ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 687/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22.10.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, solicitând:

1) anularea parțială a Ordinului nr. 2829/C/13.07.2018 al ministrului justiției, și anume numai a art. 1 teza finală privind cuantumul drepturilor salariale din acest ordin, ca netemeinic și nelegal, fiind greșit modul de stabilire a drepturilor salariale și cuantumul acestora;

2) obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin în favoarea sa, prin care să fie stabilit nivelul maxim de salarizare pentru funcția de asistent judiciar, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, care să includă, în cuantumul brut al indemnizației de încadrare și al sporurilor, și o valoare de referință sectorială de 463,50 RON, la care să se adauge majorarea cu 15% a indemnizației de încadrare brute lunare ("sporul de fidelitate" pentru vechimea în funcție de peste 5 ani), conform deciziei civile nr. 1287/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2009 în care a avut calitatea de recurentă, începând cu data de 1 iulie 2018, până la zi și în continuare precum și încadrarea, și în mod corespunzător acordarea beneficiului drepturilor salariale cuvenite potrivit anexei nr. V, Capitolul I, poziția 4, corespunzătoare unei vechimi în funcție între 3-5 ani, și gradației 5, coeficient 5,43, din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, coroborat cu dispozițiile Cap. VIII, secțiunii a-3- a, "Salarizarea și celelalte drepturi salariale ale asistenților judiciari" art. 16, din același act normativ.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1880 din 31.05.2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției; dispunând anularea parțială a Ordinului Ministrului Justiției nr. 2829/C/13.07.2018.

Deopotrivă, a obligat pârâtul să emită un nou ordin privind nivelul de salarizare al reclamantei, cu stabilirea drepturilor salariale la nivelul maxim de salarizare pentru funcția de asistent judiciar, prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii și valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, începând cu data de 01.07.2018, respingând capătul de cerere având ca obiect majorarea cu 15% a indemnizației de încadrare brute lunare, ca fiind neîntemeiat.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1880 din 31 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.

Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul – pârât a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate.

În motivarea recursului, susține în esență recurentul – pârât că, în mod greșit instanța de fond a dispus anularea parțială a OMJ 2829/C/13.07.2018 în ceea ce privește cuantumul drepturilor salariale și s-a dispus obligare pârâtului să emită un nou ordin de salarizare al reclamantei, cu stabilirea drepturilor salariale la nivelul maxim de salarizare pentru funcția de asistent judiciar, prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii și valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, începând cu data de 01.07.2018 motivat de împrejurarea că acest ordin a fost emis având în vedere chiar valoarea de referință sectorială de 463,5 RON.

O.M.J nr. 2829/C/13.07.2018 a fost emis ulterior emiterii O.M.J. nr. 2066/C/24.05.2018, act administrativ cu caracter normativ, prin care s-au stabilit cu caracter general indemnizațiile de încadrare brute lunare corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație, vechime în funcție (art. 1 alin. (2).

La data de 24.05.2018 ministrul justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018, în aplicare dispozițiilor legale, art. 1 alin. (1) din OMJ nr. 2066/2018 prevede că, în perioada 9.04.20151 - 30,11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brut lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON.

Totodată, alin. (2) al art. 1 prevede ca, în perioada 1.12.2015 - 31.12.2017, judecătorii dii cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenți judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON.

În același timp, alin. (3), prevede că, începând cu 1.01.2018, în aplicarea Legii cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2).

Ținând seama de OMJ nr. 2066/C/2018, ministrul justiției a emis OMJ nr. 89/C/2019 prin care reclamantei A. i-au fost recalculate drepturile salariale pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018.

Reclamanta are calitate de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Bistrița Năsăud și a fost reînvestită, începând cu data de 01.07.2018, prin O.M.J. nr. 2829/C/2018.

Pe de altă parte, chiar instanța în considerentele sentinței civile recurate (paragraful 1(pagina 13) a reținut că salarizarea pentru funcții similare s-a raportat la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, iar prin paragraful următor, "Curtea constată întemeiat solicitarea reclamantei de a i se stabili drepturile salariale la nivelul maxim (...) și valoare de referință sectorială de 463,5 RON."

