ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5736/2021

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.03.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din decembrie 1989 (IRRD) a chemat în judecată pe pârâtul Președintele României prin Administrația Prezidențială, solicitând constatarea nulității absolute parțiale a Decretului Prezidențial nr. 847/12.10.2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 8271/31.10.2018, în ceea ce privește numirea în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din decembrie 1989 a celor patru persoane care nu au calitatea de revoluționar, respectiv: A., B., C. și D..

Prin sentința civilă nr. 523 din 02 octombrie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul Institutul Revoluției Române din decembrie, în contradictoriu cu pârâtul Președintele României, prin Administrația Prezidențială, având ca obiect "anulare act administrativ".

Împotriva sentinței civile nr. 523 din 02 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Institutul Revoluției Române din decembrie 1989. În critica sentinței recurate, recurentul-reclamant a invocat următoarele aspecte:

Instanța de fond a solutionat cauza fără a intra în cercetarea fondului invocând dispozițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și pe cele ale art. 16

1

din Lg. nr. 554/2005 privind contenciosul administrativ. Soluția este greșita având in vedere următoarele considerente:

Art. 16/1 din Legea nr. 554/2005 privind contenciosul administrativ impune obligația pârtilor/instanței de a introduce sau pune in discuție introducerea in cauza a persoanelor la care se refera actul administrativ atacat si ale căror drepturi ar fi afectate prin anularea/modificarea actului.

Regula de procedura la care se refera art. 78 alin. (2) C. proc. civ..instituie o obligație in acest sens in sarcina ambelor parti de a cere introducerea celor de mai sus in proces sub sancțiunea respingerii cererii fără cercetarea fondului.

Regula de procedura din art. 78 alin. (2) C. proc. civ. fiind norma generală nu a modificat norma specială cuprinsă în art. 16

1

din Legea nr. 554/2005 așa încât obligația instanței, de a pune din oficiu în discuția pârtilor necesitatea introducerii în cauză a subiecților vizați de actul administrativ s-a menținut.

Procedura in care instanța de fond a dat curs obligației instituite in sarcina sa de prevederile art. 16

1

din nr. 554/2005 privind contenciosul administrativ ca normă de drept material și de dispozițiile art. 78 C. proc. civ. ca norma de drept procesual a fost greșită dovedind astfel nesocotirea atât a normei materiale cat si a normei procesuale având in vedere că, deși avea obligația de a pune in discuția ambelor parti a necesitații participării terților reprezentați de subiecții decretului ce forma obiectul cererii deduse judecatii, instanta de fond a cerut numai reclamantului să-și exprime opinia cu privire la necesitatea introducerii terților vizați de decret în proces, iar față de susținerea reprezentantului acestuia că nu are împuternicirea expresă pentru a se putea pronunța din partea conducerii institutiei, instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei fara a intra in cercetarea fondului facand aplicabila sancțiunea prevăzuta in art. 78 alin. (2) cu toate ca nu procedase la respectarea normei procesuale care impunea obligația de a solicita poziția ambelor parti.

Mai mult, chiar dacă în ședința in care cauza a fost soluționata instanța nu a cerut si opinia paratei cu privire la necesitatea introducerii in proces a terților vizați de decretul atacat deși dispozițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. o obligau la aceasta, instanța de fond trebuia sa observe ca parata isi exprimase opinia asupra acestui aspect procedural anterior prin intampinare, in conținutul căreia menționase in mod expres faptul că, in măsura in care reclamantul nu intelege să solicite introducerea în proces a persoanelor vizate de decret, înțelege să solicite ea aceasta, astfel că, mențiunea neechivoca a poziției paratei asupra problemei procesuale in discuție, expres menționată în intampinare si neretractată, reprezenta opinia emitentului actului administrativ contestat asupra necesitații chemării terților in proces si nu trebuia ignorata de către instanța de fond asa cum aceasta, în mod greșit, a procedat.

Intimata-pârâta Adminstrația Prezidențială în calitate e reprezentantă a Președintelui României a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cererea de recurs, în raport cu actele și lucrările dosarului, apărările exprimate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză apreciindu-l ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește criticile invocate de către recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală în cauză.

În speță, prin raportare la particularitățile unei astfel de cereri prin care se solicită anularea parțială a Decretului Prezidențial nr. 847/12.10.2018, publicat în Monitorul Oficial nr. 8271/31.10.2018, în sensul revocării numirii în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române din decembrie 1989 a patru persoane care nu au calitatea de revoluționar, respectiv: A., B., C. și D., instața de fond, a făcut aplicarea prevederilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și a art. 16ą din Legea nr. 554/2004.

Instanța de recurs constată că, instanța de fond a pus în discuție extinderea cadrului procesual și cu privire la necesitatea participării în calitate de pârâți a numiților A., B., C. și D., acestea fiind practic beneficiarele actului administrativ contestat.

Recurentul-reclamant în fața instanței de recurs a apreciat că nu se impune introducerea în cauză a acestor persoane, iar instanța de fond a luat act de această poziție procesuală.

În conformitate cu prevederile art. 78 alin. (2) C. proc. civ.: "În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond".

Iar în conformitate cu prevederile art. 16ą din Legea nr. 554/2004, se reține că: "Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept".

Or, în speță, instanța de fond a respectat prevederile legale care precizează modalitatea de stabilire a cadrului procesual în condițiile în care instanța apreciază că se impune coparticiparea procesuală pasivă și a altor persoane.

Cu toate acestea, instanța de fond nu poate stabili cadrul procesual în măsura în care partea care are interes prin promovarea acțiunii, apreciază că nu se impune și introducerea în cauză a altor persoane, considerând în mod expres că este suficient pentru soluționarea pricinii cadrul procesual indicat prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, în mod corect a soluționat cauza instanța de fond prin respingerea cererii ca inadmisibilă, în condițiile în care beneficiarii actului adminstrativ contestat nu au fost chemați în judecată pentru a se putea apăra. În aplicarea prevederilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și a art. 16ą din Legea nr. 554/2004 și prin invocarea în mod expres de către intimata-pârâtă a excepției inadmisibilității acțiunii, instanța de fond în mod legal a arătat că cererea de chemare în judecată se impune a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident vreunul din motivele de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., republicat, indicate prin cererea de recurs, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Institutul Revoluției Române din decembrie 1989.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Institutul Revoluției Române din decembrie 1989 împotriva sentinței civile nr. 523 din 02 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București– secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.