ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6486/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 23.08.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a formulat contestație împotriva ordinului Ministrului Justiției nr. 2565/C/25.06.2018 solicitând: anularea ordinului de mai sus, privitor la menționarea eronată a unui coeficient de 8,50 corespunzător vechimii în funcție de 15-20 de ani și a gradației 4; emiterea unui nou ordin prin care, la calculul indemnizației brute lunare să se aibă în vedere vechimea de judecător cu grad profesional de Curte de Apel, gradația 5, cu o vechime în funcție de peste 20 de ani, corespunzătoare unui coeficient de multiplicare de 9,20; obligarea intimatului la plata diferențelor bănești corespunzătoare rezultate din recalcularea indemnizației potrivit capetelor de cerere anterioare dar și pentru viitor, sume calculate cu rata inflației și la care se aplică dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plata și până la data plății efective; obligarea intimatului ca la recalcularea indemnizației să se țină cont de includerea în cuantumul brut al acesteia a valorii de referință sectorială de 405 RON stabilită prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1490/C/24.05.2017, a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 începând cu data de 9.04.2015, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea 293/2015 începând cu data de 01.12.2015, respectiv VRS 405+4%+10%.

Prin sentința civilă nr. 32 din data de 7 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției în ce privește capătul de cerere referitor la plata diferențelor bănești, ca nefondată, s-a respins excepția lipsei de obiect a capătului de cerere privind emiterea unui nou ordin de salarizare cu recalcularea indemnizației cuvenite reclamantei A. prin includerea în cuantumul brut a valorii de referință sectorială de 405 RON, stabilită prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1490/C/24.05.2017, a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 începând cu data de 9.04.2015, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea 293/2015, începând cu data de 01.12.2015, respectiv VRS 405+4%+10%, ca nefondată.

Totodată, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a fost anulat Ordinul Ministrului Justiției nr. 2565/C/25.06.2018, a fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită un nou ordin de încadrare salarială, cu recalcularea indemnizației de încadrare brută lunară cuvenită reclamantei A., prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada de 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON ulterior datei de 01.12.2015, a fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să plătească diferențele salariale rezultate din aplicarea dispozițiilor menționate în paragraful anterior, începând cu data de 09.04.2015 până în prezent și s-au respins celelalte capete de cerere, ca nefondate.

Împotriva sentinței civile nr. 32 din data de 7 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Recurentul-pârât a invocat lipsa obiectului acțiunii în ceea ce privește emiterea unui nou ordin al ministrului justiției cu includerea de 4% prevăzută de O.G. nr. 13/2008, începând cu 09.04.2015, motivat de emiterea Ordinului MJ nr. 2066/C/2018, prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015- 30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015-31.12.2017 indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON (alin. (3).

Așadar, prin OMJ 2066/C/2018 s-a dispus recalcularea valorii de referință sectorială cu includerea procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 începând cu data de 9.04.2015

La art. 3 din OMJ nr. 2066/C/2018 se prevede că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Pentru aducerea la îndeplinire a acestui ordin, a fost emis OMJ nr. 3072/C/2018, care, la anexa 32, prevede indemnizația de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, de care beneficiază reclamanta începând cu data de 1 iulie 2018.

Totodată, potrivit OMJ nr. 90/C/2019 din 4 ianuarie 2019, s-au stabilit drepturile salariale ale reclamantei în funcție de valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, fiind emis ordin individual de salarizare pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018.

Recurentul-pârât a mai solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate sub acest aspect, și, în rejudecare, respingerea capătului de cerere privind plata diferențelor salariale ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A arătat că Ministerul Justiției nu poate fi obligat să plătească reclamantei eventuale diferențe de drepturi salariale întrucât are atribuții privind efectuarea calculului și acordarea drepturilor salariale doar pentru salariații aparatului propriu al ministerului, având doar rolul de a administra bugetul instanțelor și de a asigura fondurile necesare, a cărora virare se face în conturile instanțelor deschise la trezoreriile locale, urmând ca instanțele să le utilizeze în mod direct, potrivit destinațiilor legale.

