ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6316/2021

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, au solicitat următoarele: - revocarea art. 1, teza finală din Ordinul nr. 1469/C/2016 și Ordinul nr. 1479/C/2017, în sensul eliminării sintagmei " (...) conform celor menționate în Anexe." - motivat de faptul că întreg articolul 1 prezintă o situație juridică generală, clar stabilită de normele expuse în preambulul ordinelor și care stabilesc limitele în care trebuie stabilite noile indemnizații de încadrare brute lunare atât pentru judecători cât și pentru asistenții judiciari (calculul îndemnizației brute lunare realizându-se atât prin folosirea valorii de referință sectorială de 405 RON cât și a majorării acesteia cu procentul aferent vechimii efective în funcție, prevăzut de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006, atât pentru judecători cât și pentru asistenții judiciari). Ori, din prisma celor arătate, între enunțul articolului 1 și anexele la care se face trimitere, există o discrepanță de noțiune și abordare, astfel ceea ce se arată în cuprinsul articolului reprezintă conduita ce urma să fie respectată de angajator în vederea recalculării cuantumului drepturilor bănești în conformitate cu normele enumerate (în principal față de prevederile DCC nr. 794/2016, Legea 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016), și prezentate în preambulul ordinelor, dar care nu se regăsesc corect individualizate în anexele atașate ordinelor, - revocarea art. 2 din Ordinul nr. 1469/C/2016 și Ordinul nr. 1479/C/2017, în sensul precizării datei de "09.04.2015" în loc de "01.08.2016", dată de la care în mod legal, sunt îndreptățiți a primi diferențele de drepturi salariale restante, drepturi ce trebuie calculate pentru perioada 09.04.2015 - 31.12.2016 - în cuantum ce trebuie să se regăsească și în anexe identic cu cel precizat cu începere de la data de 01.10.2016 - pentru judecători, iar pentru asistenții judiciari cuantumurile fiind cele precizate ca fiind cu începere din data de 01.10.2016 dar majorate cu procentul aferent vechimii efective în funcție prevăzut de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006 (pentru A., B. și C. o majorare de 25%, iar pentru D. o majorare de 15%). Totodată solicită revocarea Anexelor 1-15 din ambele ordine motivat de greșita calculare și menționare a drepturilor de natură salariată pentru fiecare persoană în parte, și refacerea anexelor în care să se regăsească sumele calculate conform elementelor și perioadelor indicate mai sus (VRS de 405 RON, cuantum corect al procentului aferent vechimii în funcțiile de judecător, majorarea indemnizației de bază brute lunare a asistenților judiciari cu procentul aferent vechimii efective în funcție, prevăzut de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006, precum și perioada de plată a diferențelor salariale începând cu data de 09.04.2015). Pe cale de consecință, a solicitat obligarea Ministerului Justiției la emiterea unor noi ordine de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință de 405 RON începând cu data de 9 aprilie 2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, și până la 30.11.2015, și de 445,5 RON de la data de 01.12.2015 până la data de 31.12.2016, reprezentând 405 RON majorat cu 10% în baza Legii 293/2015, precum și la majorarea indemnizațiilor de baza brute lunare în funcție de vechimea efectivă în funcție a judecătorilor (cu majorarea corectată a creșterii procentului de majorare odată cu trecerea dintr-o tranșă în alta a vechimii în funcție), și a asistenților judiciari (pentru A., B. și C. o majorare de 25%, iar pentru D. o majorare de 15% - pentru întreaga perioadă în discuție); precum și obligarea Ministerului Justiției la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, reprezentând diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit acestor reglementări cu indemnizația calculată prin raportare la valorile de referință sectorială menționate anterior/majorarea indemnizației de bază și venitul efectiv încasat în perioada 09.04.2015 - 31.12.2016); diferențe ce solicită a fi actualizate cu indicele de inflație precum și la obligarea plății dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective; precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze.

Hotărârea recurată Prin sentința civilă nr. 972 din 6 martie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Ministerului Justiției în ce privește despăgubirile, respingând ca inadmisibilă această cerere; s-a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată prin întâmpinare; a fost admisă acțiunea în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției; a fost anulat în parte Ordinul nr. 1469/C/2017 și Ordinul nr. 1479/C/2017 emise de Ministrul Justiției, în sensul obligării acestuia la emiterea unor noi ordine de salarizare pe numele reclamanților, prin care să se recalculeze drepturile salariale ale acestora, începând cu data de 9.04.2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% începând cu data de 1.12.2015, potrivit Legii nr. 293/2015 cu evidențierea procentelor aferente vechimii în muncă și în funcție a acestora.