ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 683/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 25.07.2018 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta LIBRA INTERNET BANK S.A. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 15513/26.06.2018, emisă de pârât și obligarea acestuia la admiterea cererii de plata formulată pentru suma de 36.592,26 RON.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1278 pronunțată în data de 02 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta LIBRA INTERNET BANK S.A., și cererea de intervenție formulată de intervenienții A., B. ȘI C., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, anulând Decizia nr. 15513/26.06.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților și obligând pârâtul să soluționeze pe fond cererea de plată nr. x/5.07.2016.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva hotărârii instanței de fond a exercitat calea de atac a recursului, în condițiile art. 493 din Codul de procedură civilă, pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR.

Invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul - pârât a solicitat admiterea recursului, casarea hotarârii recurate și respingerea contestației formulate de reclamanta LIBRA INTERNET BANK S.A, menținerea în tot a Deciziei nr. 15513/26.06.2018 și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de recurs.

În dezvoltarea criticilor sale, în esență, recurentul – pârât a susținut că, în mod nelegal instanța de fond retine, prin raportare la dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/2/2015, că: "paratul [...] avea posibilitatea soluționării cererii de plata, nefiind incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 privind necesitatea depunerii altor documente", având in vedere că intimata-reclamanta a formulat cererea de plata nr. x/05.07.2016 prin care a solicitat suma în cuantum de 36.592,26 RON cu titlu de despăgubire. In baza acestor informații, asa cum am menționat mai sus, s-a deschis dosarul de dauna numărul AV/B/3123 {număr unic FGA x), iar in cadrul ședinței Comisiei Speciale din data de 15.06.2018 s-a dispus respingerea integrala a cererii de plata, actul administrativ fiind motivat in drept pe dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 si art. 21 alin. (2) din Norma A.S.F. nr. 16/2015.

Respingerea integrala avut la baza faptul ca petenta nu a depus la dosar dovada achitării primei de asigurare, asa cum i s-a pus in vedere prin notificarea numărul x/10.05.2018, întocmita de FGA.

In mod nelegal instanța de fond consideră că nu se mai impunea transmiterea notificării către petenta motivat de faptul că: " la data de 9 ianuarie 2018, ora 19:27 D. a furnizat FGA printscreen in baza de date si totodată, situația 'încasărilor cu privire la polița susmenționata. Prin urmare, paratul deținea situația 'încasărilor ratelor de prima pentru polița, astfel ca avea posibilitatea soluționării cererii de plata, nefiind incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 privind or necesitatea depunerii altor documente" întrucât FGA are obligația de a verifica dosarul de dauna si creanțele de asigurări in raport de normele aplicabile in materie si de Condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență.

Consideră că, faptul că la dosarul de dauna se identifică corespondența purtată de FGA cu lichidatorul asigurătorului falit, nu inseamnă că petenta nu ar fi putut achita prima de asigurare la o data ulterioară corespondentei purtate cu lichidatorul asigurătorului falit.

Astfel, asa cum rezultă din înscrisuri, polița de Asigurare de Viata de Grup nr. 1281/06.03.2013 a fost emisă de către D. S.A. la data de 06.03.2013 cu valabilitate in perioada 06.03.2013-06.03.2023, fiind stabilita o prima de asigurare in cuantum de 117,10 RON/an. Totodată, pe aceasta se face mențiunea expresa a faptului ca persoana asigurata (domnul E.) a inteles sa cedeze toate drepturile către Contractantul Asigurării (F.):

In baza dispozițiilor art. 16 din Legea numărul 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților in cadrul ședinței din data de 30.03.2018, Comisia Speciala a dispus emiterea notificării numărul x/10.05.2018 către F. în vederea completării documentației cu dovada achitării primei de asigurare asa cum acesta a fost stabilita de către asigurător.

Deși petenta-reclamanta a primit notificarea în data de_ 17.05.2018, asa cum rezultă din confirmarea de primire (A.R.) aflată la dosar, aceasta nu a dat curs solicitării Fondului, motiv pentru care, în mod corect Comisia Speciala a dispus in cadrul ședinței din data de 15.06.2018 respingerea integrala a cererii de plata.

