Decizia nr. 6138/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând cuantumul salariului de bază, începând cu data de 01.01.2018 (așa cum este prevăzut în Legea - Cadru nr. 153/28.06.2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor. De asemenea, reclamantul a solicitat și plata drepturilor actualizate cu indicele de inflație, urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești, dar și plata dobânzilor legale cuvenite pentru drepturile restante, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești. 1.

La data de 27.04.2017, reclamantul A. a formulat cerere adițională, prin care a precizat obiectul cererii, în sensul că a solicitat să se constate că plângerea formulată la data de 28.03.2018 constituie o contestație împotriva Ordinului nr. 537 din 20 decembrie 2017 al Procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, aceasta fiind principalul capăt de cerere, restul solicitărilor reprezentând cereri subsidiare pentru plata drepturilor cuvenite. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 5086 din data de 5 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și a anulat Ordinul nr. 537 din 20 decembrie 2017, emis de procurorul șef al D.NA. De asemenea, prima instanță a obligat pârâta Direcția Națională Anticorupție să emită un nou ordin prin care să stabilească indemnizația de încadrarea a reclamantului la nivelul indemnizației de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, conform art. 22 alin. (3) din Anexa V la Legea nr. 153/2017 și să plătească reclamantului eventualele diferențe salariale dintre indemnizația efectiv încasată, astfel cum a fost stabilită prin Ordinul nr. 537/2017 și indemnizația stabilită potrivit art. 22 alin. (3) din Anexa V la Legea nr. 153/2017, începând cu data de 20 decembrie 2017 și până la data emiterii noului ordin, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legal.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței indicate în punctul I.2 anterior, a formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței civile recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., astfel cum a fost aceasta precizată, ca neîntemeiată. În susținerea căii extraordinare de atac recurentul - pârât a învederat, în esență, că hotărârea primei instanțe este rezultatul unei greșite aplicări a prevederilor Legii nr. 153/2017, instanța de fond reținând, în opinia recurentului, în mod eronat necesitatea coroborării prevederilor art. 22 alin. (3) și art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea nr. 153/2017 cu prevederile lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017. A mai arătat recurentul că trimiterea generică la Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 privind asimilarea cu salariul unui procuror cu grad de judecătorie cu vechimea în muncă (gradație) stabilită pe orizontală și cu vechimea în funcție stabilită pe verticală, trebuie coroborată cu nota de subsol care la pct. 1 prevede că prin "vechime în funcție", în sensul unui astfel de capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție. Ofițerii de poliție judiciară, fiind funcționari publici (cu statut special), au beneficiat și beneficiază, conform principiului "similar în plată" pentru funcții, grad, gradații egale și aceleași condiții de muncă, de sporul de stabilitate, adică sporul care se acordă pentru vechimea continuă în aceeași instituție (spor acordat la 2, 3, 4, 5, 6, 7 ani vechime în aceeași unitate în procent de 5%, 8%, 11%, 14%, 17% și 20%») conform prevederilor Anexei VI la Legea nr. 153/2017. Astfel, în opinia recurentului legiuitorul nu a dorit să "asimileze" cele două funcții (magistrat și ofițer de poliție judiciară DNA/DIICOT), ci numai să echivaleze mecanismele de calcul aplicabile salariilor de bază ale procurorilor cu grad de judecătorie. Stabilirea bazei de calcul a indemnizației de încadrare trebuie, însă, realizată în raport de limitele salariului de bază stabilit în cazul ofițerilor de poliție judiciară, în funcție de gradația corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă aplicabile acestora, iar nu magistraților. Totodată, recurentul - pârât a arătat că, în spețe similare, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamanților, astfel că a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimatul - reclamant A. a solicitat respingerea recursului, apreciind că acesta este nefondat și menținerea, drept temeinică și legală, a hotărârii primei instanțe. Intimatul a arătat că acțiunea formulată de acesta, asupra căreia s-a pronunțat Curtea de Apel București prin sentința recurată, privește salarizarea funcției de specialist "șef serviciu", care se face potrivit reglementărilor art. 22 alin. (3) și art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa nr. V - Familia ocupațională de funcții bugetare Justiție și Curtea Constituțională, din Legea cadru nr. 153/2017, ce prevede mecanisme diferite de salarizare a specialiștilor cu funcții de conducere față de specialiștii cu funcții de execuție, a căror salarizare este reglementată art. 22 alin. (1) și (2) din Secțiunea 6, Cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017. A mai arătat intimatul că recurentul - pârât a dat prevederilor legale aplicabile remunerării funcției de specialist "șef serviciu" o