ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 679/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, solicitând:

- calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând cuantumul salariului de bază începând cu data de 1.01.2018 așa cum este prevăzut în Legea Cadru nr. 153/2017, până la data rămânerii definitive a hotărârii și pentru viitor;

- plata acestor drepturi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii lor și până la plata efectivă;

- plata dobânzii legale cuvenite, începând cu data nașterii drepturilor și până la plata efectivă.

În motivarea cererii, a arătat că procurorul șef DNA a emis Ordinul nr. 537/20.12.2017, prin care s-au stabilit drepturile sale salariale începând cu data de 1.01.2018, aferente funcției de șef birou.

Începând cu anul 2007, îndeplinește funcția de șef birou IT în cadrul DNA.

Printr-o precizare formulată la data de 27.04.2018 reclamantul a menționat că cererea sa reprezintă o contestație împotriva Ordinului nr. 537/2017. Ulterior, a solicitat și anularea ordinului prin care a fost respinsă contestația sa, precum și emiterea unui nou ordin.

Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăți

Prin sentința civilă nr. 5411 din data de 17 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, a anulat Ordinul nr. 106 din data de 2.03.2018 și Ordinul nr. 537 din data de 20.12.2017 emise de procurorul-șef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, în ceea ce-l privește pe reclamant, obligând pârâtul să emită un nou ordin prin care să stabilească indemnizația de încadrare a reclamantului la nivelul indemnizației de încadrare corespunzător funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, în conformitate cu art. 22 alin. (3) din Anexa V la Legea nr. 153/2017, precum și să plătească reclamantului eventualele diferențe salariale dintre indemnizația efectiv încasată și cea stabilită prin prezenta hotărâre, începând cu data de 1.01.2018 și până la data emiterii noului ordin, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței anterior menționate, a formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, prin care a solicitat admiterea acestuia, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului A., astfel cum a fost aceasta precizată, ca neîntemeiată.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esență, a susținut recurentul – pârât că salarizarea specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv Direcția Națională Anticompție și DIICOT, este reglementată în art. 22 alin. (1) și (2) din Secțiunea 6, Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017.

Trimiterea generică Ia Cap. I lit. B) nr. crt. 4, adică salariul unui procuror cu grad de judecătorie cu vechimea în muncă (gradație) stabilită pe orizontală și cu vechimea în funcție stabilită pe verticală, trebuie coroborată cu nota de subsol care la pct. I prevede "Prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție".

Din interpretarea acestor texte rezultă că legiuitorul a dorit stabilirea salariului unui specialist DNA/DIICOT/PICCJ numai în funcție de vechimea în muncă (pe orizontală), adică cel prevăzut în rubrica "bază 0-3 ani.

Faptul că legiuitorul a ținut să precizeze ce se înțelege prin "vechime în funcție" trebuie interpretat în sensul limitării la funcțiile special și limitativ prevăzute în nota de subsol.

Și legea anterioară de salarizare unitară prevedea aceleași dispoziții referitoare la echivalarea salarizării specialiștilor DNA/D IICOT/PICCJ cu cea a procurorilor cu grad de judecătorie, tot cu trimiterea generică, fără precizarea exactă în cadrul nr. crt. 4 și specialiștii nu au contestat încadrarea numai pe orizontală (bază 0-3 ani).

In alin. (2) al art. 22 se prevede că specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte (funcționari publici), după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte.

Funcționarii publici, deci și specialiștii care au beneficiat și beneficiază în anul 2018 de sporul de stabilitate care înseamnă vechimea continuă în aceeași instituție, spor ce se acordă la 2, 3, 4, 5, 6, 7 ani vechime în aceeași unitate în procent de 5%, 8%, 11%, 14%, 17% și 20%, salarizarea pe anul 2018 realizându-se după principiul "similar în plată" pentru funcții, grad, gradații egale și aceleași condiții de muncă, ceea ce demonstrează că legiuitorul nu a dorit să "asimileze" cele două funcții (magistrat și specialist DNA/D IICOT/PICCJ) ci numai să echivaleze salariile specialiștilor (categorie profesională care există numai la DNA/DIICOT/PICCJ), dar cu limitarea la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie, în funcție de gradația corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă.

Pentru luna ianuarie 2018 salariile au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 și anume: salariul de bază a fost majorat cu 25%, tară a depăși nivelul salariului de bază/indemnizației de încadrare maxim prevăzute de lege pentru anul 2022 (care cuprinde gradațiile aferente tranșelor de vechime în muncă), cuantumul brut al tuturor sporurilor avute în luna decembrie 2017, majorat cu 25%.

