ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5154/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal la data de 19.05.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Președintele României, CSAT, Consiliul Suprem al Magistraturii și Inspecția Judiciară, a formulat plângere împotriva rezoluției din data de 7 mai 2020, pronunțată în dosarul nr. x de inspectorul șef al Inspecției Judiciare, și împotriva rezoluției nr. 975/A din data de 18 martie 2020 dispusă în dosarul nr. x, solicitând:

a. desființarea rezoluției din data de 07 mai 2020, dosar x dispusă de către Inspectorul șef al Inspecției Judiciare, dar si a rezoluției 975/A din data de 18 martie 2020 dispusă în dosarul 20-1048 de inspectorul judiciar de caz,

b. trimiterea cauzei CSM-ului pentru a se dispune sancțiuni împotriva magistraților de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt si a magistraților inspectori judiciari cu aplicarea dispozițiilor legale și a se dispune în consecință excluderea acestora din magistratură.

Prin sentința civilă nr. 939 din 5 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Suprem de Apărare a Țării și Președintele României, reprezentați de Administrația Prezidențială, și a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

3.1 Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a formulat recurs reclamantul, arătând că motivarea va fi depusă după primirea hotărârii.

3.2 Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a arătat recurentul că din motivarea deciziei CAB se poate observa că magistratul a fost de aceeași concepție cu inspectorii judiciari, dovedindu-și limitele și inconsistența gândirii sale, ca și lipsa rolului activ cu scopul aplicării legii.

4.1 Intimata-pârâtă Administrația Prezidențială, în calitate de reprezentantă a Președintelui României și a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

4.2 Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

4.3 Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității recursurilor, conform art. 248 din C. proc. civ. Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

2.1 Argumentele de fapt și de drept relevante

În ceea ce privește motivarea recursului declarat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate nu au fost prezentate în cuprinsul petiției de recurs, reclamantul învederând că le va depune ulterior. Având în vedere că acestea nu au fost depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității, prevăzută de art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.

În ceea ce privește a doua cerere de recurs depusă de recurent, formulată împotriva soluției date pe fondul cererii de chemare în judecată, instanța de control judiciar constată că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Din susținerile recurentului - reclamant rezultă că aceasta a invocat formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fără însă, a aduce nicio critică de nelegalitate sentinței atacate.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor articolului 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nule recursurile declarate de A. împotriva sentinței civile nr. 939 din 5 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule recursurile declarate de A. împotriva sentinței civile nr. 939 din 5 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 noiembrie 2022.