ELAL AND OTHERS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
ELAL AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2007)
Reclamanții, dl İsa Elal, dl Bayram Kazaklı, dl Cafer Sağır și dl Rıdvan Gülfidan, sunt resortisanți turci născuți în 1961, 1955, 1954 și, respectiv, 1965. Primii și al doilea solicitanți locuiesc în Yalova și al treilea și al patrulea reclamant locuiesc în Istanbul. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna S. Gürcan, avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc („Guvernul”) nu a desemnat un agent în sensul procedurii în fața Curții. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 ianuarie 1983, 26 octombrie 1982, 1 martie 1981 și, respectiv, 9 noiembrie 1982, reclamanții au fost arestați pe suspectul de a fi afiliați la o organizație ilegală. La o dată neespecificată, Curtea Marțială din Istanbul a depus un acuzat împotriva reclamanților și a altor 132 acuzați. Reclamanții au fost acuzați în temeiul articolului 146 din Codul Penal pentru încercarea de a submina ordinul constituțional. Reclamanții au avut reprezentare juridică în timpul procedurii. Dl İsa Elal a fost reprezentat de dna Nurcan Akça, dl Bayram Kazaklı a fost reprezentat de dna Nesrin Dursun İnceoğlu și dl Cafer Sağır și Rıdvan Gülfidan au fost reprezentați de dl Nebi Barlas. Reclamanții au fost eliberați în așteptarea procesului. La 27 septembrie 1984, Curtea de Lege Marțială din Istanbul a condamnat reclamanții în calitate de acuzată. La 6 iunie 1990, Curtea Militară de Cassare a anulat hotărârea instanței de primă instanță. La 6 aprilie 1993, Curtea de Lege Marțială din Istanbul a condamnat dl İsa Elal și dl Bayram Kazaklı și a achitat dl Cafer Sağır și dl Rıdvan Gülfidan pentru acuzațiile împotriva acestora. La 1 august 1994, avocatul celui de-al treilea și al patrulea reclamant, dl Nebi Barlas, a interzis hotărârea Curții Marțială din Istanbul în ceea ce privește ceilalți clienți ai săi care au fost condamnați. Numele celor de-al treilea și al patrulea reclamant, care au fost achitați de acuzații împotriva lor, nu au fost enumerate în petiția de recurs. În observațiile lor, Guvernul a susținut că hotărârea Curții Marțială din Istanbul a fost judecată la 13 iunie 1998 cu privire la mama dlui İsa Elal, la 9 iunie 1998 cu privire la dl Bayram Kazaklı în persoană și la 9 iunie 1998 cu privire la mama dlui Cafer Sağır. Guvernul a afirmat, de asemenea, că dl Rıdvan Gülfidan nu a putut fi găsit la adresa sa și că nu a raportat noua sa adresă instanței interne, hotărârea în cauză a fost atașată la ușa ultimei sale adrese cunoscute la 30 octombrie 1998, în conformitate cu art. 35 § 2 din Legea privind notificările.