ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5737/2021

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 335/59/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, a solicitat anularea în parte a art. 195 alin. (5) din Ordinul ANCPI 700/2014, respectiv a tezei finale potrivit căruia ... radierea se efectuează în baza ordonanței emise de procuror sau a hotărârii judecătorești.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 254 din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara– secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

Respinge excepția lipsei de interes.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 254 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara– secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 și 8 din C. proc. civ.

Fără a dezvolta separat fiecare dintre motivele de casare invocate, recurenta-reclamantă susține nelegalitate sentinței instanței de fond prin prisma unor aspecte redate în cele ce urmează.

După expunerea rezumativă a situației de fapt deduse judecății și pe care se grefează demersul judiciar, recurenta invocă în sprijinul argumentației sale dispozițiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, art. 75 alin. (1) din aceeași lege, art. 857 alin. (3) din C. proc. civ., precum și principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Afirmă recurenta că limitarea prevederilor art. 195 alin. (5) teza finală la radierea sechestrelor penale doar în baza ordonanței procurorului sau a unei hotărâri judecătorești încalcă prevederile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 84/2014 și ale art. 857 alin. (3) din C. proc. civ., acte normative cu forță superioară.

Mai arată recurenta că prima instanță își motivează respingerea acțiunii pe două motive netemeinice și anume:

- Prevederile a căror nelegalitate s-a invocat țin, de fapt, de modalitatea concretă de interpretare și de aplicare a dispozițiilor legii, modalitate de natură a aduce prejudicii intereselor părților, dar nu de natură a conferi, în mod automat, un caracter nelegal dispoziției greșit aplicate în speță.

Or, arată recurenta, prima instanță ignoră complet prevederile din Legea nr. 24/2000 care impun dispozițiilor cu caracter normativ, inferioare legii, un caracter de claritate (nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora și eficiență (care să facă posibilă ducerea lor la îndeplinire) care nu pot lăsa loc de interpretări din partea persoanelor care le aplică. Tocmai neclaritatea, ineficiența și posibilitatea de a lăsa la latitudinea funcționarului public aplicarea unor prevederi legale conferă un caracter nelegal prevederilor a căror anulare o solicită. Deoarece prin acestea se încalcă prevederile invocate din Legea nr. 24/2000.

- Înscrierea în cartea funciară nu are efect constitutiv de drepturi, ci doar de opozabilitate. Susține recurenta că, deși este adevărată această afirmație a instanței de fond, totuși, pentru ca un bun cumpărat la licitație publică în cadrul procedurii de insolvență să poată intra în circuitul civil trebuie întabulat pentru a putea fi pus în valoare. Astfel, în lipsa întabulării nu poate fi ipotecat, nu poate fi vândut, nu pot fi accesate fonduri europene, nu se poate obține o autorizație de construire/modificare imobil. Toate aceste consecințe sunt de natură a prejudicia cumpărătorul.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă ANCPI a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

În ședința publică de la 19 noiembrie 2021, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. și a reținut în pronunțare excepția nulității recursului asupra motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum și la dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

În temeiul art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte va analiza mai întâi excepția nulității recursului din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că în conținutul acesteia nu pot fi identificate critici care să poată fi încadrate în motivului de casare vizând "nemotivarea hotărârii", nefiind întrunită niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.

Constatând că recurenta-reclamată a invocat, pur formal, motivul de casare menționat, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul cărora va constata nulitatea parțială a recursului.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din Codul de procedură civilă care vizează aplicarea greșită a normelor de drept material de către instanța de fond, Înalta Curte reține că acesta nu poate fi reținut ca și cauză de reformare a hotărârii instanței de fond.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative: "(1) în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorasi reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere."

Art. 195 alin. (5) din Ordinul nr. 700/2014 prevede că: "Măsura asiguratorie dispusă în condițiile art. 249 din Codul de procedură penală se va nota în cartea funciară în baza actului prin care aceasta a fost dispusă, respectiv ordonanța emisă de procuror, hotărârea instanței de judecată sau certificat de grefă care cuprinde soluția pronunțată. Radierea se efectuează în baza ordonanței emise de procuror sau a hotărârii judecătorești care dispune ridicarea măsurii asigurătorii".