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 972 din 6 martie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recurentul-pârât a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat provizorii, cu consecința admiterii recursului și casarea sentinței ca fiind pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat provizorii. Având în vedere faptul că lucrul anterior judecat într-un litigiu poate fi opus oricând într-un alt proces "dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă" (art. 431 C. proc. civ.), recurentul a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat provizorii, pentru a se evita dubla obligare a pârâților, prin raportare la dosarul Curții de Apel București nr. x/2017, în care instanța de judecată, prin sentința civilă nr. 4817/07.12.2017, atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, a dispus, la solicitarea acelorași reclamanți (împreună cu alți reclamanți), obligarea pârâtului Ministerul Justiției, prin ministrul justiției, să emită în favoarea reclamanților, judecători și asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Suceava, un nou ordin de încadrare salariată producător de efecte juridicei astfel: pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; pentru perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON (405+10%). În dosarul Curții de Apel București nr. x/2017, instanța de judecată, prin sentința civilă nr. 683/16.02.2018, a dispus în favoarea reclamanților care au calitatea de asistenți judiciari și în prezentul dosar, obligarea Ministerului Justiției la emiterea de noi ordine de încadrare salarială, cu aplicarea unei valori de referință de 405 RON pe perioada 9.04.2015-30.11.2015, respectiv cu aplicarea unei valori sectoriale de referință de 445,5 RON pe perioada 01.12.2015-30.09.2016. Recurentul-pârât a solicitat, de asemenea, să se constatate că instanța de fond a respins în mod nelegal și netemeinic excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Ministerul Justiției. Având în vedere că reclamanții-intimați au solicitat drepturi bănești într-un alt cuantum decât cel stabilit prin ordine ale ministrului justiției, prin care s-au stabilit indemnizațiile acestora, instanța trebuia să rețină incidența dispozițiilor legii speciale de salarizare, Legea cadru nr. 284/2010, care stabilesc expres modalitatea de contestare a stabilirii drepturilor salariale, prevederi derogatorii de la Codul muncii. În speță nu a fost respectat termenul de 5 zile de la comunicarea fiecărui ordin de încadrare emis de ministrul justiției începând cu luna aprilie 2015 în ce privește formularea contestației adresate ordonatorului de credite. Nimic nu i-a împiedicat pe reclamanții-intimați să solicite chiar de la adoptarea Legii nr. 71/2015, cu respectarea termenelor legale imperative, emiterea unui ordin de salarizare cu aplicarea unei noi valori de referință sectorială, dacă apreciau că drepturile salariale nu le-au fost calculate corect la acel moment. Prevederile speciale din legile de salarizare reprezintă o aplicație particulară a normei generale din materia contenciosului administrativ - art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - care instituie obligația parcurgerii unei proceduri prealabile înainte de sesizarea instanței exclusiv competente. Procedura administrativă prealabilă reprezintă, de altfel, o condiție de exercițiu a dreptului la acțiune, în sensul art. 193 noul C. proc. civ., iar neîndeplinirea acesteia atrage respingerea cererii. Instanța de fond a ignorat faptul că prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 sunt imperative, iar în cazul nemulțumirii reclamanților-intimați față de ordinele de salarizare, atât în ce privește stabilirea drepturilor, cât și a actelor normative care au stat la baza acestora, aceștia erau obligați să parcurgă procedura prealabilă administrativă. În cazul respingerii excepțiilor, cu privire la fondul cauzei, recurentul-pârât a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea în parte a hotărârii și, în urma rejudecării, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, motivat de faptul că, în opinia sa, instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, fiind incidente, în opinia sa, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În acest sens, contrar celor reținute de instanța de fond, recurentul a arătat că intimații au beneficiat de indemnizația de încadrare brută lunară prevăzută de legislația privind salarizarea magistraților. Drepturile salariale ale acestora au fost calculate și acordate în mod corect, în conformitate cu dispozițiilor legale speciale în materie care s-au succedat în timp. Astfel, O.U.G. nr. 27/2007 a stabilit, în ceea ce îi privește pe magistrați, o valoare de referință sectorială de 257 RON. Potrivit art. 38, această valoare a fost majorată cu 4% de la 1 aprilie 2006 și cu 5% de la 1 septembrie 2006, astfel încât, la data de 31.12.2006 a rezultat un VRS de 280,644 RON. În anul 2008, prin O.G. nr. 13/2008, a crescut valoarea de referință sectorială cu 2% de la 1 aprilie și cu 2% de la 1 octombrie 2008. Începând cu 1 ianuarie 2010, valoarea de referință sectorială s-a regăsit în salariul de bază/indemnizația de încadrare, astfel cum au prevăzut dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330/2009, la care se adaugă sporuri și majorări. Începând cu data de 1 ianuarie 2010, modalitatea de calcul a salariilor personalului în cauză s-a realizat potrivit Anexei nr. VI din Legea nr. 330/2009, care prevede la art. 1 următoarele: "(1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. (2) începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin, (1) sunt șl rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege". Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 330/2009, "Prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (1)cap. VI al părții a-II-a din prezenta lege, începând cu 1 ianuarie 2010, indemnizațiile de încadrare brute lunare, respectiv salariile de bază ale personalului prevăzut la art. 4 alin. (1) se stabilesc astfel: la indemnizațiile de încadrare lunare, respectiv salariile stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009, se adaugă sporurile și majorările prevăzute în notele la anexele corespunzătoare, precum și adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a)." Acest text a vizat indemnizațiile de încadrare lunare/salariile de bază stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009. Potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 330/2009: "Prin derogare de la art. 30 alin. (5) din cap. IV al părții a II-a a prezentei legi, în anul 2010, pentru personalul prevăzut la art. 4 alin. (1), în funcție la data de 31 decembrie 2009, drepturile salariale sunt stabilite potrivit prevederilor prezentei anexe". Astfel, la stabilirea drepturilor salariale s-au avut în vedere dispozițiile Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a gradului sau a treptei profesionale, a vechimii în muncă, a vechimii în funcție sau, după caz, în specialitate, precum și a drepturilor aferente acestora, dobândite potrivit legii. Prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată Legea nr. 330/2009, o dispoziție similară regăsindu-se și în cuprinsul art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, respectiv: "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege." Aceste dispoziții, după cum se cunoaște, au fost menținute prin legile anuale de salarizare. Prin Legea nr. 71/2015, s-a statuat ca personalul care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație să fie salarizat la nivel maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Legea nr. 71/2015 nu folosește sintagma "nivel maxim în plată", așa cum apare în O.U.G. nr. 43/2016: "(1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții." Prin urmare, numai de la acest moment (1.08.2016) se pune problema raportării salariilor/indemnizațiilor din sistem la "nivelul maxim în plată". OMJ nr. 4680/C/2016 a fost emis la data de 21.12.2016 (în aceeași zi în care a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029/21.12.2016), în baza art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3 1 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și, mai ales, ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale. Prin acest ordin, la art. 1, s-a dispus ca, începând cu 9.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Conform art. 2, începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv indexările de 18% și majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări ta nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. La emiterea OMJ nr. 4680/C/2016 au fost avute în vedere și indemnizațiile acordate unui număr de 5 judecători din cadrul Tribunalului Călărași, cărora le-au fost stabilite prin OMJ nr. 1561/2015 și nr. 1563/2015, indemnizații de încadrare într-un alt cuantum decât al celorlalți colegi, cu aplicarea indexărilor de 18%, însă ca efect al unor hotărâri judecătorești definitive pronunțate de o instanță de contencios administrativ (Curtea de Apel București), prin care se dispusese obligarea ministrului justiției la emiterea unor noi ordine de salarizare, cu luarea în considerare a indexărilor sus­-menționate. De observat este faptul că, prin aplicarea indexărilor în procent de 5%, 2% și 11% la VRS în cuantum de 291,98 RON, se ajunge la o VRS de 347,10 RON. Așadar, la data de 9.04.2015, niciunui judecător nu îi fusese stabilită indemnizația de încadrare prin raportare la VRS de 405 RON. Urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 293/2015, VRS a fost majorată cu 10%, ajungând la o valoare de 381,823 RON. De asemenea, având în vedere faptul ca Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcție, pe familie ocupațională, valoarea de 405 tei a fost acordată la nivelul ÎCCJ începând cu 1 octombrie 2016, urmare adoptării Ordinului Președintelui ÎCCJ nr. 283/25.10.2016, astfel încât doar începând cu această dată se poate face raportarea la un salariu în plată pe familie ocupațională (respectiv VRS de 455 RON), lucru care s-a realizat prin emiterea ordinului nr. 219/2017. Prin urmare, prin OMJ nr. 1476/C/2017, emis de Ministerul Justiției la data de 24.05.2017, au fost stabilite în mod corect drepturile salariale ale intimaților, în considerarea OMJ nr. 4680/C/21.12.2006, OMJ nr. 219/C/01.02.2017, Deciziei ÎCCJ nr. 23/26.09.2016 și Deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016. Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 a avut ca obiect aplicarea O.U.G. nr. 20/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 43/2016. Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României "Deciziile Curții Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt generat obligatorii și au putere numai pentru viitor", astfel încât nu pot opera retroactiv. În aceste condiții, în mod netemeinic și nelegal au fost admise pretențiile întemeiate pe considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, dar având în vedere o perioadă anterioară, și cu atât mai puțin prin raportare la acte normative care nu au fost avute în vedere de Curte la momentul pronunțării acesteia. În ceea ce privește vechimea în funcție a asistenților judiciari, recurentul a arătat că O.U.G. nr. 27/2006 a prevăzut, în forma anterioară adoptării Legii nr. 330/2009, dreptul judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților-asistenți de a beneficia, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației de încadrare brută lunară, calculată în procente. Rațiunile pentru care legislația excludea asistenții judiciari de la acordarea sporului pentru vechimea în funcție (sporul de fidelitate) au fost legate de faptul că asistenții judiciari reprezintă o categorie de personal distinctă de cea a magistraților, cu un statut diferit, care justifică și o salarizare diferită, iar stabilirea sistemului de salarizare, respectiv acordarea unor drepturi salariale unei categorii sau alteia de personal bugetar, este atributul exclusiv al legiuitorului, singurul în măsură sa aprecieze criteriile pe baza cărora fundamentează un anumit sistem salariat. Asistenții judiciari sunt numiți pe o perioadă determinată (5 ani) și nu sunt independenți, prin esența și natura funcției lor. Potrivit art. 110 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "asistenții judiciari sunt numiți de ministrul justiției, la propunerea Consiliului Economic și Social, pe o perioadă de 5 ani, dintre persoanele cu o vechime în funcții juridice de cel puțin 5 ani". Mandatul limitat la 5 ani a exclus acordarea pentru asistenții judiciari a drepturilor care privesc fidelizarea în sistemul justiției, cum este sporul/majorarea de fidelitate, indiferent de cuantum. La momentul adoptării Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a apreciat că se poate avea în vedere acordarea unui drept specific doar pentru perioada aferentă vechimii în funcție pe care un asistent judiciar o poate îndeplini în sistem: respectiv de la 3 la 5 ani, faptul că același asistent judiciar obține ulterior un alt mandat de 5 ani nefiind relevant atât timp cât fidelizarea este incompatibilă cu noțiunea de mandat. Astfel, potrivit art. 19 alin. (1) din Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită potriviți coeficienților de ierarhizare prevăzuți la nr. crt. 25 din anexa nr. VI/1 (drepturile salariale corespunzătoare judecătorului de judecătorie). Potrivit art. 12 alin. (3) din același act normativ, în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la această lege. Potrivit art. 5 alin. (1) din Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, indemnizațiile de încadrare brute lunare, respectiv salariile de bază ale personalului prevăzut la art. 4 alin. (1) din aceeași anexă (inclusiv ale asistenților judiciari) se stabilesc astfel: la indemnizațiile de încadrare brute lunare, respectiv salariile de bază stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009 se adaugă sporurile și majorările prevăzute în notele la anexele corespunzătoare, precum și adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a) din anexa menționată. Conform Notei la Anexa nr. VI/1: "Coeficienții de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistrați-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor" - se regăsesc sporul pentru vechimea în funcție (majorarea indemnizației de încadrare brute lunare), sporul pentru vechimea în muncă, precum și adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. VI. Deși textul Notei la Anexa nr. VI/1 nu prevede în mod expres, rezultă că sporul pentru vechimea în funcție (majorarea indemnizației de încadrare brute lunare) și sporul pentru vechimea în munca avute în vedere sunt cele prevăzute de reglementările în vigoare la 31 decembrie 2009, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006. Prin urmare, având în vedere că, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006, asistenții judiciari nu au beneficiat de majorarea indemnizației de încadrare brute lunare pentru vechimea în funcție, acest drept salarial nu a putut fi acordat nici după data de 01.01.2010 niciunui asistent judiciar. La data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (1 ianuarie 2011), asistenții judiciari au fost reîncadrați pe clase de salarizare, avându-se în vedere dispozițiile art. 16 din Secțiunea a 3-a - Salarizarea și celelalte drepturi ale asistenților judiciari - a Capitolului VIII -Reglementări specifice personalului din sistemul justiției, din Anexa VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "justiție", la acesta lege. Conform alin. (1) al acestui articol:"(1) Asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare stabilită pe baza coeficienților de ierarhizare prevăzuți la cap. I nr. crt. 1 din prezenta anexă, aferenți unei vechimi în funcție de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani." Așadar, la