Decizia nr. 981/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva deciziei nr. 196/2022 a Curții de Apel Galați

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel Galați, revizuentul A. a solicitat retractarea sentinței civile nr. 198 din 17 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul x/2020, susținând că este contradictorie cu decizia civilă nr. 163/2021 a Curții de Apel Galați și cu sentința civilă nr. 1210/2017 a Tribunalului Galați. La termenul din 26 octombrie 2022, s-a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. vizând contrarietatea dintre decizia civilă nr. 198/2022, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul x/2020 și decizia civilă nr. 163/2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. x/2021, formându-se dosarul cu nr. x/2022 Obiectul dosarului nr. x/2022, urmare a disjungerii, este revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., cu privire la decizia civilă nr. 198/2022, pronunțată de Tribunalul Galati, în dosarul nr. x/2020 si sentința civilă nr. 1210/2017, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2017.

Decizia Curții de Apel Galați, secția I civilă Prin decizia nr. 196 din 26 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 198 din 17 februarie 2022 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Galați.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, revizuentul A. a declarat recurs. Prin cererea de recurs, revizuentul A. a susținut că Primăria Galați a emis trei dispoziții contradictorii, în temeiul Legii nr. 10/2001, două dintre ele fiind anulate de către instanța de judecată. Mai arată că propunerile intimatei cu privire la terenuri în echivalent erau inacceptabile, motiv pentru care au fost refuzate de către recurent. Învederează că Judecătoria Galați a stabilit penalități de întârziere de 200 RON/zi, motivat de faptul că Primăria a stat în pasivitate de la data comunicării titlului executoriu, ulterior fiind emisă Dispoziția nr. 4423/SR/2020. Arată că, prin decizia civilă nr. 198/2022, pronunțată de Tribunalul Galați, a fost respins apelul declarat de revizuentul din prezenta cauză împotriva încheierii nr. 128 din 5 martie 2021 a Judecătoriei Galați, prin care a fost respinsă cererea acestuia de stabilire finală a penalităților, astfel cum au fost menționate prin încheierea nr. 714 din 27 noiembrie 2020.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți Prin rezoluția din 16 martie 2023, a fost acordat termen de judecată la 25 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului. La termenul de judecată astfel stabilit, instanța, din oficiu, a invocat excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și a reținut cauza în pronunțare asupra acesteia.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul din perspectiva excepției de nulitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri. Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate. În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate. Înalta Curte reține că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raționamentului curții de apel care a determinat soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulate împotriva sentinței civile nr. 198 din 17 februarie 2022 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2020 și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată. Pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate. Nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs, nereprezentând critici ale hotărârii recurate, aspectele invocate de către recurent privind situațiile de fapt din litigiile de fond, acestea fiind împrejurări străine de obiectul recursului, ce vizează soluția instanței de revizuire. Fără existența unor expuneri care să reflecte raționamentul eronat al instanței de revizuire ori fără argumente clare care să arate maniera eronată de interpretare a normelor incidente în cauză, instanța de recurs nu poate identifica în memoriul de recurs aspecte de nelegalitate ale hotărârii de revizuire. Prin urmare, având în vedere că susținerile formulate de recurentul-revizuent nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Reținând că recurentul-revizuent nu a prezentat critici ce pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.