ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5900/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin acțiunea înregistrată, inițial, la data de 02.08.2021, sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Brașov – secția I civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Șeful Unității Militare 02515 B București și Statul Major al Forțelor Terestre, -anularea deciziei privind analiza situației sale ce vizează acordarea gradului de soldat profesionist și acordarea gradului de soldat, conform art. 38 alin. (6) din Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M7/11.01.2021 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 168/2020 pentru recunoașterea meritelor personalului participant la acțiuni militare, misiuni și operații pe teritoriul statului român și acordarea unor drepturi acestuia, familiei acestuia și urmașilor celui decedat, -anularea Hotărârii Șefului UM 02515 B București nr. 8976/18.06.2021 prin care i s-a comunicat că solicitarea sa nu poate fi soluționată favorabil, întrucât prima încadrare a soțului în grad de invaliditate este menționată în Decizia medicală nr. A 5381/12/24.09.2015; -încadrarea sa într-o funcție vacantă de soldat gradat profesionist din UM 01041 Făgăraș - pistolar (pușcaș lunetist) la grupa 3 pază din plutonul de pază al companiei de stat major și deservire din Centrul de Perfecționare Infanterie al Școlii de Instruire Interarme a Forțelor Terestre și acordarea gradului de soldat conform art. 38 alin. (6) din OMApN nr. M7/11.01.2021.

Prin încheierea nr. 1212/MAS/CC din 4 august 2021, Tribunalul Brașov – secția I civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe.

Prin sentința civilă nr. 1129 din 3 decembrie 2021, Tribunalul Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a aceleiași instanțe. Totodată, a constatat conflict negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel Brașov pentru soluționarea acestuia.

Prin sentința civlă nr. 21/CC din 21 decembrie 2021, Curtea de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență, a stabilit în favoarea completului specializat în contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021*.

Reclamanta a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, în sensul modificării cadrului procesual, a justificării parcurgerii procedurii prealabile sesizării instanței și a prezentării considerentelor pentru care refuzul pârâților este nejustificat, fiind aplicabile în cauză dispozițiile O.U.G. nr. 82/2006, modificată și completată prin Legea nr. 81/2016, și nu doar pe dispozițiile Legii nr. 168/2020, sub al căror imperiu s-a născut dreptul reclamantei, astfel că termenul de 5 ani prevăzut de art. 16 alin. (2) din lege a început să curgă la data de 24.09.2015, întrucât dreptul său s-a născut la data de 09.05.2016.

Prin sentința civilă nr. 93 din 4 februarie 2022, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale invocată de reclamanta A. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 11.02.2022, sub nr. x/2021*.

Prin sentința civilă nr. 38 din 11 martie 2022, Curtea a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și modificată de reclamanta A., a obligat pârâții să constate că cererea reclamantei pentru încadrarea în funcție militară a fost formulată în termen și să procedeze, conform atribuțiilor fiecăruia, la analiza îndeplinirii celorlalte dispoziții legale în vederea încadrării reclamantei în funcția militară solicitată.

A respins, în rest, cererea reclamantei.

A obligat pârâții să plătească reclamantei, în solidar, suma de 1.700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva acestei sentințe, pârâții Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și pentru UM 02515 B București și Statul Major al Forțelor Terestre au formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii, cu consecința respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Au susținut recurenții că instanța de fond în mod greșit a reținut că la data de 08.02.2021 cererea reclamantei pentru încadrarea pe o funcție militară a fost formulată în termen, întrucât la data de 19.07.2016, când soțul său a fost încadrat în gradul II de invaliditate, a început să curgă un nou termen de decădere de 5 ani.

Au prezentat situația de fapt, precizând că soțul reclamantei, încadrat în UM 01041 Făgăraș, în anul 2009 a suferit un traumatism în timpul unei misiuni în Afganistan. Până la încadrarea în gradul III de invaliditate, militarul a fost clasat apt limitat în timp de pace și război în baza certificatului militar nr. x/11.08.2009 emis de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila" București.

Prin Adresa nr. B

1

-3249/14.04.2021, Serviciul personal și mobilizare al Statului Major al Forțelor Terestre i-a comunicat reclamantei că, potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 168/2020, încadrarea sa se face în termen de maximum 5 ani de la data stabilirii invalidității soțului.

Ulterior, Prin Adresa nr. x/18.06.2021, Direcția personal și mobilizare i-a comunicat reclamantei că solicitarea nu poate fi soluționată favorabil, deoarece prima încadrare a soțului în grad de invaliditate este menționată în Decizia medicală nr. A 5381/12/24.09.2015. Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 168/2020, de drepturile prevăzute la alin. (1) lit. c) al aceluiași articol beneficiază soțul, cu condiția solicitării dreptului în termen de maximum 5 ani de la data stabilirii invalidității.

Cadrul militar în activitate B., soțul reclamantei, a fost încadrat în gradul III de invaliditate conform Deciziei medicale nr. A 5381/12/24.09.2015.

Ulterior, prin Decizia medicală nr. x/19.07.2016 emisă de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgență Brașov a fost revizuit gradul de invaliditate din gradul III în gradul II.

Au susținut recurenții că este nefondată interpretarea instanței de fond cu privire la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 168/2020, în sensul că fiecare încadrare într-un grad de invaliditate dă naștere unui nou termen de decădere de 5 ani pentru formularea cererii de încadrare într-o funcție militară a soției militarului invalid.

