Kolay și alții (former Albayrak și alții) împotriva Turciei

Decizia nr. 26119/02 a treia secțiune de la Mehmet Ali KOLAY și alții (fost ALBAYRAK și alții) împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 22 noiembrie 2007 ca Cameră compusă din: B.M. Zupančič Președintele Bîrsan Türmen dna Gyulumyan Myjer David Thór Björgvinsson dna Ziemele, judecători și dl judecător adjunct al secțiunii Naısmıth având în vedere cererea depusă la 31 august 2001, având în vedere decizia parțială din 1 iunie 2006, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții, ale căror nume și date de naștere apar în apendice, sunt resortisanți turci, reprezentați în fața Curții de către dna S. Gürcan, un avocat practicant la Istanbul.

Guvernul turc („Guvernul”) nu a desemnat un agent în sensul procedurii în fața Curții. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În diferite date între 1980 și 1981, reclamanții au fost arestați pe suspectul de a fi afiliați la o organizație ilegală și ulterior deținuți pe cale penală în contextul procedurii penale împotriva acestora. Între 1984 și 1991, reclamanții au fost eliberați în așteptarea procesului. La 27 septembrie 1984, Curtea Marțială din Istanbul a condamnat reclamanții în temeiul articolului 146 din Codul Penal. La 6 iunie 1990 Curtea Militară de Casare a anulat hotărârea instanței de primă instanță. La 6 aprilie 1993, Curtea Marțială din Istanbul a condamnat încă o dată reclamanții în temeiul articolului 146 din Codul Penal.

În urma promulgării Legii din 26 decembrie 1994, care a abolit jurisdicția instanțelor de drept marțial, Curtea de Casație a dobândit competența asupra cauzei și dosarul a fost trimis la ea. La 27 septembrie 2000, Curtea de Cassie a susținut hotărârea instanței de primă instanță în ceea ce privește Muhittin Özbay, Veli Metin Ulu și Özcan Uslu. În plus, Comisia a ordonat ca procedura penală împotriva lui Muzaffer Karakoç, Adil Tatar, Ömer Müjdat Tekinalp, İbrahim Yirik, Turgay Gürcan, Adnan Alin, Aslan Çağlayan, Nazlı Çağlayan, Nilüfer Küçüktay și Mehmet Ali Kolay să fie încheiată pe motivul în care termenul legal în temeiul articolelor 102 și 104 din Codul penal turc a expirat. Reclamanții au plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempă rezonabilă”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție.

HOTĂRÂREA La 1 octombrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex grația dl Mehmet Ali Kolay, dl Özcan Uslu, dl Aslan Çağlayan, dl Adil Tatar, dl Nazlı Çağlayan, dl Adnan Alin, dl İbrahim Yirik, dl Ömer Müjdat Tekinalp, dl Nilüfer Küçüktay, dl Muzaffer Karakoç, dl Turgay Gürcan, dl Muhittin Özbay, dl Veli Metin Ulu, dl Turan Ulu, dl Cihan Durmuș, dl Battal Ugun [1] și dl Ayhan Güven Koçulu) o sumă totală de 6,500 EUR (seize mii cinci sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile juridice legate de caz, este eliberată de orice impozit care poate fi aplicabil și care poate fi plătit în euro, care va fi transformat în lira nouă turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de către solicitanți și/sau reprezentantul lor autorizat corespunzător. Se plătește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii formulate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui soluționarea finală a cauzei.

În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru valoarea la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale.” La 3 septembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitanți: „Notăm că guvernul Turciei sunt dispuși să plătească ex-grația fiecăruia dintre reclamanți (Dl Mehmet Ali Kolay, Dl Özcan Uslu, dl Aslan Çağlayan, dl Adil Tatar, dl Nazlı Çağlayan, dl Adnan Alin, dl İbrahim Yirik, dl Ömer Müjdat Tekinalp, dl Nilüfer Küçüktay, dl Muzaffer Karakoç, dl Turgay Gürcan, dl Muhittin Özbay, dl Veli Metin Ulu, dl Turan Ulu, dl Cihan Durmuș, dl Battal Ugun și dl Ayhan Güven Koçulu) o sumă totală de 6,500 EUR (seize mii cinci sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile juridice legate de caz, se plătește în euro, care urmează să fie convertită în lira nouă turcă la rata aplicabilă la data plății, la un cont bancar numit de mine. Se plătește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii formulate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru sumă la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Stanley Naısmıth Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului APPENDIX Lista reclamanților Mehmet Ali Kolay, născut în 1956, locuiește în Istanbul. Özcan Uslu, născut în 1961, locuiește în Istanbul. Aslan Çağlayan, născut în 1955, locuiește în Istanbul. Adil Tatar, născut în 1952, locuiește în Istanbul. Nazlı Çağlayan, născut în 1959, locuiește în Istanbul. Adnan Alin, născut în 1957, locuiește în Kars. İbrahim Yirik, născut în 1954, locuiește în Istanbul. Ömer Müjdat Tekinalp, născut în 1962, locuiește la Istanbul. Nilüfer Küçüktay, născut în 1961, locuiește la Istanbul. 10. Muzaffer Karakoç, născut în 1960, locuiește la Istanbul.

