ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5973/2022

Ședința publică din data de 9 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, recurentul A. a formulat cerere de recuzare a doamnelor judecător B. și C., la termenul de judecată din data 22.02.2022.

Prin încheierea de ședință din data de 22.02.2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, cererea de recuzare formulată a fost respinsă.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurentul A. invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând instanței de recurs admiterea recursului, iar în rejudecare admiterea cererii de recuzare, casarea Deciziei nr. 353/31.03.2022 pronunțată în recurs, refacerea actelor de procedură și administrarea probelor solicitate în recurs și trimiterea cauzei spre rejudecare către un complet de recurs din jurisdicția Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă acest lucru este procedural posibil.

Intimata-pârâtă Școala Gimnazială Specială "D." a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de recurentul A., excepție invocată din oficiu.

Prealabil, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 499 din C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

În litigiile de contencios administrativ sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, ce se completează cu cele ale C. civ. și ale C. proc. civ., cum prevede expres art. 28 din acest act normativ, astfel că în materia recursului trebuie respectate și prevederile ce reglementează această cale de atac, statuate de art. 483 și următoarele din C. proc. civ., cu derogările din legea contenciosului administrativ, ce se referă la termen, suspendarea executării sentinței și judecata de urgență.

Art. 486 C. proc. civ. reglementează conținutul cererii de recurs, la alin. (1) lit. e) regăsindu-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al acestei norme legale stabilește că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) – e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În același sens sunt și prevederile art. 489 din același cod, ce statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), care se referă la motivele de casare de ordine publică.

Prin cererea de recurs recurentul a dezvoltat argumente cu privire la faptul că repartizarea dosarului nr. x/2019 nu s-a realizat conform Legii nr. 304/2004, respectiv art. 10, art. 11 și art. 53, precum și a Hotărârii nr. 1375/2015 referitoare la Regulamentul de ordine interioară a instanțelor de judecată, respectiv art. 101 alin. (1) și alin. (2), cu privire la faptul că nu i s-a comunicat, odată cu decizia pronunțată în recurs nr. 353/31.03.2022 și încheierea de recuzare, iar judecătorii ce au pronunțat încheierea atacată au refuzat administrarea de probe, au ignorat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1007/04.11.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2018, iar decizia pronunțată în recurs nr. 353/31.03.2022 este una ilegală și netemeinică întrucât probele depuse la dosar demonstrează contrariul deciziei luate în recurs.

Se observă astfel că recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., însă criticile formulate nu pot fi circumscrise motivelor de casare invocate, câtă vreme acestea nu vizează soluția pronunțată asupra cererii de recuzare. Cu alte cuvinte, nu a adus critici concrete soluției instanței de fond, raportat la respingerea cererii de recuzare, critici de natură a atrage sancțiunea nelegalității hotărârii atacate.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Nemulțumirea recurentului cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu reprezintă o critică de nelegalitate a acesteia, dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. statuând că recursul este nul în cazul în care criticile invocate în cadrul cererii de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de fond în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În condițiile în care în actuala reglementare recursul este o cale extraordinară de atac, instanței de control judiciar revenindu-i obligația de a efectua doar controlul de legalitate, care se realizează în raport de limitele învestirii sale, iar recurentului îi incumbă obligația de a respecta prevederile legale ce reglementează conținutul cererii de recurs, fără însă a proceda în acest mod, este aplicabilă sancțiunea nulității prevăzută expres de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este nulă pentru nemotivarea sa.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității invocată din oficiu, în recursul promovat de recurentul A. nefiind relevate și dezvoltate motivele de nelegalitate ale încheierii atacate, care să permită analiza căii extraordinare de atac prin prisma unuia din cazurile de casare enumerate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că devin incidente dispozițiile art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., urmând a fi admisă excepția și a se constata nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință, va constata nul recursul formulat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva încheierii din 2 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2022.