Mai mult decât atât, susține recurentul că, în cadrul actului administrativ numărul x/26.06.2018 au fost avute în vedere dispozițiile art. 4.5 din Condițiile aplicabile poliței de Asigurare de Viata de Grup nr. 1281/06.03.2013 potrivit cărora: "Prima de asigurare se achita de către Împrumutat/Asigurat anual, la data implinirii fiecărui an calendaristic calculate incepand cu data acordării creditului. Prima se calculează, se înregistrează si devine scadenta in ultima zi lucratoare a fiecărui termen de către un an (data scadentei pentru obligația anuala de plata) si se plătește de către Împrumutat/Asigurat sau beneficiarul asigurării, la data alimentarii contului curent atașat creditului, dar nu mai târziu de data scadentei.".

Prin urmare, arată că, pentru a se putea stabili un cuantum al despăgubirii, F.G.A. este obligat sa analizeze toate înscrisurile depuse de către un asigurat, si, în măsura in care se impune sa solicite completarea documentației. Faptul că FGA a notificat creditorul de asigurare pentru a depune dovada achitării primei de asigurare nu poate fi apreciata de instanța ca fiind o solicitare abuzivă în condițiile în care tocmai existenta unei polițe de asigurare dă dreptul unui asigurat/contractant, după caz, de a solicita despăgubirea.

Consideră ca fiind nelegală opinia instanței de fond sub aspectul reținerii faptului ca un prinscreen furnizat pe poate face dovada unui document de plată, întrucât singurul înscris prin care se face dovada unei plăți prin transfer de fonduri fara numerar îl reprezintă ordinul de plată, invocând astfel dispozițiile 1504 C. civ.

Astfel, apreciază că, a se afirma că un printscreen face dovada plații unei sume nu poate constitui decât cel mult un început de dovada scrisă și nu dovada platii.

Prin analogie, susține că dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în fața unei instanțe de judecată se face prin înaintarea dovezii achitării acesteia în original - respectiv documentul semnat și parafat de unitatea bancară. Astfel, dispozițiile art. 192 C. proc. civ. consacra dreptul unei persoane de a sesiza instanța de judecata pentru apărarea drepturilor si intereselor acesteia cu respectarea dispozitiiloi 194 C. proc. civ. si următoarele, sesizare/cerere de chemare in judecată ce este supusa procei regularizării prin instituirea unei etape scrise a procesului civil, premergătoare activității de jude propriu zise. Plecând de la principiul potrivit căruia regularizarea cererii de chemare în judecată presupune realizarea unei corespondențe scrise numai cu autorul acesteia, procedura urmând a fi finalizată fie prin conformarea reclamantului Ia cerințele stabilite de către instanță potrivit leg fixarea primului termen de judecată, fie prin anularea acțiunii prin încheiere dată în camera de cons în cazul în care obligațiile privind completarea sau modificarea cererii de chemare în judecată nu s îndeplinite, solicitam instanței de control judiciar sa constate faptul ca, in mod temeinic si legal Comisia Specială a FGA a dispus respingerea cererii ca urmare a netransmiterii documentației solicitate.

Consideră că, în prezenta speță, petenta a înțeles sa formuleze cererea de plata către F.G.A. fără a fi respecte dispozițiile art. 14 din Legea nr. 213/2015.

Plecând de la faptul ca regularizarea unei cereri de chemare in judecată primește semnificația unui filtru de conformitate cu cerințele legale prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, instanța având obligativitatea solicitării documentației necesare de la reclamant, dispunând in funcție de răspunsul solicitării daca se impune anularea sau nu a acțiunii introductive, susține recurentul că, în mod temeinic si legal a apreciat asupra necesității notificării petentului pentru depunerea dovezii achitării primei de asigurare, FGA prin Comisia Speciala având obligativitatea transmiterii de solicitări către creditorul de asigurare.

Prin urmare, art. 16 din Legea nr. 213/2015 se impune a fi interpretat ca fiind un drept conferit unui creditor de asigurare pentru a indeplini/depune, o serie de dispoziții/înscrisuri neconforme/lipsa, după caz, stabilite de către F.G.A. prin Comisia Speciala in vederea complinirii lipsurilor. Prin intermediul acestor dispoziții se evita practic emiterea unor acte administrative nefondate.

In mod nelegal, instanța de fond motivează soluția de anulare a actului administrativ in discuție prin prisma faptul ca la dosar se indentifica un printscreen din sistemul asigurătorului falit D. S.A. prin care nu se face dovada efectuării primei de asigurare, existând un început de dovadă în legătură cu lipsa plații la data de 9 ianuarie 2018, insa, acest aspect nu demonstrează faptul că la data analizării dosarului de dauna de către FGA (30.03.2018). si implicit la data emiterii notificării (10.05.2018). petenta nu ar fi putut efectua plăți către asigurător, sau plata primei de asigurare să fi rămas neidenticată in conturile D. S.A., în condițiile în care în prezent se utilizează mijloace rapide și moderne de plata on-line.

