ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5737/2022

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 . Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 01.03.2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. Microfilm S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (MEAT), a solicitat obligarea pârâtului să soluționeze de îndată cererea de plată a ajutorului de stat pentru cinematografie, formulată de reclamantă în data 30.04.2020 pentru proiectul "A.".

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului să emită Regulamentul de soluționare a cererilor de plată pentru ajutorul de stat în cinematografie, precum și toată documentația/legislația/normativele/formulare considerate necesare soluționării cererilor de plată.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 899 din 9 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. Microfilm S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului și a obligat pârâtul să soluționeze cererea de plată formulată la data de 30.04.2020.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii.

Astfel, deși instanța de fond a reținut faptul că ministerul pârât a răspuns cererii reclamantei, în mod greșit a constatat refuzul nejustificat de soluționare al unei cereri în condițiile legii.

Din cele de mai sus reiese că instanța de fond a preluat argumente din conținutul cererii de chemare în judecată, fără a observa contradictorialitatea motivării sale.

Prin urmare, instanța de fond în mod eronat a reținut dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, de vreme ce reclamanta a primit un răspuns la cererea formulată. Faptul că aceasta a fost nemulțumită de răspunsul primit, sunt aspecte care nu intră în cercetarea instanței de fond, nefiind învestită cu analizarea conținutului răspunsului comunicat de minister.

De asemenea, recurentul a susținut că sentința primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată, intimata-reclamantă a susținut că ministerul pârât nu a răspuns unor adrese depuse de aceasta, învederând în mod eronat că recurentul s-ar fi sustras în mod sistematic de la analiza cererii de finanțare a proiectului cinematografic "A.".

În fața instanței de fond a solicitat respingerea acestor argumente, deoarece nu reiese nici din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nici din atitudinea autorității pârâte că ar fi refuzat, analizarea cererii de finanțare a proiectului depus.

Cu privire la incidența prevederilor legale incidente ale H.G. nr. 421/2018, de asemenea, instanța de fond s-a limitat în a menționa unele dispoziții legale din actul normativ mai sus indicat, fără a arăta motivele pentru care aceste dispoziții legale ar incrimina recurentul în ceea ce privește analizarea cererii de finanțare și acordul de finanțare, depuse de intimata-reclamantă.

Instanța de fond nu a reținut apărările pârâtului și anume că prevederile Raportului de activitate al Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, care precizează că până la data de 08.11.2019 bugetul alocat proiectelor a fost epuizat, ministerul publicând pe site-ul său anunțul privind epuizarea bugetului alocat sesiunii 2019.

De asemenea, prima instanță nu a avut în vedere nici Ordinul nr. 340/30.12.2019 al Președintelui Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, care reglementează suspendarea efectelor schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea industriei cinematografice.

Cu toate că a învederat instanței de fond că legislația incidentă (pe care chiar instanța a indicat-o în cuprinsul sentinței civile recurate) se afla în curs de revizuire, iar bugetul pentru alocarea fondurilor a fost epuizat (potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei), instanța în mod greșit nu a reținut aceste aspecte.

În continuare, recurentul a prezentat motivele pentru care legislația incidentă pentru alocarea fondurilor reglementată de H.G. nr. 421/2018 s-a aflat în curs de revizuire, arătând în final că ministerul, fără publicarea în Monitorul Oficial al României a legislației secundare de aprobare a procedurii de evaluare a cererilor de plată și cheltuielilor eligibile și a procedurilor interne ale furnizorului, nu putea da curs îndeplinirii acestei obligații, luând în considerare data finalizării procedurii de preluare a tuturor documentelor înregistrate la sediul CNSP, ținând seama de faptul că, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 68/2019 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, MEEMA s-a reorganizat, iar bugetul de stat pe anul 2020 a fost adoptat pe structura ministerelor prevăzute de Hotărârea Parlamentului României nr. 22/2019, iar până la încheierea protocoalelor de predare-primire prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2019 nu existau reglementări legale care să stabilească modalitatea de finanțare a cheltuielilor aferente ministerului reorganizat și având în vedere faptul că, până la data de 08.03.2021, legea bugetului de stat aferent anului 2021 nu a fost aprobată, iar din punct de vedere juridic, bugetul de stat reprezintă legea care prevede și autorizează veniturile și cheltuielile statului pe durata unui an.

A precizat, de asemenea, faptul că, la elaborarea proiectului de buget aferent anului 2021 (în concordanță cu strategia fiscal-bugetară și cu metodologia pentru elaborarea proiectului anual de buget), s-a ținut cont de preluarea creditelor bugetare de la CNSP, pentru plata sumelor prevăzute în acordurile de finanțare încheiate de CNSP în anii 2018 și 2019 și creditele de angajament aferente sesiunilor următoare, precum și credite bugetare pentru achitarea cererilor de plată depuse de solicitanți, în baza acordurilor de finanțare încheiate până la data aprobării bugetului.

Ca urmare a acestei schimbări, legislația aferentă se impunea să fie revizuită.

A mai arătat recurentul că, în urma preluării atribuțiilor ce îi revin conform prevederilor mai sus indicate, MEEMA a desemnat un grup de lucru pentru verificarea respectării tuturor criteriilor de eligibilitate și modificarea legislației incidente schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film și producției de film în România, demarându-se deja procedura de analiză și revizuire a documentației specifice.