Au mai precizat recurenții că un alt motiv de recurs vizează cuantumul cheltuielilor de judecată, respectiv 1.700 RON. Având în vedere că în cauză au fost acordate 4 termene pentru declinările de competență, cuantumul cheltuielilor de judecată este exagerat, întrucât la un singur termen de judecată Curtea de Apel Brașov a soluționat cauza.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a invocat excepția nulității recursului, apreciind că susținerile recurenților nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile recurenților-pârâți, cu argumentele invocate în apărare de intimata-pârâtă precum și cu dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenții-pârâți susțin că instanța de fond ar fi interpretat eronat dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 168/2020 pentru recunoașterea meritelor personalului participant la acțiuni militare, misiuni și operații pe teritoriul sau în afara teritoriului statului român și acordarea unor drepturi acestuia, familiei acestuia și urmașilor celui decedat.

Conform articolului menționat,

"Art. 16. - (1) Familia militarilor invalizi și a civililor invalizi beneficiază, la cerere, de următoarele drepturi:

(...)

(2) De drepturile prevăzute la alin. (1) lit. c) și d) beneficiază soțul, cu condiția solicitării dreptului în termen de maximum 5 ani de la data stabilirii invalidității, precum și copiii care nu au depășit vârsta de 26 de ani până la data solicitării dreptului.

(3) Drepturile prevăzute la alin. (1) lit. c) sau d) se pot acorda o singură dată.

(...)".

Cererea intimatei-reclamante de acordare a drepturilor prevăzute de lege a fost formulată la data de 08.02.2021 către UM 01041 Făgăraș. Recurenții au respins cererea, pe motiv că, de la data stabilirii invalidității soțului acesteia, 24.09.2015, au trecut mai mult de 5 ani.

În ceea ce privește termenul de 5 ani prevăzut de articolul menționat, Înalta Curte apreciază, pe de o parte, că dreptul intimatei-reclamante de a solicita încadrarea sa în funcție militară s-a născut abia la data de 09.05.2016, data intrării în vigoare a Legii nr. 81/2016, prin care li s-a recunoscut posibilitatea de a cere încadrarea în funcție militară și soților militarilor încadrați în gradul II sau III de invaliditate. Anterior acestei legi, dreptul respectiv a fost prevăzut doar pentru soții militarilor încadrați în gradul I de invaliditate.

Astfel, în raport cu data formulării cererii intimatei-reclamante, 08.02.2021, nu se poate reține că s-ar fi împlinit termenul de 5 ani pentru a solicita dreptul prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 168/2020.

Pe de altă parte, dispozițiile articolului menționat nu dispun, în cazul în care sunt emise decizii de încadrare în diferite grade de invaliditate, că termenul ar curge de la data emiterii primei decizii de încadrare în grad de invaliditate.

În cauză, soțul intimatei-reclamante a fost încadrat inițial în gradul III de invaliditate. Conform dispozițiilor art. 69 lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, invaliditatea de gradul III este caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.

Ulterior, a fost încadrat în gradul II. Conform art. 69 lit. b) din Legea nr. 263/2010, invaliditatea de gradul II este caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, cu păstrarea capacității de autoîngrijire.

Prin urmare, în raport cu situația familială și cu gradul de afectare a capacității de muncă, beneficiarul drepturilor prevăzute de art. 69 alin. (1) din Legea nr. 168/2020 poate înțelege să formuleze sau nu cerere de acordare a drepturilor respective.

Or, în cauză, prin Decizia medicală nr. x/19.07.2016 emisă de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgență Brașov a fost revizuit gradul de invaliditate al soțului intimatei-reclamante, din gradul III (capacitate de muncă parțială) în gradul II (pierderea totală a capacității de muncă).

De la data acestei decizii, după cum în mod corect a apreciat instanța de fond, în raport cu noul grad de invaliditate și cu noua situație a soțului (care nu mai putea presta niciun fel de muncă) a început să curgă termenul de 5 ani în care intimata-reclamantă putea să solicite încadrarea pe funcția militară, conform Legii nr. 168/2010.

De altfel, alin. (3) al art. 16 din Legea nr. 168/2020 prevede că drepturile respective se pot acorda o singură dată. Astfel, indiferent de numărul deciziilor medicale de stabilire a invalidității, beneficiarul are dreptul de a solicita o singură dată acordarea drepturilor prevăzute de lege.

Prin urmare, nu poate fi reținută aprecierea recurenților-reclamanți că ar fi eronată interpretarea dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 168/2020 din hotărârea recurată.

În ceea ce privește criticile recurenților-pârâți referitoare la cuantumul cheltuileilor de judecată, instanța de control judiciar reține că, prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii a stabilit că,

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În raport cu caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanța supremă prin decizia menționată, potrivit art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., se constată că argumentele recurenților vizând modalitatea de apreciere asupra cuantumului onorariului avocațial acordat reclamantei în primă instanță nu pot forma obiect al analizei instanței de recurs, neîncadrându-se în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Față de cererea intimatei-reclamante A. de obligare a recurenților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial, Înalta Curte, reținând culpa procesuală a recurenților, în raport cu dispozițiile art. 451-453 C. proc. civ., îi va obliga la plata cheltuielilor de judecată avansate de aceasta, în cuantum de 2.000 RON, conform facturilor fiscale depuse la dosar.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, reținând că soluția pronunțată de prima instanță este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, și va obliga recurenții-pârâți la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâții Ministerul Apărării Naționale în nume propriu și pentru Unitatea Militară 02515 B București și Statul Major al Forțelor Terestre împotriva sentinței nr. 38 din 11 martie 2022 a Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții-pârâți la plata sumei de 2.000 RON către intimata-reclamantă A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.