Ca atare, pentru soluționarea cererii de plaă formulată de intimatul-reclamant, F.G.A. prin Comisia Specială a dispus emiterea notificării nr. x/10.05.2018 cu mențiunea depunerii la dosarul de daună a dovezii achitării ratei de primă de asigurare fiind aduse in discuție dispozițiile art. 4.5 din Condițiile de Asigurare aferente poliței de asigurare in discuție coroborate cu art. 16 din Leg 213/2015, notificare la care petenta a inteles sa stea in pasivitate.

Prin urmare, susține recurentul că respingerea cererii de plata nr. x/05.07.2016 a avut la baza notificare x/10.05.2018 la care petenta a înțeles sa nu răspundă, motiv pentru care, în mod corect s-a dispus măsura respingerii integrale în raport de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților (nedepunerea in termenul de 10 (zece} zile de la data primirii notificării atrage decăderea unui petent-creditor de asigurare de a mai putea completa dosarul de daună.), în cauză fiind răsturnata buna-credință a intimatei-reclamante.

Pentru aceste considerente recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate si, reținând cauza spre soluționare, să se dispună respingerea în tot a acțiunii formulate de reclamanta, cu consecința menținerii Deciziei F.G. nr. 15513/26.06.2018.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților au formulat întâmpinări atât intimata – reclamantă Libra Internet Bank S.A., cât și intimata -intervenientă A., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor B. și C..

Astfel, în cadrul întâmpinării sale, intimata -reclamantă Libra Internet Bank, în prealabil, a invocat excepția tardivității formulării recursului, sens în care a solicitat admiterea acesteia, cu consecința respingerii recursului, ca tardiv formulat.

Pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, susținând că a depus toate diligențele necesare, respectiv înscrisurile pe care le deținea în mod real, iar prin decizia contestată recurentul i-a imputat aspecte ce exced activității sale, cu atât mai mult cu cât pârâtul deținea dovezile achitării ratelor primei de asigurare.

Consideră astfel că orice discuție privind pasivitatea în nedepunerea documentelor este eronată, cât timp instituția bancară nmu avea cum să dețină respectivele dovezi privind achitarea ratelor primei de asigurare, respectiv cât timp recurentul -pârât le deținea, dar, din motive obscure nu a dorit să le ia în considerare, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/2015.

La rândul său, intimata -intervenientă A., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor B. și C. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond, ca fiind legală și temeinică, susținând în prealabil că aspectele invocate de recurent prin motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, invocate în cadrul cererii, motiv pentru care solicită a se constata nulitatea recursului și a se respinge recursul.

Pe fondul recursului, în esență, susține intimata -intervenientă că atât ea cât și fiii săi sunt sunt grav prejudiciați de instituțiile care ar trebui aă rezolve cererea de acordare a despăgubirilor, intimata și fiii săi neavând nici o culpă, fiind doar cei ce suportă consecințele necomunicării actelor.

Dovada achitării ratelor de asigurare din ultimul an a fost comunicată și de ea către Fondul de Garantare a Asiguraților, respectiv doamnei G., angajata instituției, de unde rezultă că recurentul este de rea credință în susținerile sale din cererea de recurs, iar în condițiile în care nu putea avea în vedere actele comunicate de D. avea la dispoziție pentru soluționarea cererii de despăgubiri actele comunicate chiar de ea.

Solicită astfel respingerea recursului și menținerea soluției de obligare a recurentului la soluționarea cererii de plată nr. x din 05.07.2016.

Răspunsul la întâmpinări

Deși cele două întâmpinări formulate de intimați au fost comunicate recurentului -pârât Fondul de Garantare a Asiguraților în termenul legal, acesta nu a combătut apărările părților adverse în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) C. proc. civ., incidente și în cazul recursului conform art. 494 din același act normativ.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Președintelui completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, apreciind în prealabil asupra tardivității și nulității recursului, în sensul respingerii acestora, Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce fac obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivul de casare invocat și cu apărările din cuprinsul întâmpinărilor, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele în continuare arătate:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților, sub nr. x/05.07.2016, reclamanta Libra Internet Bank S.A., prin reprezentant legal, a solicitat să fie despăgubită cu suma de 36.592,26 RON, menționată pe Polița de asigurare de viață Grup nr. x încheiată între aceasta și S.C. D. S.A., ca urmare a decesului domnului E., risc asigurat conform certificatului de asigurare pe viață nr. 1281/06.03.2013.