A menționat că tribunalele și curțile de apel au personalitate juridică, iar raportul specific al cărui conținut include obligația de plată a indemnizației este stabilit cu instanța unde funcționează reclamanta, drepturile salariale fiind datorate, calculate și plătite direct de către această instituție, care procedează și la calcularea și virarea contribuțiilor sociale către stat, iar faptul că ministrul justiției este ordonator principal de credite nu poate duce la concluzia că Ministerul Justiției trebuie să plătească eventuale diferențe salariale deoarece între reclamantă și Ministerul Justiției nu a existat și nu există nici un raport juridic care să includă plata drepturilor salariale, în sensul celor susținute fiind și Decizia nr. 13 din 13.06.2016, pronunțată în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, precum și dispozițiilor art. 6 punctul VII subpunctul 3 din cuprinsul H.G.. 652/2009.

Referitor la capătul de cerere privind anularea Ordinului Ministrului Justiției nr. 2565/C/25.06.2018, prin care au fost stabilite drepturile salariale ale reclamantei avându-se în vedere o vechime în funcție și în muncă cuprinsă în tranșa 15-20 de ani, în loc de o vechime de peste 20 ani, așa cum se susține prin acțiune, recurentul a criticat considerentele instanței de fond care au stat la baza soluției de respingere a acțiunii, solicitând înlăturarea acestora.

Astfel a apreciat că inclusiv perioada 01.10.2014 - 14.12.2015 în care reclamanta a fost suspendata din funcție până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare în temeiul art. 52 alin. (1) teza II din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, nu poate intra în calculul vechimii în funcție, respective în magistratură și a criticat reșinerea primei instanțe în sensul că trebuie înlăturată de la calculul vechimii în magistratură perioada 01.07.1998 - 15.08.1998, în care reclamanta a fost numită procuror stagier, făcând trimitere cu privire la acest aspect la dispozițiile Legii nr. 50/1996.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 21 iunie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 decembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În contextul circumstanțelor cauzei reținute la pct. I - 1 și 2 din prezenta hotărâre, Înalta Curte constată că, la data de 24 mai 2018, pârâtul Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/24.05.2018, prin care s-au statuat următoarele:

"Art. 1 (1) În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație brută de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON.

(2) În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație brută de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și asistenții judiciari se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2).(...)

Art. 3 Plata drepturilor salariale prin raportare la valorile de referință sectoriale prevăzute la art. 1 se va realiza după cum urmează: a) începând cu luna august 2018, pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, b) pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.(...)"

Totodată, prin Ordinul nr. 90/C/04.01.2019 emis de Ministrul Justiției s-a prevăzut că:

"Art. 1 (1) În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel București se stabilesc prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, conform celor prevăzute în anexele 1-28.

(2) În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel București se stabilesc prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, conform celor prevăzute în anexele 1-28.

(3) În perioada 01.01.2018 - 30.06.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel București se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2), conform celor prevăzute în anexele 1-28.

Art. 2 Plata diferențelor bănești rezultate din aplicarea prezentului ordin se relizează numai după alocarea sumelor corespunzătoare în bugetele Ministerului Justiției, Curții de Apel București și tribunalelor din circumscripția acesteia, în acord cu prevederile legale care reglementează finanțele publice. (...)"

De asemenea, pentru aducerea la îndeplinire a ordinului MJ 2066/C/2018, a fost emis OMJ nr. 3072/C/07.08.2018, care, la anexa 32, prevede indemnizația de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, de care beneficiază reclamanta începând cu data de 1 iulie 2018, aceasta fiind încadrată la data de 1 iulie 2018, cu o vechime în funcție de 15-20 de ani, gradația 4, coeficient 8,50.