data de 1 ianuarie 2011, asistenții judiciari au fost reîncadrați pe clase de salarizare avându-se în vedere vechimea în funcție, respectiv corespunzător tranșelor 0-3 ani și 3-5 ani, însă, în ceea ce privește drepturile salariate, fiind aplicabile dispozițiile tranzitorii ale legilor anuale de salarizare, care au prevăzut că nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în Legea-cadru nr. 284/2010, asistenții judiciari nu au beneficiat de drepturi suplimentare pentru vechimea în funcție. Așadar, asistenții judiciari urmează a beneficia de drepturi salariale pentru vechimea în funcție cuprinsă în tranșa 3-5 ani la momentul aplicării integrale a dispozițiilor Legii - cadru nr. 284/2010, respectiv la momentul aplicării coeficienților de ierarhizare prevăzuți de acest act normativ. În fine, recurentul-pârât a susținut că o acțiune prin care se solicită unei instanțe de judecată să constate existența unei discriminări prin hotărâri judecătorești nu se încadrează în prevederile speciale ale O.G. nr. 137/2000, motivat de faptul că discriminările reglementate de acest act normativ au în vedere deosebiri bazate pe rasă, etnie, religie, etc, făcând trimitere la Decizia nr. 2/2015 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/2014. Prin urmare, dacă reclamanții-intimați nu au introdus acțiuni pentru contestarea încadrării ori modului de stabilire a drepturilor salariale, nu pot invoca drept temei discriminarea, deoarece nu este vorba despre stabilirea existenței unui drept prevăzut de lege și încălcat, pentru a fi aplicate dispozițiile O.U.G. nr. 137/2000. Pasivitatea nu poate să le profite acestora, cu atât mai mult cu cât, în multe cazuri, acțiunile au fost respinse. Dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind discriminarea stabilesc criteriile pe baza cărora poate fi analizată existența unei discriminări, având în vedere "drepturile recunoscute de lege", iar nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, deoarece, în afara legii, nu putem vorbi de discriminare în sensul acestui act normativ.

Apărările formulate în recurs Intimatii-reclamanti au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din data de 23 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 30 aprilie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Prin încheierea din data de 3 septembrie 2020, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarelor nr. x/2017 și nr. y/2017 aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere că din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că în cauzele ce fac obiectul dosarelor nr. x/2017 și y/2017, aceiași reclamanți au solicitat aceleași drepturi salariale. Prin încheierea din data de 20 mai 2021, Înalta Curte, având în vedere că s-a soluționat definitiv numai dosarul nr. x/2017, iar dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, nu a fost soluționat definitiv, a respins cererea formulată de Ministerul Justiției privind repunerea cauzei pe rol, menținând măsura suspendării judecății. La termenul de judecată din data de 21 octombrie 2021, cauza a fost repusă pe rol, avându-se în vedere și soluționarea dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este fondat, în limitele și în considerarea celor în continuare arătate. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanții reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., În Contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, au solicitat următoarele: - revocarea art. 1, teza finală din Ordinul nr. 1469/C/2016 și Ordinul nr. 1479/C/2017, în sensul eliminării sintagmei " ..., conform celor menționate în Anexe." - motivat de faptul că întreg articolul 1 prezintă o situație juridică generală, clar stabilită de normele expuse în preambulul ordinelor și care stabilesc limitele în care trebuie stabilite noile indemnizații de încadrare brute lunare atât pentru judecători cât și pentru asistenții judiciari (calculul îndemnizației brute lunare realizându-se atât prin folosirea valorii de referință sectorială de 405 RON cât și a majorării acesteia cu procentul aferent vechimii efective în funcție, prevăzut de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006, atât pentru judecători cât și pentru asistenții judiciari). Ori, din prisma celor arătate, între enunțul articolului 1 și anexele la care se face trimitere, există o discrepanță de noțiune și abordare, astfel ceea ce se arată în cuprinsul articolului reprezintă conduita ce urma să fie respectată de angajator în vederea recalculării cuantumului drepturilor bănești în conformitate cu normele enumerate (în principal față de prevederile DCC nr. 794/2016, Legea 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016), și prezentate în preambulul ordinelor, dar care nu se regăsesc corect individualizate în anexele atașate ordinelor, - revocarea art. 2 din Ordinul nr. 1469/C/2016 și Ordinul nr. 1479/C/2017, în sensul precizării datei de "09.04.2015" în loc de "01.08.2016", dată de la care în mod legal, sunt îndreptățiți a primi diferențele de drepturi salariale restante, drepturi ce trebuie calculate pentru perioada 09.04.2015 - 31.12.2016 - în cuantum ce trebuie să se regăsească și în anexe identic cu cel precizat cu începere de la data