Prin Decizia nr. 15513/26.06.2018, Fondul de Garantare a Asiguraților a respins cererea de plată formulată de Libra Internet Bank S.A. cu privire la suma de 36.592,26 RON, reținându-se că, raportat la dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/2015, petenta nu a respectat termenul de depunere a documentelor solicitate (10 zile), data primirii notificării nr. x/10.05.2018 fiind 17.05.2018.

Prin criticile formulate în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/2015, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate în raport de actele și lucrările dosarului.

Astfel, potrivit art. 16 din acest act normativ: "În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenților completarea documentației și/sau precizarea ori furnizarea de informații suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informațiile solicitate se transmit comisiei, sub sancțiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia".

Raportat la documentația ce a stat la baza emiterii Deciziei FGA nr. 15513/26.06.2018, Înalta Curte, în acord cu opinia instanței de fond, constată că, desi este adevărat că, prin Notificarea nr. x din data de 10.05.2018, recurentul – pârât a solicitat reclamantei F. să depună " dovada achitarii ratei de primă restante pentru polița Asigurarea de Viață de grup nr. 1281/06.03.2013 emisă de D.", încă, din data de 09 ianuarie 2018 D., prin e-mailul transmis de pe adresa x@x.ro, a comunicat recurentului – pârât, prin doamna G., printscreen-ul din baza de date și, deopotrivă, situația încasărilor cu privire la poliția de asigurare ce a făcut obiectul cererii de plată, ca răspuns la solicitarea formulată anterior de Fondul de Garantare a Asiguraților, adică la data de 19 decembrie 2017, prin doamna G., tot pe e-mail, în sensul de a se transmite " o confirmare a poliței de asigurare de viață nr.x-E., din care să reiasă încasarea ratelor de primă la zi ". (dosarul de fond).

Ori, în condițiile în care recurentul -pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, încă din data de 09.01.2018 deținea situația încasărilor ratelor de primă pentru poliță, în mod corect judecătorul de primă jurisdicție a reținut că acesta avea posibilitatea soluționării cererii, astfel că, eronat a respins cererea de plată pentru nedepunerea documentului solicitat, respectivul document aflându-se la dosarul de daună.

Înalta Curte nu poate reține critica recurentului în sensul că " singurul înscris prin care se face dovada unei plăți prin transfer de fonduri fără numerar îl reprezintă ordinul de plată", în condițiile în care, pe de o parte, recurentul – pârât Fondul de garantare a Asiguraților nu a solicitat expres comunicarea ordinului de plată, ci doar "dovada achitării ratelor,… ", iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 1504 C. civ., invocate de recurent, nu pot fi interpretate în sensul susținut de acesta.

Prin urmare, Înalta Curte constată că din documentația ce a stat la baza emiterii deciziei ce face obiectul judecății, rezultă că recurentul – pârât deținea situația încasării ratelor de primă pentru poliță, astfel că avea posibilitatea soluționării cererii de plată, fiind, așadar, lipsit de suport motivul respingerii cererii de plată prin Decizia nr. 15513/26.06.2018.

Așadar, instanța de control judiciar reține ca fiind legală soluția primei instanțe de anulare a deciziei contestate și de obligare a pârâtului de a soluționa pe fond cererea de plată nr. x/05.07.2016, aceasta fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a cadrului normativ incident, criticile recurentului sub acest aspect fiind nefondate.

În concluzie, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurentul-pârât în calea de atac a recursului nu sunt apte să determine reformarea hotărârii de fond, care, astfel cum s-a reținut, a fost dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, fiind corespunzător motivată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii instanței de fond.

Totodată, raportat la dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. și la soluția ce se preconizează, fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligat recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, ca " parte care pierde procesul", la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă Libra Internet Bank S.A., constând în onorariu de avocat, conform Facturii nr. x din data de 17.08.2021 și a Extrasului de cont, atașate la filele x verso și 85 din dosarul de față, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că aceasta este proporțională cu volumul de activitate, complexitatea și durata cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1278 din 2 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul –pârât la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata – reclamantă Libra Internet Bank S.A., cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.