ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5746/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5746/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a la data de 27.02.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcția Generală Anticorupție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, solicitând obligarea acesteia la comunicarea unui răspuns la plângerea înregistrată în data de 14.01.2019.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 450 din 17 septembrie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Și a respins acțiunea, în rest, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Anticorupție prin Director General B., ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 450 din 17 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A..
În critica sentinței recurate, recurentul-reclamant prezintă o serie de critici privitoare la modalitatea în care s-a pronunțat hotărârea, la anumite lipsuri procedurale, precum lipsa semnăturilor grefierului de ședință și a judecătorului, ori lipsa ștampilei.
Totodată susține prin cererea de recurs că judecătorul cauzei a încălcat și dispozițiile art. 34 din Legea nr. 303/2004, iar la soluționarea plângerii nu a participat același complet de judecată.
Mai arată recurentul că, în dosarul cauzei a depus la data de 19.04.2019 o plângere prin care a arătat că nu au fost îndeplinite actele de procedură cu pârâții și că s-au comis o serie de abuzuri, deoarece instanța de fond nu a analizat înscrisurile propuse de acesta în susținerea cererii sale.
Recurentul nu a indicat temeiul de drept pe care acesta își întemeiază cererea de recurs.
Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâta Direcția Generală Anticorupție a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând fondul recursului, în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză apreciindu-l ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În ceea ce privește criticile invocate de către recurentul-pârât privitoare la aspectele de procedură învederate de acesta, respectiv lipsa ștampilei și a semnăturilor de pe sentința recurată care i-a fost comunicată, Înalta Curte apreciază că acestea nu reprezintă critici veritabile de recurs în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ., considerente pentru care nu se impune analiza lor de către instanța de recurs.
Față de modalitatea în care instanța de fond a soluțioant cauza în raport de critica recurentului, conform căreia această instanță nu a analizat probele prezentate de el în susținerea cererii sale de chemare în judecată, Înalta Curte o apreciază de asemenea ca fiind o critică nefondată.
Înalta Curte în respectare principiului rolului activ al judecătorului, a solicitat prin adresa din 10.12.2019 din partea intimatei Direcția Generală Anticorupție să depună înscrisurile necesare soluționării juste a prezentei cauze. Prin adresa înregistrată la dosar la 06.01.2020, intimata-pârâtă a depus din nou toate înscrisurile care au stat la baza soluției pronunțate pe fond, respectiv Petiția înregistrată sub nr. x/15.01.2019; Răspunsul la petiția nr. x/15.01.2019, înregistrat sub nr. x din 14.02.2019; Petiția înregistrată laD.G.A. sub nr. x/28.12.2018; Adresa I.G.P.R. nr. x/14.12.2018; Adresa nr. x i/D.P./S.R.P. din 04.01.2019; Răspunsul la petiția nr. x/28.12.2018.
În aceste condiții, Înalta Curte constată că, în mod corect, a reținut instanța de fond că în cauză nu a existat un refuz nejustificat din partea intimatei-pârâtă în a răspunde recurentului - reclamant la petiția acestuia înregistrată cu nr. x/15.01.2019, înscrisurile enumerate anterior confirmând acest lucru.
În ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului de Interne, de asemenea, în mod corect, instanța de fond a apreciat că devreme ce actul administrativ vizat de cererea de chemare în judecată nu a fost emis de către Ministerul de Interne, această instituție nu este parte la raportul juridic obligațional dedus judecății, neputând avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 450 din 17 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București– secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.