De asemenea, era necesar a se verifica temeinicia și legalitatea acordării ajutorului de minimis conform prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice cu modificările și completările ulterioare, reprezentanții ministerului având obligația de a fundamenta, justifica și utiliza, în condiții de legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate, creditele bugetare repartizate.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. Microfilm S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Înalta Curte constată că motivul de recurs ce se circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") nu are incidență în cauză, judecătorul de fond folosind, în redactarea sentinței pronunțate, un raționament logico juridic lipsit de contradicții și care, justifică, în final, soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat privește situațiile în care instanța de control judiciar nu poate desluși starea de fapt reținută de prima instanță sau nu poate stabili motivele care au stat la baza soluției, din cauza lipsei motivării ori a motivelor contradictorii sau străine de natura pricinii.

Relativ la considerentele pretins contradictorii ale hotărârii primei instanțe, susținerile recurentului nu se confirmă; expunerile instanței de fond nu sunt contradictorii, iar nemulțumirile recurentului față de considerentele primei instanțe ce au condus la soluția pronunțată în cauză, nu se pot traduce prin faptul că aceasta a utilizat o motivare contradictorie sau că motivele sunt străine de natura cauzei.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a interpretat și aplicat prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Nesoluționarea în termenul legal a unei cereri este definită de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 drept faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii.

În speță, se reține că la data de 30.04.2020 reclamanta a formulat cerere de plată, înregistrată de furnizorul ajutorului de stat sub nr. x din data de 30.04.2020, cererea de plată fiind însoțită de raportul de audit.

Ulterior, la data de 05.06.2020, reclamanta a solicitat pârâtului, în calitatea sa de furnizor a ajutorului de stat, să îi furnizeze informații privind situația cererii de plată.

Ca urmare a faptului că, la data de 10.06.2020, autoritatea recurentă a emis o adresă în care nu furniza nicio informație concretă cu privire la cerere, comunicând doar că cererea va fi analizată într-un viitor incert, la o data nedeterminată, după parcurgerea unor etape de modificare legislativă, la data de 24.06.2020, reclamanta a formulat o nouă adresă prin care a solicitat soluționarea cererii de plată sau cel puțin furnizarea unor informații cu privire la acesta, solicitarea sa neprimind niciun răspuns.

În termenul legal, reclamanta a formulat plângere prealabilă față de lipsa răspunsului la adresa din 24.06.2020, demers care nu a fost urmat de nici un răspuns din partea autorității pârâte.

Prin demersul judiciar inițiat în fața instanței de contencios administrativ, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la soluționarea cererii de plată înregistrate la data de 30.04.2020.

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, la pronunțarea acestei soluții reținând în mod corect prevederile legale ale H.G. nr. 421/2018, în vigoare la data formulării cererii reclamantei, respectiv prevederile art. 9 lit. (b) ("Ulterior finalizării proiectului de film și cheltuirii bugetului aferent, dar nu mai târziu de 2 ani de la emiterea "Acordului de finanțare", solicitantul va depune la autoritatea finanțatoare a schemei de ajutor de stat o cerere de plată însoțită de un raport de audit care să certifice suma cheltuielilor eligibile efectiv realizate în conformitate cu "Acordul de finanțare" și cu reglementările legale în vigoare."), prevederile art. 11 alin. (2) ("Ulterior finalizării proiectului de film și cheltuirii bugetului aferent proiectului eligibil, dar nu mai târziu de 2 ani de la emiterea Acordului de finanțare al măsurii de sprijin prevăzute de prezenta hotărâre, solicitantul va depune la Comisia Națională de Strategie și Prognoză o cerere de plată însoțită de un raport de audit care să certifice suma cheltuielilor eligibile efectiv realizate în conformitate cu Acordul de finanțare al măsurii de sprijin prevăzute de prezenta hotărâre și cu prevederile prezentei hotărâri.") și cele ale art. 11 alin. (6) ("Furnizorul schemei de ajutor de stat are obligația să aprobe cererea de plată în cel mult 10 zile de la data la care raportul de audit este complet. În măsura în care concluziile raportului de audit sunt incomplete, furnizorul schemei de ajutor de stat va solicita completarea acestuia. Solicitantul are dreptul să depună completări în termen de maximum 30 de zile de la data primirii solicitării din partea furnizorului schemei de ajutor de stat.")

Având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile H.G. nr. 421/2018, anterior menționate, în mod corect și legal a reținut instanța de fond că autoritatea pârâtă avea obligația de a soluționa cererea reclamantei în termen de 30 zile de la formularea acesteia.

Instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentului în sensul că nu a răspuns cererii de plată a reclamantei, deoarece nu a reușit să formuleze un regulament de lucru, pe care 1-a considerat necesar în raport de modificarea H.G. nr. 421/2018 și unui raport de audit intern al Comisiei naționale de Strategie și Prognoza (fost finanțator al schemei de ajutor de stat reglementată de H.G. nr. 421/2018), acest argument fiind lipsit de relevanță în raport de prevederile legale reținute. De altfel, nici la momentul formulării recursului regulamentul de lucru, pretins necesar de recurent pentru soluționarea cererilor de plată, nu a fost adoptat de acesta.

De observat este și faptul că cele mai recente modificări ale H.G. nr. 421/2018 au fost în luna august 2020 (când a fost adoptata H.G. nr. 712/2020), însă acestea nu privesc modalitatea de soluționare a cererilor de plată pentru ajutorul de stat în cinematografie.

De asemenea, este lipsit de relevanță și argumentul privind epuizarea bugetul anului 2019 ca impediment la soluționarea cererii de plată, deoarece exercițiul bugetar aferent anului 2020 (având prevăzute sumele de bani necesare efectuării plăților ajutoarelor de stat) s-a închis și a fost deschis exercițiul bugetar pentru anul 2021 care, la rândul său, conținea în buget aceste sume.

Ori, recurenta nu contestă această situație de fapt, limitându-se doar la menționarea anului 2019, închis din perspectiva bugetară.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei împotriva sentinței civile nr. 899 din 09 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău– secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2022.