de 01.10.2016 - pentru judecători, iar pentru asistenții judiciari cuantumurile fiind cele precizate ca fiind cu începere din data de 01.10.2016 dar majorate cu procentul aferent vechimii efective în funcție prevăzut de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006 (pentru A., B. și C. o majorare de 25%, iar pentru D. o majorare de 15%). Totodată solicită revocarea Anexelor 1-15 din ambele ordine motivat de greșita calculare și menționare a drepturilor de natură salariată pentru fiecare persoană în parte, și refacerea anexelor în care să se regăsească sumele calculate conform elementelor și perioadelor indicate mai sus (VRS de 405 RON, cuantum corect al procentului aferent vechimii în funcțiile de judecător, majorarea indemnizației de bază brute lunare a asistenților judiciari cu procentul aferent vechimii efective în funcție, prevăzut de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006, precum și perioada de plată a diferențelor salariale începând cu data de 09.04.2015). Pe cale de consecință, a solicitat obligarea Ministerului Justiției la emiterea unor noi ordine de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință de 405 RON începând cu data de 9 aprilie 2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, și până la 30.11.2015, și de 445,5 RON de la data de 01.12.2015 până la data de 31.12.2016, reprezentând 405 RON majorat cu 10% în baza Legii 293/2015, precum și la majorarea indemnizațiilor de baza brute lunare în funcție de vechimea efectivă în funcție a judecătorilor (cu majorarea corectată a creșterii procentului de majorare odată cu trecerea dintr-o tranșă în alta a vechimii în funcție), și a asistenților judiciari (pentru A., B. și C. o majorare de 25%, iar pentru D. o majorare de 15% - pentru întreaga perioadă în discuție); precum și obligarea Ministerului Justiției la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, reprezentând diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit acestor reglementări cu indemnizația calculată prin raportare la valorile de referință sectorială menționate anterior/majorarea indemnizației de bază și venitul efectiv încasat în perioada 09.04.2015 - 31.12.2016); diferențe ce solicită a fi actualizate cu indicele de inflație precum și la obligarea plății dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective. Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, pârâtul fomulând critici din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., invocând, totodată, și greșita soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii. În primul rând, instanța de control judiciar constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentul-pârât cu privire la respingerea excepției inadmisibilității acțiunii. Astfel, în mod corect a reținut judecătorul fondului că, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar, reclamanții au introdus la emitentul actului contestat plângere prealabilă, potrivit art. 7 din Legea 554/2004, făcând astfel dovada respectării acestui text de lege. Înalta Curte constată că este nefondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 7 din C. proc. civ., însă este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. Se reține că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07.08.2017, sub nr. x/2017, reclamanții J., K., G., L., M., N., O., P., Q., R., D., S., T., F., U., V., W., X., Y., Z., AA., C., BB., CC., E., DD., EE., FF., GG., HH., II., I., A., JJ., KK., CC., LL., MM., NN., H., OO., PP., QQ. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției: - revocarea art. 2 alin. (1) din Ordinul 4680/C/21.12.2016 în sensul recalculării indemnizației de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciar prin raportare la valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, precum și revocarea art. 1 al Ordinului nr. 219/C/01.02.2017 care modifică Ordinul nr. 4680/C/2016, în sensul precizării date de 01.10.2016, în loc de 09.04.2015, - obligarea pârâtului la emiterea de noi ordine de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la o valoare de referință de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 și până la 30.11.2015, și de 445,5 RON de la data de 01.12.2015 până la data de 01.10.2016, reprezentând 405 RON majorat cu 10% în baza Legii nr. 293/2015, - obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, reprezentând diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit acestor reglementări cu indemnizația calculată prin raportare la valorile de referință sectorială menționate anterior și venitul efectiv plătit, pentru perioada 09.04.2015-31.12.2016, diferențe actualizate cu indicele de inflație și cu acordarea dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective. Prin sentința nr. 4817 din 7 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității și excepția prescripției, invocate de pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiate. A admis cererea reclamanților și a anulat în parte Ordinele MJ nr. 4680/C/2016 și nr. 219/C/2017, respectiv în ceea ce privește data recalculării indemnizației de încadrare brută lunară și valoarea de referință sectorială la care se raportează această indemnizație și, în consecință, a obligat pârâtul Ministerul Justiției, prin ministrul justiției, să emită în favoarea reclamanților, judecători și asistenți judiciar în cadrul Tribunalului Suceava, un nou ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice, astfel: pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; pentru perioada 01.12.2015-30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON (405+10%). A respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată. Prin decizia nr. 5332 din 21.10.