11. Turgay Gürcan, născut în 1962, locuiește la Istanbul. 12. Muhittin Özbay, născut în 1953, locuiește la Istanbul. 13. Veli Metin Ulu, născut în 1961, locuiește la Istanbul. 14. Turan Ulu, născut în 1956, locuiește la Istanbul. 15. Cihan Durmuș, născut în 1956, locuiește la Istanbul. 16. Battal Ugun [2], născut în 1960, locuiește la Istanbul. 17. Ayhan Güven Koçulu, născut în 1960, locuiește la Istanbul. Rectificat pe 26 martie 2007. Numele Battal Ugun a fost scris sub numele de Battal Uğun. Rectificat la 26 martie 2007. Numele Battal Ugun a fost scris ca Battal Uğun.

THIRD SECTION

DECISION Application no. 26119/02 by Mehmet Ali KOLAY and Others (former ALBAYRAK and Others) against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 22 November 2007 as a Chamber composed of: Mr B.M. Zupančič , President , Mr C. Bîrsan , Mr R. Türmen , Mrs A. Gyulumyan , Mr E. Myjer , Mr David Thór Björgvinsson , Mrs I. Ziemele, judges , and Mr S. Naısmıth , Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 31 August 2001, Having regard to the partial decision of 1 June 2006, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, whose names and birth dates appear in the appendix, are Turkish nationals.

They were represented before the Court by Ms S. Gürcan, a lawyer practising in Istanbul. The Turkish Government (“the Government”) did not designate an Agent for the purposes of the proceedings before the Court. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On different dates between 1980 and 1981 the applicants were arrested on suspicion of membership of an illegal organisation and subsequently detained on remand within the context of criminal proceedings brought against them. Between 1984 and 1991 the applicants were released pending trial. On 27 September 1984 the Istanbul Martial Law Court convicted the applicants under Article 146 of the Criminal Code.

On 6 June 1990 the Military Court of Cassation quashed the judgment of the first-instance court. On 6 April 1993 the Istanbul Martial Law Court once again convicted the applicants under Article 146 of the Criminal Code. Following promulgation of the Law of 26 December 1994, which abolished the jurisdiction of the martial law courts, the Court of Cassation acquired jurisdiction over the case and the case file was sent to it. On 27 September 2000 the Court of Cassation upheld the judgment of the first-instance court in respect of Muhittin Özbay, Veli Metin Ulu and Özcan Uslu. It further ordered that the criminal proceedings against Muzaffer Karakoç, Adil Tatar, Ömer Müjdat Tekinalp, İbrahim Yirik, Turgay Gürcan, Adnan Alin, Aslan Çağlayan, Nazlı Çağlayan, Nilüfer Küçüktay and Mehmet Ali Kolay be terminated on the ground that the statutory time limit under Articles 102 and 104 of the Turkish Criminal Code had expired.

COMPLAINTS The applicants complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement, laid down in Article 6 § 1 of the Convention. THE LAW On 1 October 2007 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay ex gratia to each of the seventeen applicants (Mr Mehmet Ali Kolay, Mr Özcan Uslu, Mr Aslan Çağlayan, Mr Adil Tatar, Ms Nazlı Çağlayan, Mr Adnan Alin, Mr İbrahim Yirik, Mr Ömer Müjdat Tekinalp, Ms Nilüfer Küçüktay, Mr Muzaffer Karakoç, Mr Turgay Gürcan, Mr Muhittin Özbay, Mr Veli Metin Ulu, Mr Turan Ulu, Mr Cihan Durmuș, Mr Battal Ugun [1] and Mr Ayhan Güven Koçulu) an all-inclusive amount of EUR 6,500 (six thousand five hundred euros) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned application pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which also covers legal expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros, to be converted into New Turkish liras at the rate applicable at the date of payment, to a bank account named by the applicants and/or their duly authorised representative. It shall be payable within three months from the date of notification of the decision delivered by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case.

In the event of failure to pay this sum within the said three month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.” On 3 September 2007 the Court received the following declaration signed by the applicants: “I note that the Government of Turkey are prepared to pay ex gratia to each of the applicants (Mr Mehmet Ali Kolay, Mr Özcan Uslu, Mr Aslan Çağlayan, Mr Adil Tatar, Ms Nazlı Çağlayan, Mr Adnan Alin, Mr İbrahim Yirik, Mr Ömer Müjdat Tekinalp, Ms Nilüfer Küçüktay, Mr Muzaffer Karakoç, Mr Turgay Gürcan, Mr Muhittin Özbay, Mr Veli Metin Ulu, Mr Turan Ulu, Mr Cihan Durmuș, Mr Battal Ugun 1 and Mr Ayhan Güven Koçulu) an all-inclusive amount of EUR 6,500 (six thousand five hundred euros) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned application pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as legal costs and expenses connected with the case, shall be paid in euros, to be converted into New Turkish liras at the rate applicable at the date of payment, to a bank account named by me. It shall be payable within three months from the date of notification of the decision delivered by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Stanley Naısmıth Boštjan M. Zupančič Deputy Registrar President APPENDIX List of the applicants