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii de față este reprezentat de pretenția reclamantei de a-i fi recunoscute, calculate și achitate drepturile salariale vechimea de judecător cu grad profesional de Curte de Apel, gradația 5, cu o vechime în funcție de peste 20 de ani, corespunzătoare unui coeficient de multiplicare de 9,20; obligarea intimatului la plata diferențelor bănești corespunzătoare rezultate din recalcularea indemnizației potrivit capetelor de cerere anterioare dar și pentru viitor, sume calculate cu rata inflației și la care se aplică dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plata și până la data plății efective; obligarea intimatului ca la recalcularea indemnizației să se țină cont de includerea în cuantumul brut al acesteia a valorii de referință sectorială de 405 RON stabilită prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1490/C/24.05.2017, a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 începând cu data de 9.04.2015, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea 293/2015 începând cu data de 01.12.2015, respectiv VRS 405+4%+10%, obiectul acțiunii existând atât la data introducerii cererii, cât și la data pronunțării hotărârii de fond.

Instanța de control judiciar apreciază că emiterea OMJ nr. 90/C/2019, respectiv OMJ nr. 3072/C/07.08.2018 nu afectează, prin ea însăși, legalitatea sentinței recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței obiectului acțiunii, având în vedere că la acest moment ordinul anterior de salarizare nr. 2565/C/25.06.2018 nu își mai produce efectele fiind înlocuit de OMJ nr. 90/C/2019/OMJ și nr. 3072/C/07.08.2018, prin care a fost satisfăcută pretenția reclamantei de a-i fi recunoscute drepturile salariale solicitate prin aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Totodată, Înalta Curte reține că prin OMJ nr. 90/C/2019 și OMJ nr. 3072/C/07.08.2018 drepturile salariale ale reclamantei au fost calculate potrivit unui coeficient de 8,50 corespunzător vechimii în funcție de 15-20 de ani și a gradației 4, capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat încadrarea acesteia la gradația 5, cu o vechime în funcție de peste 20 de ani, corespunzătoare unui coeficient de multiplicare de 9,20 fiind respins de către instanța de fond, care a constatat că recurenta urma să acumuleze 20 ani de vechime în magistratură la data de 15.11.2018, reclamanta neînțelegând să formuleze critici cu privire la această soluție, pe calea recursului.

Astfel, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deși condiția existenței obiectului acțiunii a fost îndeplinită la data promovării acțiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către pârâtul Ministrul Justiției a Ordinului nr. 90/C/2019 (emis în aplicarea OMJ nr. 2066/C/2018), prin care pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel București se stabilesc prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, conform celor prevăzute în anexele 1-28 (art. 1 alin. (1), în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON (art. 2), pentru perioada 01.01.2018-30.06.20.2018, urmând a se recalcula drepturile salariale la valorile stabilite, reclamanta aflându-se, în anexele menționate, la pozițiile nr. 224-229 și a OMJ nr. 3072/C/07.08.2018, care, la anexa 32, prevede indemnizația de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, de care beneficiază reclamanta începând cu data de 1 iulie 2018, aceasta fiind încadrată la data de 1 iulie 2018, cu o vechime în funcție de 15-20 de ani, gradația 4, coeficient 8,50 și a satisfacerii pretențiilor reclamantei, în sensul că, potrivit noului ordin de salarizare, care a înlocuit ordinul de salarizare anterior, la calculul drepturilor salariale raportarea se face la o valoare sectorială de referință mai mare decât cea solicitată prin acțiune și acordată prin sentința recurată, obiectul cererii de chemare în judecată nu mai subzistă.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că prin emiterea OMJ sus-menționate au fost recunoscute drepturile salariale pretinse de reclamantă, fiind realizată pretenția concretă dedusă judecății, astfel că demersul judiciar formulat de reclamantă este la acest moment lipsit de obiect, urmând să fie respins ca atare.

Având în vedere această soluție, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentul-pârât.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justitiei împotriva sentinței nr. 32 din data de 7 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2020.