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4817 din 7 decembrie 2017 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ; a luat act de renunțarea reclamanților A. și B. la judecata cererii; a anulat sentința civilă recurată în ceea ce-i privește pe acești reclamanți și a menținut în rest dispozițiile sentinței recurate. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20. 07.2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat aplicarea în mod corect a dispozițiilor legale în vigoare privind vechimea în funcție, respectiv revocarea ordinului 219/C/01.02.2017 cu reținerea corectă a datei de 9 aprilie 2015 ca fiind data corectă și în raport de care să li se acorde diferențele salariale, cu stabilirea indemnizațiilor de încadrare brute lunare în raport de vechimea în funcție de 0-3 sau 3-5 ani, așa cum prevede art. 16 alin. (1) din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 683 din 16 februarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției. A fost anulat în parte ordinul MJ nr. 219/C/2017. A fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită în favoarea reclamanților ordine de încadrare salarială cu aplicarea unei valori de referință de 405 RON pe perioada 9.04.2015-30.11.2015, respectiv cu aplicarea unei valori sectoriale de referință de 445,5 RON pe perioada 01.12.2015-30.09.2016. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției relativ la capătul de cerere privind plata diferențelor salariale. A fost respinsă acțiunea depusă împotriva acestuia relativ la capătul doi de cerere ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă în rest acțiunea formulată de către reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, având ca obiect anulare act administrativ ordin nr. 219/C/2017, ca neîntemeiată. Prin decizia nr. 3209 din data de 26 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, s-a respins recursul declarat de reclamanții A., B., C., D. împotriva sentinței civile nr. 683/16 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; s-a admis recursul promovat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva aceleiași sentințe; a fost casată sentința atacată și, rejudecându-se cauza, a fost respinsă acțiunea reclamanților. În ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte amintește că potrivit acestor prevederi legale casarea unei hotărâri se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat. Potrivit dispozițiilor art. 430 din C. proc. civ. "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată." Art. 431 din același act normativ prevede că "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă." Din cuprinsul celor expuse anterior reiese că este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. În raport de hotărârile judecătorești invocate de recurentă, menționate anterior, se constată că nu este îndeplinită condiția identității de obiect, având în vedere că acesta este reprezentat, pentru fiecare din cele două cauze invocate, și prezenta cauză, de anularea unor ordine diferite emise de pârâtul Ministrul Justiției (Ordinele nr. 1469/C/2016 și nr. 1479/C/2017 în prezenta cauză, Ordinele nr. 4680/C/2016 și nr. 219/C/2017, în dosarul nr. x/2017 și Ordinul nr. 219/C/01.02.2017 în dosarul nr. x/2017). Sunt fondate, însă, având în vedere hotărârile judecătorești invocate, motivele din cererea de recurs care se referă la efectul pozitiv al acestora, întrucât în prezenta cauză este adusă în discuție o chestiune litigioasă care are legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta nu poate fi contrazisă. Astfel, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect emiterea unor noi ordine de salarizare prin care să se recalculeze drepturile salariale, începând cu data de 9.04.2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% începând cu data de 1.12.2015, potrivit Legii nr. 293/2015, se reține, referitor la reclamanții C., D., E., F., G., H., I., faptul că prin sentința nr. 4817/2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel București, definitivă, sub acest aspect, prin Decizia nr. 5332 din 21.10.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Justiției, prin ministrul justiției, a fost obligat să emită în favoarea reclamanților, judecători și asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Suceava, un nou ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice, astfel: pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; pentru perioada 01.12.2015-30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON (405+10%). În ceea ce îi privește pe reclamanții A., B., cu privire la care, prin Decizia nr. 5332 din 21.10.