ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6166/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6166/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.07.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța: obligarea Ministerului Justiției la modificarea Ordinului nr. 1486/C/2017, în sensul recalculării indemnizației de încadrare lunară brută începând cu 19.01.2016 și până la 31.10.2016, perioadă în care a îndeplinit funcția de judecător, cu obligarea pârâtului începând cu data de 19.01.2016 și până la data de 31.10.2016, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 20/2016, la plata diferenței salariale rezultate din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței, care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată din 2015, în baza ordinelor de salarizare nr. 1561, 1562 și 1563 emise de Ministrul Justiției, precum și de valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată, respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 4762 din 06 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Constanța; a anulat în parte Ordinul nr. 1495/C/18.04.2016 emis de Ministrul Justiției în ceea ce îl privește pe reclamant și a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamantului ordin individual de stabilire a drepturilor salariale cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445 RON pentru perioada 19.01.2016 - 1.10.2016; a obligat pârâta Curtea de Apel Constanța la plata către reclamant a diferenței de drepturi salariale dintre suma încasată cu titlu de indemnizație și suma pe care ar fi obținut-o prin raportare la valoarea de referință sectorială de 445 RON pentru această perioadă, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă perioadei de la scadența fiecărui venit salarial lunar până la data plății efective; a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 4762 din 06 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea recursului arată că intimatul-reclamant a beneficiat de indemnizația de încadrare brută lunară prevăzută de legislația privind salarizarea magistraților, drepturile salariale fiindu-i calculate și acordate în mod corect, respectiv conform art. 38 din O.U.G. nr. 27/2007, O.G. nr. 13/2008, art. 1 al Anexei nr. VI din Legea nr. 330/2009, art. 5 alin. (1) și (3) din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 43/2016.
Precizează că Ordinul MJ nr. 4680/C/2016 a fost emis la data de 21.12.2016, în aceeași zi în care a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016 în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 1029/21.12.2016, care prevede la art. 1 că începând cu data de 09.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Conform art. 2 din același ordin, începând cu 1 august 2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv indexările de 18% și majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad, gradație, vechime în funcție, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Arată că la emiterea OMJ nr. 4680/C/2016 au fost avute în vedere și indemnizațiile acordate unui număr de 5 judecători din cadrul Tribunalului Călărași, stabilite prin OMJ nr. 1561/2015 și nr. 1563/2015.
Precizează că prin aplicarea indexărilor în procent de 5%, 2% și 11% la VRS în cuantum de 291,98 RON, se ajunge la o VRS de 347,10 RON, astfel că la data de 09.04.2015, niciunui judecător nu îi fusese stabilită indemnizația de încadrare prin raportare la o VRS de 405 RON, iar urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 293/2015, VRS a fost majorată cu 10%, ajungând la o valoare de 381,823 RON.
Recurentul-pârât susține că Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcție a familiei ocupaționale, valoarea de 405 RON fiind acordată la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție începând cu 1 octombrie 2016, urmare a adoptării Ordinului Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 283/25.10.2016, astfel încât doar începând cu această dată se putea face raportarea la un salariu în plată pe familie ocupațională, respectiv la o VRS de 455 RON, lucru care s-a realizat prin emiterea ordinului nr. din 219/2017.
De asemenea, susține că Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 nu se aplică retroactiv.
Apărările formulate
4.1. Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate.
4.2. Recurentul-pârât Ministerul Justiției a depus răspuns la întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei de obiect a acțiunii, având în vedere că Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 privind calcularea drepturilor salariale ale reclamantului în raport cu o valoare de referință sectorială în cuantum de 421,36 RON, respectiv 405 RON + 4%, astfel că, în opinia sa, intimatul-reclamant nu mai justifică un interes.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea Ministerului Justiției la modificarea Ordinului nr. 1486/C/2017, în sensul recalculării indemnizației de încadrare lunară brută începând cu 19.01.2016 și până la 31.10.2016, perioadă în care a îndeplinit funcția de judecător, cu obligarea pârâtului începând cu data de 19.01.2016 și până la data de 31.10.2016, la plata diferenței salariale rezultate din aplicarea procentelor și a claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței, care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată din 2015, în baza ordinelor de salarizare nr. 1561, 1562 și 1563 emise de Ministrul Justiției, precum și de valoarea de referință sectorială maximă aflată în plată, respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015.
În raport cu susținerile recurentului și cu probele administrate la dosar, reține Înalta Curte că, la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 2066/C/2018 .
Prin art. 1 al acestui ordin, s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON.
La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.
Înalta Curte constată că prin ordinul menționat s-a dispus recalcularea indemnizației intimatului-reclamant prin raportare la o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiune.
Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluționării cauzei, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiției a răspuns pretențiilor intimatului și a procedat la emiterea unui ordin de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecății, acțiunea reclamantului a rămas fără obiect.
Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4762 din 06 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4762 din 06 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și, rejudecând:
Respinge acțiunea formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 19 noiembrie 2020.