ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5922/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 07.02.2022, sub nr. x/2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Galați și Primarul Municipiului Galați, aplicarea unei amenzi pârâților în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 247 din 29 aprilie 2021 a Tribunalului Galați și obligarea pârâților la plata sumei de 500 RON pe zi de întârziere, cu titlu de despăgubiri pentru daunele cauzate prin întârziere.

Prin sentința civilă nr. 290 din 14 aprilie 2022, Tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantei, a aplicat pârâtului B., în calitate de Primar al Municipiului Galați, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat.

A obligat pârâtul Municipiul Galați să plătească reclamantei o penalitate de 100 RON pe zi de întârziere până la executarea obligației stabilite în sentința civilă nr. 247 din 29 aprilie 2021 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați și pârâta UAT Municipiul Galați, recursurile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/2022.

La data de 22.09.2022, recurenta S.C. A. S.R.L. Galați a formulat cerere de recuzare a completului învestit cu soluționarea cererii de recurs, pe motiv că judecătorii care fac parte din complet au calitate de pârâți în mai multe dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Pentru soluționarea cererii de recuzare, s-a pus în vedere recurentei să motiveze cererea și să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 300 RON.

Prin încheierea de ședință din 6 octombrie 2022 a Curții de Apel Galați, a fost respinsă cererea recurentei de reexaminare taxă timbru.

Ulterior, la data de 26.10.2022, recurenta a formulat o nouă cerere de recuzare, a completului competent a soluționa cererea de recuzare a completului învestit cu cererile de recurs.

În cadrul acestei din urmă cereri de recuzare, recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41-50 C. proc. civ., pe motiv că dispozițiile enunțate permit magistraților să facă declarație de abținere colectivă, dar nu permit justițiabililor să formuleze o cerere de recuzare a tuturor judecătorilor din instanță care se află în aceeași situație de incompatibilitate, ajungându-se, astfel, la tergiversarea judecării cauzelor.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 27 octombrie 2022, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată la data de 26.10.2022.

A respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 41-50 C. proc. civ., reținând, în esență, că, având în vedere caracterul de generalitate al textelor constituționale invocate, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate.

Împotriva încheierii din camera de consiliu din 27 octombrie 2022, în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că instanța a hotărât în mod nelegal, neprocedural că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Hotărârea nu este motivată referitor la condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale și conține considerente care sunt contradictorii și se anulează reciproc, consecința fiind nemotivarea acesteia și, implicit, nulitatea absolută de ordine publică a soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În opinia recurentei, este vădit și indubitabil că textul criticat este neconstituțional pentru că situează judecătorul mai presus de lege și de justițiabil, încălcând principiul egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 din Constituția României.

A mai arătat că instanța a încălcat normele de procedură și dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 și nu a motivat în niciun fel soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, ridicând excepția nulității absolute de ordine publică a hotărârii.

Recurenta a făcut trimitere la decizii pronunțate de Tribunalul Galați și de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În opinia sa, instanța a pronunțat o hotărâre vădit nelegală, părtinitoare și nulă de drept, a eludat legea și fondul cererii de sesizare a Curții Constituțională.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat și excepția de neconstituționalitate a art. 41-50 C. proc. civ. și art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Referitor la încheierea recurată a mai arătat că nelegal și neprocedural instanța s-a pronunțat prin aceeași încheiere prin care s-a respins și cererea de recuzare, și nu prin încheiere distinctă.

Instanța nu a fost legal constituită, judecătorii care au soluționat cauza, ca de altfel toți judecătorii Curții de Apel Galați, erau incompatibili, deoarece între recurentă și aceștia există mai multe litigii.

Judecătorii nu erau competenți să-i mai judece cauzele, iar judecătorul și instanța nu pot fi disociați, separați.

A solicitat recurenta admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare la instanța competentă, pentru că dacă instanța de control judiciar ar judeca fondul cauzei după casare i s-ar încălca dreptul la două grade de jurisdicție.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența niciunuia dintre motivele de casare invocate de recurentă.

1.1. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, recurenta susține că judecătorii care au soluționat cauza, ca, de altfel, toți judecătorii Curții de Apel Galați, sunt incompatibili să judece pentru că ar exista litigii între societatea recurentă și aceștia.

Singurul caz de incompatibilitate privind existența unui proces între judecător și parte este cel prevăzut la art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "dacă între el, soțul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după caz, și una dintre părți a existat un proces penal cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. În cazul plângerilor penale formulate de părți în cursul procesului, judecătorul devine incompatibil numai în situația punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa".

Or, recurenta nu a prezentat nicio dovadă în sensul acestui motiv de incompatibilitate, că ar fi exista vreun proces penal cu cel mult 5 ani înainte de judecată sau că s-ar fi pus în mișcare acțiunea penală împotriva vreunuia dintre membrii completului de judecată ce au soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale.

1.2. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularități de ordin procedural, care a atrag sancțiunea nulității hotărârii în condițiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă susține că instanța a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, fără, însă, a preciza care sunt normele de procedură încălcate și în ce ar consta această încălcare.

Nici aspectul că instanța s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale prin aceeași încheiere prin care a respins cererea de recuzare nu este apt a atrage sancțiunea nulității încheierii recurate, în sensul art. 174 C. proc. civ.

De altfel, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevede că "instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale".

În cauză, instanța s-a pronunțat asupra cererii recurentei-reclamante de sesizare a Curții Constituționale printr-o încheiere, ce a fost motivată, neproducându-i-se părții nicio vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

1.3. Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, nu este fondat.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Înalta Curte constată că, în susținerea acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a susținut, în mod repetitiv, că hotărârea nu este motivată, că motivările ar fi contradictorii, că instanța ar fi încălcat normele de procedură și că instanța nu s-ar fi referit la motivele pentru care a respins cerere de sesizare.

Fără a relua considerentele încheierii recurate, Înalta Curte constată că instanța a motivat respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, care se referă la condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri.

De asemenea, Curtea, în analiza cererii recurentei, a avut în vedere și jurisprudența Curții Constituționale, făcând trimitere la Decizia nr. 1313/04.10.2011 și la Decizia nr. 785/16.06.2011, prin care s-a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă.

1.4. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenta-reclamantă nu a adus niciun argument apt a fi avut în vedere.

Recurenta susține că instanța ar fi încălcat art. 29 din Legea nr. 47/1992, că motivarea este speculativă, de rea-credință și abuzivă, fără, însă, a-și concretiza în niciun mod critica în acest sens. Or, partea are obligația de a prezenta argumente care să poată fi subsumate motivelor invocate, simpla nemulțumire cu privire la soluția pronunțată de prima instanță nefiind suficientă pentru a conduce la casarea hotărârii recurate.

Pentru aceste considerente, nefiind identificate motive de casare a sentinței recurate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați împotriva încheierii din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2022, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.