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal s-a luat act de renunțarea la judecata cererii, se constată faptul că a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 2066/C/2018, prin care, la art. 1, s-a menționat că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, iar la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON. La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției. Înalta Curte constată că prin ordinul menționat s-a dispus recalcularea indemnizației recurenților-reclamanți prin raportare la o valoare de referință sectorială mai mare decât cea solicitată prin acțiune. Referitor la capătul de cerere vizând obligarea pârâtului, la emiterea ordinelor de salarizare, prin care să se țină cont de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, pentru reclamanții A., B., C., D., sunt fondate motivele de recurs privind aplicarea greșită a dispozițiilor legale. Se reține că O.U.G. nr. 27/2006 a prevăzut, în forma anterioară adoptării Legii nr. 330/2009, dreptul judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților-asistenți de a beneficia, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației de încadrare brută lunară, calculată în procente. Rațiunile pentru care legislația excludea asistenții judiciari de la acordarea sporului pentru vechimea în funcție (sporul de fidelitate) au fost legate de faptul că asistenții judiciari reprezintă o categorie de personal distinctă de cea a magistraților, cu un statut diferit, care justifică și o salarizare diferită, iar stabilirea sistemului de salarizare, respectiv acordarea unor drepturi salariale unei categorii sau alteia de personal bugetar, este atributul exclusiv al legiuitorului, singurul în măsură sa aprecieze criteriile pe baza cărora fundamentează un anumit sistem salariat. Asistenții judiciari sunt numiți pe o perioadă determinată (5 ani) și nu sunt independenți, prin esența și natura funcției lor. Potrivit art. 110 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "asistenții judiciari sunt numiți de ministrul justiției, la propunerea Consiliului Economic și Social, pe o perioadă de 5 ani, dintre persoanele cu o vechime în funcții juridice de cel puțin 5 ani". Mandatul limitat la 5 ani a exclus acordarea pentru asistenții judiciari a drepturilor care privesc fidelizarea în sistemul justiției, cum este sporul/majorarea de fidelitate, indiferent de cuantum. La momentul adoptării Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a apreciat că se poate avea în vedere acordarea unui drept specific doar pentru perioada aferentă vechimii în funcție pe care un asistent judiciar o poate îndeplini în sistem: respectiv de la 3 la 5 ani, faptul că același asistent judiciar obține ulterior un alt mandat de 5 ani nefiind relevant atât timp cât fidelizarea este incompatibilă cu noțiunea de mandat. Astfel, potrivit art. 19 alin. (1) din Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită potriviți coeficienților de ierarhizare prevăzuți la nr. crt. 25 din anexa nr. VI/I (drepturile salariale corespunzătoare judecătorului de judecătorie). Potrivit art. 12 alin. (3) din același act normativ, în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la această lege. Potrivit art. 5 alin. (1) din Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu 1 ianuarie 2010, indemnizațiile de încadrare brute lunare, respectiv salariile de bază ale personalului prevăzut la art. 4 alin. (1) din aceeași anexă (inclusiv ale asistenților judiciari) se stabilesc astfel: la indemnizațiile de încadrare brute lunare, respectiv salariile de bază stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009 se adaugă sporurile și majorările prevăzute în notele la anexele corespunzătoare, precum și adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a) din anexa menționată. Conform Notei la Anexa nr. VI/I: "Coeficienții de ierarhizare pentru judecători, procurori, magistrați-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor" - se regăsesc sporul pentru vechimea în funcție (majorarea indemnizației de încadrare brute lunare), sporul pentru vechimea în muncă, precum și adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. VI. Deși textul Notei la Anexa nr. VI/I nu prevede în mod expres, rezultă că sporul pentru vechimea în funcție (majorarea indemnizației de încadrare brute lunare) și sporul pentru vechimea în munca avute în vedere sunt cele prevăzute de reglementările în vigoare la 31 decembrie 2009, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006. O interpretare în sens contrar nu poate fi primită, întrucât ar avea ca efect imposibilitatea aplicării dispozițiilor legale potrivit cărora "la indemnizațiile de încadrare brute lunare, respectiv salariile de bază stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009 se adaugă sporurile și majorările prevăzute în notele la anexele corespunzătoare", ținând seama de faptul că Legea nr. 330/2009 nu reglementează procentele acestor sporuri. Prin urmare, având în vedere că, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006, asistenții judiciari nu au beneficiat de majorarea indemnizației de încadrare brute lunare pentru vechimea în funcție, acest drept salarial nu a putut fi acordat nici după data de 01.01.2010 niciunui asistent judiciar. La data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (1 ianuarie 2011), asistenții judiciari au fost reîncadrați pe clase de salarizare, avându-se în vedere dispozițiile a