interpretare "proprie" și nu una în "spiritul și litera" legii, susținând eronat că legiuitorul nu a vrut ca un specialist șef să fie salarizat cu salariul maxim pentru o altă categorie profesională (procurori) și să aibă un venit de o dată și jumătate față de un specialist de execuție cu vechimea cea mai mare, ci numai cu 10%, cum este și în cazul magistraților. În opinia intimatului, legiuitorul a prevăzut în Legea cadru nr. 153/2017 ca specialiștii cu funcție de execuție să fie salarizați precum procurorii din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, iar specialistul "șef serviciu" să fie salarizat precum prim - procurorul din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie. Referitor la jurisprudența invocată de recurent, intimatul a învederat că aceasta privește funcția de execuție de ofițer de poliție judiciară și nu o funcție de conducere de specialist "șef serviciu" sau o funcție de conducere de ofițer de poliție judiciară, precum și faptul că, în România, jurisprudența nu constituie izvor de drept. În acest sens a invocat prevederile art. 124 alin. (3) din Constituția României, potrivit cărora "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii" și cele ale art. 9 alin. (3) C. civ., ce stabilesc că "interpretarea legii de către instanță se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecății".

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din 20 iunie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 24 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de normele legale incidente și de aspectele invocate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție este fondat, pentru următoarele considerente: Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că intimatul - reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având drept obiect principal cererea de anulare a Ordinului nr. 537 din 20 decembrie 2017 al Procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, prin care, începând cu 01.01.2018, au fost stabilite drepturile sale salariale. Prima instanță a admis acțiunea intimatului - reclamant și a anulat Ordinul nr. 537 din 20 decembrie 2017, reținând în esență, că indemnizația de bază corespunzătoare funcției de șef serviciu pe care o deține reclamantul în cadrul D.N.A, se impunea a fi calculată prin aplicarea cap. I lit. B) și art. 10 alin. (1) din Anexa V a Legii nr. 153/2017, coroborate cu art. 22 alin. (3) tezele a II-a și a III-a din Anexa V a Legii nr. 153/2017, iar nu prin aplicarea la indemnizația maximă pentru un ofițer de poliție judiciară cu funcție de execuție cu vechimea în funcție maximă, a majorării cu 10%, conform art. 10 alin. (1) lit. b) din Secțiunea 2, Cap. VIII al Anexei V din lege. Totodată, instanța de fond a obligat pârâta Direcția Națională Anticorupție să emită un nou ordin prin care să stabilească indemnizația de încadrarea a reclamantului la nivelul indemnizației de încadrare corespunzătoare funcției de prim-procuror în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, conform art. 22 alin. (3) din Anexa V la Legea nr. 153/2017 și să plătească reclamantului eventualele diferențe salariale dintre indemnizația efectiv încasată, astfel cum a fost stabilită prin Ordinul nr. 537/2017 și indemnizația stabilită potrivit art. 22 alin. (3) din Anexa V la Legea nr. 153/2017, începând cu data de 20 decembrie 2017 și până la data emiterii noului ordin, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legal. Legalitatea aspectelor statuate de prima instanță a fost contestată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție prin recursul promovat, iar Înalta Curte apreciază că sunt fondate criticile aduse de acesta modului în care instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile art. 22 alin. (3) tezele a II-a și a III-a și, coroborate cu art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea nr. 153/2017 și lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017, vizând modul de stabilire a indemnizației de încadrare în funcția de "șef serviciu", fiind, astfel, incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., căruia, deși nu a fost invocat expres de recurent, i se subsumează astfel de critici. Din această perspectivă, instanța de control judiciar reține că, ulterior pronunțării sentinței recurate, prin Decizia nr. 31 din 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27 iulie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat că: 76. Potrivit O.U.G. nr. 43/2002, act normativ prin care a fost înființată Direcția Națională Anticorupție, ofițerii și agenții de poliție judiciară își desfășoară activitatea în baza detașării, la propunerea nominală a procurorului-șef al instituției, prin ordin al ministrului administrației și internelor. 77. Detașarea este considerată în interesul serviciului și se acordă pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii, cu acordul acestor agenți și ofițeri. 78. Pe toată perioada detașării, ofițerii și agenții de poliție au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru această categorie profesională, potrivit statutului lor. 79. Conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 120/2018 (O.U.G. nr. 78/2016), ofițerii și agenții de poliție își desfășoară activitatea în mod identic cu cei din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, în baza detașării, la solicitarea procurorului-șef al instituției, de către ministrul afacerilor interne, tot pentru o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii din 3 în 3 ani, în baza acordului acestora. 