MOHAMMADI v. TURKEY

Reclamantul, dl Anvar Mohammadi, este un național iranian născut în 1947. Locuiește în prezent în Canada. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl H. Saeedi, care locuiește în Olanda. Guvernul nu a numit un agent care să le reprezinte. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 octombrie 2000, reclamantul, urmat de soția și copiii lui, a intrat ilegal în Turcia. Potrivit informațiilor furnizate de el, el a fost activist politic împotriva regimului din Iran și membru al Partidului Democrat Kurdistan. În acest sens, el a depus un ordin al Curții iraniene din 2001, privind confiscarea proprietăților sale din cauza colaborării sale cu respectiva parte și pentru plecarea ilegală din Iran. La 13 noiembrie 2000, reclamantul a depus o cerere de azil autorităților turce și Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNCHR). La 30 ianuarie 2003, cererea sa de azil a fost respinsă de către UNCHR. La 4 mai 2005, Ministerul Internului și-a respins cererea de azil. La o dată neespecificată, el a aplicat din nou la UNCHR. Cererea sa a fost respinsă la 13 septembrie 2005 și dosarul său a fost închis. Reclamantul a continuat să trimită scrisori la UNCHR și, prin urmare, a fost redeschis cazul său. La 20 ianuarie 2006, el a fost arestat la Aeroportul Ankara în încercarea de a părăsi țara. La 22 ianuarie 2006, el și-a depus cererea la Curte și a solicitat să nu fie deportat în Iran. La 26 ianuarie 2006, el a primit un permis de ședere în Turcia, valabil până în august 2006, pentru a facilita participarea la procedura internă în Turcia. La 1 martie 2006, el a fost recunoscut ca refugiat de către UNCHR. La 29 mai 2006, el a fost arestat de către poliția turcă în Van. În aceeași zi, reprezentantul său a depus o acțiune urgentă la Curte. El a declarat că reclamantul a fost recunoscut ca refugiat de către UNCHR și a avut un permis de ședere în Turcia până la 10 august 2006. El solicită Curtea să oprească deportarea reclamantului. La 31 mai 2006, Președintele interimar al Camerei la care s-a alocat cazul a decis să anunțe guvernului, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură, că reclamantul nu ar trebui deportat în Iran până la notificare suplimentară. În aceeași zi, Președintele interimar a hotărât, de asemenea, să aplice art. 40 din Regulamentul de procedură (notificarea urgentă a unei cereri) în cazul în cauză. În consecință, guvernul a fost solicitat să prezinte informații factuale până la 12 iulie 2006.

The applicant, Mr Anvar Mohammadi, is an Iranian national who was born in 1947. He currently lives in Canada. He was represented before the Court by Mr H. Saeedi, who resides in the Netherlands. The Government did not appoint an agent to represent them. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 20 October 2000, the applicant, followed by his wife and children on 23 October 2000, entered Turkey illegally. According to the information provided by him, he was a political activist against the regime in Iran and a member of the Democratic Kurdistan Party. In this connection, he submitted an Iranian Court order of 2001, concerning the confiscation of his property on account of his collaboration with the said party and for his illegal departure from Iran. On 13 November 2000, the applicant filed an asylum request with the Turkish authorities and the United Nations High Commissioner for Refugees (UNCHR). On 30 January 2003 his asylum request was dismissed by the UNCHR. On 4 May 2005 the Ministry of the Interior rejected his asylum application. On an unspecified date, he again applied to the UNCHR. His request was dismissed on 13 September 2005 and his file was closed. The applicant continued to send letters to the UNCHR and consequently his case was reopened. On 20 January 2006 he was arrested at Ankara Airport while trying to leave the country. On 22 January 2006 he lodged his application with the Court and requested not to be deported to Iran. On 26 January 2006 he was given a residence permit in Turkey which was valid until August 2006, in order to facilitate his participation in the domestic proceedings in Turkey. On 1 March 2006 he was recognised as a refugee by the UNCHR. On 29 May 2006 he was arrested by Turkish police in Van. On the same day, his representative filed an urgent action with the Court. He stated that the applicant had been recognised as a refugee by the UNCHR and had a residence permit in Turkey until 10 August 2006. He requested the Court to stop the applicant’s deportation. On 31 May 2006, the Acting President of the Chamber to which the case has been allocated decided to indicate to the Government, under Rule 39 of the Rules of Court, that the applicant should not be deported to Iran until further notice. On the same day, the Acting President also decided to apply Rule 40 of the Rules of Court (urgent notification of an application) to the present case. Accordingly, the Government were requested to submit factual information by 12 July 2006.