Enumerarea prevăzută de art. 195 alin. (5} din Ordinul nr. 700/2014, după cum a reținut și instanța de fond, nu este una limitativă. ci una exemplificativă, acest articol coroborându-se cu prevederile tuturor celorlalte legi care sunt incidente.

Cu titlu special, în privința radierii sechestrului penal, art. 91 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, prevede că: "(1) Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenție, sechestre de orice fel. Fac excepție de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale și/sau confiscării extinse.

(2) Prin excepție de la dispozițiile art. 885 alin. (2) din C. civ., radierea din cartea funciară a oricăror sarcini și interdicții prevăzute alin. (1) se face în temeiul actului de înstrăinare semnat de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar."

Pin urmare, articolul a cărui anulare se solicită. nu conține nicio dispoziție contradictorie cu prevederile celorlalte legi care au fost invocate prin cererea de recurs, intenția legiuitorului nefiind aceea de a exclude aplicarea legilor incidente în cauză. Instituirea în mod expres a unei dispoziții, ar părea cel mult superfluă, în condițiile aplicării art. 16 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative cât și a aplicării principiului fundamental de drept: "specialia generalibus derogant", potrivit căruia, în cazul în care, unei situații i se pot aplica două norme, una generală, alta specială, se va aplica cea din urmă.

Astfel cum a reținut și instanța de fond, modul de interpretare și de aplicare a acestor dispoziții legale nu poate determina, în mod automat, un caracter nelegal al normei administrative atacate.

Pe de altă parte, conform dispozițiilor legale aplicabile în materia insolventei, instituirea unui sechestru asigurător nu impiedică valorificarea bunurilor care aparțin unei societăți aflate în insolvență, nefiind afectată nici ordinea de distribuire a creanțelor, scopul sechestrului fiind acela de a-l împiedica pe debitor să-și înstrăineze bunurile în dauna creditorilor, care ar fi puși astfel în imposibilitatea de a-și mai recupera paguba produsă prin infracțiune.

Așadar, alegațiile recurentei în sensul că valorificarea bunurilor societății debitoare aflate în insolventă este împiedicată de prevederile articolului 195 alin. (5) din Ordinul ANCPI 70012014 nu pot fi reținute câtă vreme contractele de vânzare-cumpărare în favoarea adjudecatarilor au fost perfectate, conform art. 1674-1676 C. civ., fiind dobândit și dreptul de proprietate, având în vedere că înscrierea în cartea funciară nu are, încă, efect constitutiv de drepturi, ci exclusiv de opozabilitate față de terți a acestui drept real imobiliar, potrivit art. 56 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

De asemenea, Înalta Curte reține că argumentele recurentei vizând vătămarea drepturilor adjudecatarilor care decurg din calitatea de proprietari dobândită în urma licitației, excedează cadrului procesual stabilit în speță, reglementarea din Ordinul ANCPI contestat neavând acoperire juridică asupra situațiilor ivite în cadrul unei licitații organizate în procedura insolvenței societății.

Nu în ultimul rând, astfel cum rezultă din actele dosarului, recurenta-reclamantă a avut la dispoziție procedura judiciară de înlăturare a sechestrului asigurător dispus de organele penale și menținut de instanța penală, nefinalizată la inițierea prezentului demers judiciar, o eventuală soluție favorabilă conducând la posibilitatea radierii notării sechestrului asigurător din Cartea funciară.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din Codul de procedură civilă, soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) și ale 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea parțială a recursului în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ. și va respinge, în rest, recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în parte excepția nulității recursului invocată de intimata Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Constată nulitatea parțială a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din Codul de procedură civilă.

Respinge, în rest, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.)împotriva sentinței civile nr. 254 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara– secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.