80. Și O.U.G. nr. 78/2016 prevede în mod expres la art. 7 alin. (7) că ofițerii și agenții de poliție detașați au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru această categorie profesională, beneficiind, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 11 și 23 din O.U.G nr. 27/2006. 81. Actul normativ reprezentat de O.U.G nr. 27/2006 cuprindea reglementări cu privire la salarizarea judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, dispoziții care au fost abrogate, păstrate fiind, printre altele, prevederile art. 11 și ale art. 23 la care face trimitere O.U.G. nr. 78/2016 și care se referă la drepturile cuvenite beneficiarilor în cazul delegării și detașării (diurna, decontarea cheltuielilor de cazare și a celor de transport). 82. Pornind de la modalitatea în care este reglementată funcționarea activității ofițerilor și agenților de poliție în cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, se desprinde concluzia că această categorie profesională își desfășoară activitatea cu limitare în timp, ca efect al detașării, cu păstrarea tuturor drepturilor și obligațiilor cuprinse în Legea nr. 360/2002. 83. Legea nr. 360/2002 cuprinde reglementări cu privire la cariera polițiștilor, la drepturile și îndatoririle acestora, modul de acordare a recompenselor, răspunderea juridică și sancțiunile aplicabile. 84. În egală măsură, în secțiunea a 2-a a cap. I din Legea nr. 360/2002 se regăsesc dispoziții referitoare la gradele profesionale recunoscute polițiștilor, la încadrarea acestora în categorii și grade profesionale, încadrări în funcție de care se stabilește politica de salarizare. 85. Stabilirea acestor coeficienți de ierarhizare este necesară pentru calculul drepturilor salariale, astfel cum sunt cuprinse în Legea-cadru nr. 153/2017. 86. Cap. II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde reglementări specifice personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională. 87. Art. 4 din cap. II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au dreptul la un salariu lunar compus din salariul de funcție, salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, salariul de comandă, indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și din alte drepturi salariale. 88. În cazul acestor categorii profesionale este stabilită o diferențiere a salariilor în funcție de un număr de 7 gradații, în raport cu timpul servit în calitate de personal militar, polițist ori funcționar cu statut special din sistemul administrației penitenciare. 89. Niciunde în cuprinsul anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 nu există vreo referire la noțiunea de vechime în funcție și, pe cale de consecință, la diferențe salariale generate de această vechime. 90. Salarizarea diferențiată în funcție de vechimea în funcție se regăsește doar în cazul magistraților și al persoanelor asimilate acestora, potrivit legii, astfel cum este reglementată în anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, categorii din care nu fac parte persoanele vizate prin întrebarea instanței de trimitere. 91. Salarizarea agenților și ofițerilor de poliție judiciară din cadrul celor două structuri speciale de parchet este reglementată prin trimiterile făcute de legiuitor la drepturile salariale cuvenite unui procuror cu grad de judecătorie. 92. Această categorie a polițiștilor, al cărei salariu a fost determinat prin trimitere la salariul de bază corespunzător celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu beneficiază decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru vechimea de 0-3 ani, întrucât nu există nicio normă care să dea relevanță vechimii în funcția de ofițer ori agent de poliție, acumulată în cele două structuri de parchet. 93. Prin exercitarea activității în cadrul Direcției Naționale Anticorupție ori Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, agenții și ofițerii de poliție detașați la acestea nu pot acumula vechime în funcția vizată de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, rămânând din perspectiva textului legal cu o vechime de "0" ani, ci acumulează o vechime relevantă pentru funcția de poliție deținută, calculată potrivit timpului servit în această calitate, adică cele 7 gradații prevăzute în anexa nr. VI la aceeași lege. 94. Faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în cap. I lit. B) din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție denotă că ierarhizarea salarizării în funcție de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare. 95. Mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată. 96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța muncii desfășurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradația rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradația rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeași lege. 97. Nu se poate interpreta că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la "vechimea în funcție", se aplică și acestei categorii profesionale, întrucât