Deși venitul brut al specialiștilor a crescut, ca urmare a transferului contribuțiilor sociale către angajat și plafonarea salariului la cel maxim prevăzut pentm anul 2022 (creșterea salariului de bază a variat între 0,3% - 2,75%, astfel încât nici un specialist nu a beneficiat de majorarea salariului de bază cu 25%), venitul net a scăzut cu sume cuprinse între 24 și 1217 RON.

Urmare a noilor precizări ale Mini stenii ui Muncii și întâlnirilor între ordonatorii de credite din cadrul sistemului judiciar s-a stabilit că specialiștii -funcționari publici din cadrul DNA, DIICOT și PICCJ să beneficieze de următoarele modificări ale drepturilor salariale:

- majorarea salariului de bază/indemnizației de încadrare prevăzute pentru anul 2022 cu 15% pentru complexitatea muncii, prevăzută în Nota nr. x din Cap. I fit. A Anexa VIII la Legea nr. 153/2017;

- specialiștilor care ating salariul maxim prevăzut pentru anul 2022 (ca urmare a majorării salariului de bază din decembrie 2017 cu 25%) să Ie fie acordate sporurile prevăzute de Legea nr. 153/2017 (sporul pentru risc și suprasolicitare, sporul pentru confidențialitate și sporul pentru condiții de muncă) însă în limita prevăzută de art. 25 din lege și anume 30% pe fiecare ordonator de credite/instituție angajatoare).

Prin aplicarea celor 2 noi reguli specialiștilor le-au fost acoperite pierderile salariale față de luna decembrie 2017, înregistrându-se chiar creșteri.

Un caz aparte îl constituie salariul celor 3 specialiști șefi între care si reclamantul (1 șef serviciu și 2 șefi birou) care prin Legea nr. 153/2017 au înregistrat începând cu 01.01.2018 o scădere a venitului net între 2292 și 2757 RON față de luna decembrie 2017, iar prin aplicarea noilor reguli recuperează o jumătate din diminuarea drepturilor salariale față de decembrie 2017.

În art. 22 alin. (3) din Secțiunea 6, Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017 se prevede că specialiștii șefi serviciu și șefi birou beneficiază de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim procuror, respectiv prim procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie.

În art. 10 alin. (1) din Secțiunea 2, Cap. VIII al Anexei V din lege se prevede că judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația maximă corespunzătoare instanței/parchetului unde exercită funcția de conducere, majorată cu procente diferite, în funcție de instanța/parchetul unde funcționează.

Prin analogie, pentru specialistul șef serviciu și birou s-a aplicat indemnizația maximă pentru un specialist cu funcție de execuție cu vechime în muncă maximă (pentru că de vechime în funcție nu beneficiază această categorie, ci numai judecătorii/procurorii/pcrsonalul asimilat/magistrații asistenți) care a fost majorată cu 10%, respectiv 8%, conform art. 10 alin. (1) Ut. b) din Secțiunea 2, Cap. VIII al Anexei V din lege.

Susține recurentul –pârât că legea trebuie interpretată în "spiritul" ei, și anume ca un șef dintr-o anumită categorie profesională să fie salarizat cu salariul cel mai mare pentru respectiva categorie profesională, majorat cu un procent prevăzut de lege. Legiuitorul nu a vrut ca un specialist șef să fie salarizat cu salariul maxim pentru o altă categorie profesională (procurori) și să aibă un venit de o dată și jumătate față de un specialist de execuție cu vechimea cea mai mare, ci numai cu 10% sau 8%, cum este și în cazul magistraților.

Menționează deopotrivă că venitul net al specialiștilor, ca de altfel al tuturor persoanelor care lucrează în sistemul bugetar, a scăzut din cauza trecerii contribuțiilor sociale în sarcina salariaților.

Astfel, înainte de modificările fiscale, începând cu 1 ianuarie 2018, venitul net reprezenta 70,5% din venitul brut (29,5% contribuții sociale), iar în prezent venitul net reprezintă 58,5% din venitul brut (41,5% contribuții sociale) și nici acele curți de apel care au decis prin colegiile de conducere acordarea sporurilor de 45% întregului personal, nu au pus în plată respectivele decizii.

În concluzie, solicită admiterea recursului formulat, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului în contradictoriu cu Direcția Națională Anticorupție, ca fiind neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimatul – reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea în totalitate a dispozițiilor sentinței pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.