Din Macheta anexată reiese că indemnizația de încadrare brută lunară a fost stabilită având în vedere valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, motiv pentru care solicită instanței de recurs să constate că Ordinul ministrului justiției nr. 2829/C/2018 fost legal emis, în acord cu dispozițiile legale.

Pentru aceste considerente, recurentul solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiate.

Apărările intimatei-reclamante

Deși a fost legal citată, intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului, la data de 08.02.2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, luând act de solicitarea recurentului – pârât Ministerul Justiției, de judecare a cauzei în lipsă, Înalta Curte considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor expuse în întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele în continuare arătate:

Reclamanta A. a învestit instanța de contecios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea parțială a Ordinului nr. 2829/C/13.07.2018 emis de Ministrul Justiției, respectiv a art. 1 teza finală privind cuantumul drepturilor salariale din acest ordin și obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin, prin care să-i fie stabilit nivelul maxim de salarizare pentru funcția de asistent judiciar, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, care să includă, în cuantumul brut al indemnizației de încadrare și al sporurilor, valoarea de referință sectorială de 463,50 RON, la care să se adauge majorarea cu 15% a indemnizației de încadrare brute lunare (sporul de fidelitate pentru vechimea în funcție de peste 5 ani), începând cu data de 1 iulie 2018, până la zi și în continuare, precum și încadrarea, și, în mod corespunzător, acordarea beneficiului drepturilor salariale cuvenite potrivit anexei nr. V, Capitolul I, poziția 4, corespunzătoare unei vechimi în funcție între 3-5 ani, și gradației 5, coeficient 5,43, din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, coroborat cu dispozițiile Cap. VIII, secțiunii a-3- a, "Salarizarea și celelalte drepturi salariale ale asistenților judiciari" art. 16, din același act normativ.

Prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și a anulat parțial Ordinul nr. 2829/C/13.07.2018, obligând pârâtul să emită un nou ordin în favoarea reclamantei prin care să fie stabilite drepturile salariale cuvenite reclamantei prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,50 RON începând cu data de 01.07.2018.

Totodată, a respins capătul de cerere având ca obiect majorarea cu 15% a indemnizației de încadrare brute lunare, ca fiind neîntemeiat.

Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, raportat la actele ce compun dosarul.

Cu titlu preliminar, se constată că în cauză a fost recurată doar soluția instanței de fond prin care s-a admis acțiunea în privința calculării drepturilor salariale ale reclamantei în raport cu valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, nu și soluția de respingere a cererii reclamantei de majorare cu 15% a indemnizației de încadrare (sporul de fidelitate pentru vechimea în funcție de peste 5 ani), aceasta intrând în puterea de lucru judecat.

Analizând, așadar, criticile formulate de recurentul –pârât ce vizează soluția de anulare parțială a Ordinului Ministrului Justiției nr. 2829/C/13.07.2018, Înalta Curte constată netemeinicia lor, raportat la dispozițiile art. 16 din capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, ce prevăd că:

"(1) Asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt salarizați cu indemnizația lunară de încadrare prevăzută în prezenta anexă la cap. I lit. A) nr. crt. 4, aferentă unei vechimi în funcție de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani.

(2) Asistenții judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 24 și 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Indemnizațiile de încadrare și celelalte drepturi ale asistenților judiciari se stabilesc prin ordin al ministrului justiției."

Deopotrivă, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, conform cărora prevederile acestei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017, iar, potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din același act normativ, începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale: cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Relevante sunt deopotrivă și dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, ce prevăd că, în situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022, precum și prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, conform cărora până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.

Ori, raportat la aceste dispoziții, în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind întemeiată solicitarea reclamantei de a i se stabili drepturile salariale la nivelul maxim de salarizare pentru funcția de asistent judiciar, prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii și valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, începând cu data de 01.07.2018, voința legiuitorului fiind în sensul că salarizarea reclamantei trebuie să se facă la nivelul de salarizare pentru funcții similare din cadrul instituției/autorității publice în care aceasta este numită/încadrată, salarizarea pentru funcțiile similare reclamantei raportându-se la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite, iar judecătorul de primă jurisdicție, în raport de starea de fapt corect stabilită, în urma probelor administrate și a cadrului normativ incident litigiului dedus judecății, a pronunțat o hotărâre legală, nesusceptibilă de reformare pe calea extraordinară a recursului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1880 din 31 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-Veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.