ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5763/2022

Ședința publică din data de 29 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 15.10.2020 sub nr. x/2020, reclamantul, A., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii, Președintele României, CSAT, a formulat contestație împotriva rezoluției din data de 30 sept. 2020, dosar C20-1282 dispusă de Inspectorul Șef al Inspecției Judiciare, dar și împotriva Inspectorului sef al IJ și a Inspectorului Judiciar de caz.

Prin sentința civilă nr. 102 din 3 februarie 2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, CSM, CSAT și Președintele României și a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestora ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins, în rest, acțiunea formulată de reclamantul, A., în contradictoriu cu pârâtul, Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată. ".

Împotriva sentinței civile nr. 102 din 3 februarie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivat de faptul că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și tributară concepțiilor bolșevice din sistemul trecut.

Mai arată recurentul că teoriile expuse de magistratul judecător, ca și de magistrații inspectori judiciari sunt farse ale acestor magistrați cu scopul apărării grupărilor infracționale.

Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia, ca inadmisibil.

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac cate poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Lecturând afirmațiile recurentului, Înalta Curte constată că acesta a precizat doar că "Sentința Curții de Apel este nelegală și tributară concepțiilor bolșevice din sistemul trecut.

Teoriile expuse de magistratul judecător, ca și de magistrații inspectori judiciari sunt farse ale acestor magistrați cu scopul apărării grupărilor infracționale.".

Or, obligația de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, așa cum s-a arătat mai sus, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidența acestui motiv de casare.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fără a formula nicio critică (de nelegalitate) sentinței atacate, dimpotrivă, lipsește dezvoltarea în mod real în conținutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecința nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de către intimații pârâți Administrație Președențială în calitate de reprezentantă a Președintelui României și Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 102 din 3 februarie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.