Intimatul a arătat că acțiunea formulată de acesta, asupra căreia s-a pronunțat Curtea de Apel București prin sentința recurată, privește salarizarea funcției de conducere de specialist "șef birou", care se face potrivit reglementărilor art. 22 alin. (3) și art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa nr. V - Familia ocupațională de funcții bugetare Justiție și Curtea Constituțională, din Legea cadru nr. 153/2017, pe când salarizarea specialiștilor cu funcții de execuție se face potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) și (2) din Secțiunea 6, Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, iar prin criticile de recurs formulate recurentul induce o stare de confuzie referitoare la categorii de personal care sunt remunerate diferit, potrivit legii.

A mai arătat intimatul că recurentul - pârât a dat prevederilor legale aplicabile remunerării funcției de specialist "șef serviciu/birou" o interpretare "proprie" și nu una în "spiritul și litera" legii, susținând eronat că legiuitorul nu a vrut ca un specialist șef să fie salarizat cu salariul maxim pentru o altă categorie profesională (procurori) și să aibă un venit de o dată și jumătate față de un specialist de execuție cu vechimea cea mai mare, ci numai cu 10%, sau 8% cum este și în cazul magistraților.

În opinia intimatului, legiuitorul a prevăzut în Legea cadru nr. 153/2017 ca specialiștii cu funcție de execuție să fie salarizați precum procurorii din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar specialistul "șef birou" să fie salarizat precum prim - procurorul din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie.

Referitor la jurisprudența invocată de recurent, intimatul a învederat că aceasta privește funcția de execuție de ofițer de poliție judiciară și nu o funcție de conducere de specialist "șef birou" sau o funcție de conducere de ofițer de poliție judiciară, precum și faptul că, în România, jurisprudența nu constituie izvor de drept. În acest sens a invocat prevederile art. 124 alin. (3) din Constituția României, potrivit cărora "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii" și cele ale art. 9 alin. (3) C. civ., ce stabilesc că "interpretarea legii de către instanță se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecății".

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 06 februarie 2020, s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului, la data de 23.03.2021, în ședință publică, cu citarea părților, când, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecata până la soluționarea de către ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a sesizării ce face obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Rezoluția unui membru al completului de judecată s-a fixat termen de judecată la data de 08.02.2022, pentru discutarea repunerii cauzei pe rol, din oficiu, în ședința publică de la acest termen Înalta Curte dispunând repunerea cauzei pe rol, din oficiu, în raport de faptul că a fost soluționat dosarul nr. x/2021, de către Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, pronunțându-se Decizia nr. 31 din data de 17 mai 2021.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. Înalta Curte a reținut cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.

Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor expuse în întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele în continuare arătate:

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că intimatul - reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având drept obiect principal cererea de anulare a Ordinului nr. 537 din 20 decembrie 2017 al Procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, prin care, începând cu 01.01.2018, au fost stabilite drepturile sale salariale.

Prima instanță a admis acțiunea intimatului - reclamant și a anulat Ordinul nr. 537 din 20 decembrie 2017, dar și Ordinul nr. 106 din 02.03.2018, de respingere a contestației sale, reținând în esență, că indemnizația de bază corespunzătoare funcției de șef birou pe care o deține reclamantul în cadrul D.N.A, se impunea a fi calculată prin aplicarea cap. I lit. B) și art. 10 alin. (1) din Anexa V a Legii nr. 153/2017, coroborate cu art. 22 alin. (3) tezele a II-a și a III-a din Anexa V a Legii nr. 153/2017, iar nu prin aplicarea la indemnizația maximă pentru un ofițer de poliție judiciară cu funcție de execuție cu vechimea în funcție maximă, a majorării cu 10%, conform art. 10 alin. (1) lit. b) din Secțiunea 2, Cap. VIII al Anexei V din lege.

Totodată, instanța de fond a obligat pârâta Direcția Națională Anticorupție să emită un nou ordin prin care să stabilească indemnizația de încadrarea a reclamantului la nivelul indemnizației de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, conform art. 22 alin. (3) din Anexa V la Legea nr. 153/2017 și să plătească reclamantului eventualele diferențe salariale dintre indemnizația efectiv încasată și indemnizația stabilită prin hotărâre, începând cu data de 01.01.2018 și până la data emiterii noului ordin, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legal.

Legalitatea aspectelor statuate de prima instanță a fost contestată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție prin recursul promovat, iar Înalta Curte apreciază că sunt fondate criticile aduse de acesta modului în care instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile art. 22 alin. (3) tezele a II-a și a III-a și, coroborate cu art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea nr. 153/2017 și lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017, vizând modul de stabilire a indemnizației de încadrare în funcția de "șef birou", fiind, astfel, incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum a și fost invocat expres de către recurent.

