteia, acțiunea reclamantei rămânând astfel nesoluționată.

Totodată, hotărârea instanței de fond se impune a fi reformată și în ceea ce privește soluția dată asupra dispoziției organului de soluționare a contestatei privind suspendarea procedurii de soluționare. În această ipoteză devin incidente dispozițiile art. 281 alin. (7) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care prevăd că, în situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ a deciziei prin care s-a respins contestația de către organul fiscal, fără ca acesta să intre în cercetarea fondului raportului juridic fiscal, dacă instanța constată că soluția adoptată de către organul fiscal este nelegală și/sau netemeinică, se pronunță și asupra fondului raportului juridic fiscal.

Înalta Curte constată, în raport de concluziile expuse anterior, că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, fără a soluționa fondul raportului juridic fiscal, cu nerespectarea normelor de procedură prevăzute de art. 273 și următoarele din Legea nr. Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței în totalitate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamanta A. și de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați împotriva deciziei civile nr. 83/2021 din 26 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 februarie 2023.