ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4935/2021

Ședința publică din data de 22 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Reclamanții A., B., C., D. și E., toți cu domiciliul procesual ales la locul de muncă - Direcția Națională Anticorupție, au formulat cerere de chemare în judecată împotriva Ordinului nr. 50/27.02.2018 al Procurorului Șef al Direcției Naționale Anticorupție, structură din cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în București, str. x, prin care au solicitat:

- anularea Ordinului nr. 50/27.02.2018 și a Ordinelor de soluționare a contestației nr. 433, 434, 435, 436, 440 din 25.04.2018 ale Direcției Naționale Anticorupție,

- obligarea pârâtei la emiterea unui nou Ordin de calculare și plată a drepturilor salariale reprezentând cuantumul salariului de bază stabilit conform cererii de chemare în judecată începând cu data de 01.01.2018 (astfel cum este prevăzut în Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești precum șu pentru viitor,

- plata drepturilor de mai sus actualizate cu indicele de inflație ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data efectuării plății,

- plata dobânzilor legale cuvenite pentru drepturile restante, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești.

Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului București, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au solicitat:

- calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând cuantumul salariului de bază începând cu data de 01.01.2018 (astfel cum este prevăzut în Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice) și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor,

- plata drepturilor de mai sus actualizate cu indicele de inflație ca urmare a devalorizării monedei naționale începând cu data nașterii drepturilor și până la data efectuării plății;

- plata dobânzii legale cuvenite pentru drepturile restante, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești.

Prin Incheierea din data de 05.02.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 a fost admisă excepția conexității invocată de reclamanți, instanța dispunând conexarea dosarului nr. x/2018 la dosarul nr. x/2018 înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1326 pronunțată la data de 08 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea promovată de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. toți cu domiciliul procesual ales la locul de muncă - Direcția Națională Anticorupție.

Împotriva sentinței nr. 1326 pronunțată la data de 08 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat recurs reclamanții A. și B., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținând în esență, că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare în sentința pronunțată prin considerarea în fundamentarea deciziei a unor motive străine de natura cauzei.

Prin cererea formulată la data de 09.09.2019 reclamanții G., C., D., E. și F. au arătat că "își mențin poziția de parte reclamantă în dosarul nr. x/2018, în aceleași condiții ca ultimele două persoane, respectiv A. și B. Astfel recursul formulat de acestea are susținerea noastră, înțelegând prin aceasta faptul că ne considerăm în continuare parte reclamantă (recurent) în dosarul civil nr. x/2018".

În baza acestei cereri și în raport de dispozițiile art. 60 alin. (2) C. proc. civ. recursul declarat de A. și B. profită și celorlalți reclamanți G., C., D., E. și F.

În cauză intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție nu a formulat întâmpinare, însă la data de 07.06.2021 a formulat Precizări prin care a solicitat ca la soluționarea recursului instanța de recurs să aibă în vedere Decizia nr. 31 din 17 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă în dosarul nr. x/2021.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de recurs invocată din oficiu, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1), aplicabil în virtutea normei de trimitere de la art. 494 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)"

În ceea ce privește recursul formulat de recurenții-reclamanți, se constată că sentința recurată a fost comunicată acestora la domiciliul procesual ales la data de 18 iunie 2019 așa cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosar fond, iar recurenții-reclamanți au formulat recurs la data de 19 iulie 2019 așa cum rezultă din mențiunea aplicată pe cererea de recurs de funcționarul însărcinat cu primirea actelor.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Astfel, în raport cu data comunicării sentinței recurate - 18 iunie 2019, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 03 iulie 2019, zi care conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu intră în calcul, astfel că ultima zi de formulare a recursului era data de 04 iulie 2019, însă în raport de dispozițiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ. termenul s-a prelungit până la data de 06 iulie 2019, ziua de 4 iulie fiind o zi de sâmbătă - zi nelucrătoare.

Cum recursul a fost formulat la data de 19 iulie 2019, rezultă că acest act procedural a fost declarat și motivat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurenții-reclamanți la data de 06 iulie 2019.

De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurenții-reclamanți, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ.

S-a solicitat respingerea excepției tardivității formulării recursului cu motivarea că sentința civilă atacată a fost comunicată recurenților-reclamanți la data de 08 iulie 2019 așa cum rezultă din copia condicii de corespondență depusă la dosar.

Această susținere nu poate fi primită în raport de dispozițiile art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. dispun: "(1) Vor fi citați:

Faptul că recurenții reclamanți au depus la dosar, la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2021 copia condicii de corespondență, înscrisuri prin care susțin că hotărârea a fost efectiv comunicată acestora la data de 08 iulie 2021, este lipsit de relevanță sub aspectul dovedirii datei la care actul de procedură a fost înmânat părților, deoarece potrivit dispozițiilor art. 158 - art. 165 C. proc. civ., dovada comunicării hotărârii judecătorești se face cu procesul-verbal și dovada de înmânare, iar nu cu copia condicii de corespondență.

Aceste dispoziții legale sunt imperative și concluzia exprimată anterior nu poate fi modificată de înscrisul nou depus la termenul de judecată a recursului, nefiind de natură să ducă la o altă interpretare a textelor legale

Prin urmare, citarea persoanelor fizice, în situația alegerii locului citării și a comunicării actelor de procedură, se va face la locul ales de acestea.

Cum în prezenta cauză, recurenții-reclamanți și-au ales locul citării la Direcția Națională Anticorupție comunicarea tuturor actelor de procedură a fost realizată la locul ales de aceștia.

Împrejurarea că angajatorul Direcția Națională Anticorupție a procedat la comunicarea efectivă către recurentii-reclamanți a sentinței civile nr. 1326/08.04.2019 la data de 08 iulie 2019, așa cum rezultă din copia condicii de corespondență, deci după data împlinirii termenului de formulare a recursului, nu poate fi opozabilă instanței de recurs în lipsa unei dispoziții legale care să reglementeze că, în situația alegerii locului citării, comunicarea actelor se consideră îndeplinită la data primirii efective a actului de procedură.

Inalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 165 alin. (1) din C. proc. civ. conform cărora: "(1) Procedura se socotește îndeplinită:

Potrivit dispozițiilor art. 165 C. proc. civ., procedura se socotește îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal. Prin urmare, legiuitorul a stabilit în mod clar că data comunicării este data semnării dovezii de înmânare sau data la care a fost întocmit procesul-verbal de depunere a hotărârii în cutia poștală, fără relevanță în privința datei la care partea ia efectiv la cunoștință de acest act.

Cum în cauză dovada de înmânare a sentinței atacate a fost semnată de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar fond, în raport de dispozițiile art. 165 alin. (1) C. proc. civ., sentința nr. 1326 din 08 aprilie 2019 a fost comunicată la data de 18 iunie 2019, indiferent dacă recurenții reclamanți au primit sau nu actul de procedură comunicat.

Prin urmare, având în vedere că termenul de 15 zile de la comunicare era împlinit la data declarării recursului (19 iulie 2019), în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. împotriva sentinței nr. 1326 din data de 08 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității declarării recursului invocată din oficiu.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F. și G. împotriva sentinței civile nr. 1326 din 08 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2021.