Înalta Curte reține că salarizarea specialiștilor din cadrul parchetelor este reglementată de art. art. 22 alin. (3) din Secțiunea 6, Capitolul VIII, Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, text potrivit căruia "(3) Salariul de bază se stabilește potrivit prezentei anexe, cap. I lit. A) nr. crt. 6 pentru agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și cap. I lit. B) nr. crt. 4 pentru ofițerii de poliție judiciară. Șefii de birou din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror adjunct din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar șefii de serviciu de indemnizația de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie. Ofițerii și agenții de poliție judiciară din Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de drepturile prevăzute în prezenta anexă"

La Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017 este reglementată indemnizația de încadrare pentru funcția de "procuror cu grad de judecătorie", ce variază, pe de o parte, raportat la vechimea în funcție, începând de la o vechime în funcție de "0-3 ani", și, pe de altă parte, raportat la vexchimea în muncă(gradație).

Totodată, în Notele nr. 1 și nr. 3 de la Capitolul I lit. B) se prevede că "prin «vechime în funcție», în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.", respectiv că "Indemnizația de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradației".

Având în vedere dispozițiile mai sus citate, Înalta Curte reține că ordinele contestate în speță sunt legale, emitentul acestora făcând o corectă aplicare a art. 22 alin. (3) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru raportat la trimiterea făcută la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4.

De altfel, problema de drept în discuție a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ulterior pronunțării sentinței civile recurate, prin Decizia nr. 31/17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanțele de judecată.

Potrivit Deciziei nr. 31/202, "În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție."

Astfel, prin decizia de unificare a practicii judiciare anterior evocată s-a reținut că faptul că, prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție, denotă că ierarhizarea salarizării în funcție de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95).

De asemenea, prin aceeași decizie s-a reținut că:

"90. Salarizarea diferențiată în funcție de vechimea în funcție se regăsește doar în cazul magistraților și al persoanelor asimilate acestora, potrivit legii, astfel cum este reglementată în anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, categorii din care nu fac parte persoanele vizate prin întrebarea instanței de trimitere.

Contrar celor susținute de intimatul – reclamant, instanța de recurs constată că Decizia nr. 31/2021 a ÎCCJ este aplicabilă în speță, întrucât din considerentele acesteia nu rezultă că interpretarea dată normei legale se aplică doar funcțiilor de execuție, ci se aplică tuturor categoriilor de funcționari aflați în situație juridică similară celei asupra căreia a statuat, fiind aplicabilă, așadar, inclusiv funcțiilor de conducere.

Înalta Curte apreciază că astfel de dezlegări sunt aplicabile și ipotezei stabilirii indemnizațiilor de încadrare aferente salarizării funcției de conducere de specialist "șef birou IT" (iar nu doar salarizării specialiștilor cu funcții de execuție), întrucât tranșează aspecte relevante avute în vedere de instanța de fond drept temei pentru anularea Ordinului nr. 537/20.12.2017, mai precis chestiunea coroborării dispozițiilor art. 22 alin. (3) tezele a II-a și a III-a și art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea nr. 153/2017, pe de o parte, cu prevederile lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017, pe de altă parte.

Față de prevederile art. 521 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru toate instanțele de judecată de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Înalta Curte constată că interpretarea și aplicarea dată de prima instanță normelor de drept material din cuprinsul Legii nr. 153/2017, referitoare la incidența, în cauză, a prevederilor lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017 sunt eronate, contravenind celor statuate prin Decizia nr. 31/2021.

Astfel, instanța de control judiciar observă că indemnizația de încadrare maximă, stabilită conform prevederilor lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017 (Indemnizația de încadrare pentru procurori), avută în vedere de prima instanță, implică, în calculul cuantumului acesteia, utilizarea criteriilor de ierarhizare a salarizării în raport de vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție, criterii ce, după cum s-a reținut și în Decizia nr. 31/2021, nu sunt aplicabile și salarizării specialiștilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (indiferent dacă aceștia au funcție de execuție sau de conducere).

În acest context, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de fond, prin care s-a dispus anularea unui astfel de act administrativ, a fost dată cu interpretarea eronată a prevederilor art. 22 alin. (3) tezele a II-a și a III-a, coroborate cu art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea nr. 153/2017 și cu aplicarea în mod greșit, în cauză, a prevederilor lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017 (Indemnizația de încadrare pentru procurori) motiv pentru care se impune casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, raportat la totalitatea considerentelor expuse în paragrafele anterioare, instanța de control judiciar va respinge acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată, reținând legalitatea celor două acte atacate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, apreciind fondate criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din același cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza pe fond, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, astfel cum a fost aceasta precizată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței civile nr. 5411 din 17 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.