o astfel de interpretare ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis în acest context. Contrar celor susținute de intimatul - reclamant, Înalta Curte apreciază că astfel de dezlegări sunt aplicabile și ipotezei stabilirii indemnizațiilor de încadrare aferente salarizării funcției de conducere de specialist "șef serviciu" (iar nu doar salarizării specialiștilor cu funcții de execuție), întrucât tranșează aspecte relevante avute în vedere de instanța de fond drept temei pentru anularea Ordinului nr. 537/20.12.2017, mai precis chestiunea coroborării dispozițiilor art. 22 alin. (3) tezele a II-a și a III-a și art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea nr. 153/2017, pe de o parte, cu prevederile lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017, pe de altă parte. De altfel, Înalta Curte observă că, în punctele 61 și 72 ale Deciziei nr. 31/2021, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept face trimitere la Decizia nr. 6207 din 5 decembrie 2019, despre care chiar intimatul - reclamant afirmă că dezleagă o situație similară celei a reclamantului. Față de prevederile art. 521 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru toate instanțele de judecată de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Înalta Curte constată că interpretarea și aplicarea dată de prima instanță normelor de drept material din cuprinsul Legii nr. 153/2017, referitoare la incidența, în cauză, a prevederilor lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017 sunt eronate, contravenind celor statuate prin Decizia nr. 31/2021. Astfel, instanța de control judiciar observă că indemnizația de încadrare maximă, stabilită conform prevederilor lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017 (Indemnizația de încadrare pentru procurori), avută în vedere de prima instanță, implică, în calculul cuantumului acesteia, utilizarea criteriilor de ierarhizare a salarizării în raport de vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție, criterii ce, după cum s-a reținut și în Decizia nr. 31/2021, nu sunt aplicabile și salarizării specialiștilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (indiferent dacă aceștia au funcție de execuție sau de conducere). Pe cale de consecință, interpretarea corectă a prevederilor art. 22 alin. (3) tezele a II-a și a III-a, coroborate cu art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea nr. 153/2017, aplicabile specialiștilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție ce ocupă funcții de conducere, nu este cea a coroborării acestora cu prevederile lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017 (Indemnizația de încadrare pentru procurori), cum eronat a apreciat prima instanță, ci cea a aplicării mecanismul reglementat de art. 10 alin. (1) lit. b) din secțiunea a II-a a Capitolului VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, însă raportat la indemnizațiile de încadrare aferente categoriei de personal din care face parte intimatul - reclamant (ofițer de poliție judiciară), ce sunt reglementate de Anexa VI la Legea nr. 153/2017 -Familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și securitate națională". Astfel, mecanismul în discuție reglementează, în cazul funcțiilor de conducere, o acordare a indemnizației de încadrare la valoarea maximă, majorată cu 10%, ceea ce, în cazul intimatului - reclamant, ce face parte din categoria ofițerilor de politie judiciară, înseamnă o acordare a valorii maxime a indemnizației pentru un ofițer de poliție judiciară (cu vechimea în funcție maximă stabilită conform Anexei nr. VI la Legea nr. 153/2017), majorată cu 10%, conform art. 10 alin. (1) lit. b) din secțiunea a II-a a Capitolului VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017. Or, acesta a fost chiar mecanismul aplicat de recurentul - pârât Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, cu ocazia emiterii Ordinului nr. 537/20.12.2017. În acest context, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de fond, prin care s-a dispus anularea unui astfel de act administrativ, a fost dată cu interpretarea eronată a prevederilor art. 22 alin. (3) tezele a II-a și a III-a, coroborate cu art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea nr. 153/2017 și cu aplicarea în mod greșit, în cauză, a prevederilor lit. B) din Capitolul I al Anexei V la Legea nr. 153/2017 (Indemnizația de încadrare pentru procurori), în contextul în care norma de raportare corectă era cea reglementată de Anexa VI la Legea nr. 153/2017, motiv pentru care se impune casarea sentinței civile nr. 5086 din data de 5 decembrie 2018. De asemenea, în rejudecare, în raport de totalitatea considerentelor expuse în paragrafele anterioare, instanța de control judiciar apreciază că Ordinul nr. 537/20.12.2017 a fost emis în condiții de legalitate, fiind neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ prin care reclamantul A. a solicitat anularea acestuia. Pentru considerentele expuse, apreciind fondate criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din același cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, va casa sentința civilă nr. 5086 din data de 5 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, astfel cum a fost aceasta precizată, ca neîntemeiată.