ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2063/2023

Ședința publică din data de 25 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07.08.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Președintele României și Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, în plângerea formulată împotriva rezoluției inspectorului-șef al Inspecției Judiciare din data de 22.07.2020 dată în lucrarea C20-882 și a rezoluției de clasare nr. 1174/03.04.2020 dată de Direcția de inspecție pentru judecători în lucrarea nr. C20-58, solicitând anularea rezoluțiilor prin care a fost clasată sesizarea și trimiterea cauzei la Președintele României, la Consiliul Suprem de Apărare a Țării și la Consiliul Superior al Magistraturii pentru a se lua măsurile de sancționare împotriva magistraților de la Tribunalul Olt indicați în sesizare și împotriva inspectorilor judiciari care au instrumentat sesizarea.

Prin sentința civilă nr. 232 din 22 februarie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Președintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Țării prin reprezentant Administrația Prezidențială și a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii și a respins cererea formulată de reclamantul A., împotriva pârâților Președintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, prin reprezentant Administrația Prezidențială, și a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, pentru lipsa calității procesuale pasive a persoanelor chemate în judecată; a respins cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Inspecția Judiciară, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 6 din C. proc. civ., art. 6 CEDO și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații-pârâți Administrația Prezidențială în calitate de reprezentantă a Președintelui României și a Consiliului Suprem de Apărare a Tării, Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară au depus întâmpinări. Prin întâmpinări, intimații-pârâți Administrația Prezidențială și Consiliul Superior al Magistraturii au invocat excepția nulității recursului, arătând că cererea de recurs nu respectă cerințele imperative prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., recurentul neindicând niciun motiv concret de nelegalitate și invocând formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimații-pârâți Administrația Prezidențială și Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.

Deși reclamantul a susținut că recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum și pe cele ale dispozițiile art. 6 din C. proc. civ. și art. 6 CEDO, acesta nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale; motivele expuse în cadrul cererii de recurs nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate ale sentinței recurate, fiind în realitate aprecieri subiective și reiterări ale susținerilor invocate în cererea de chemare în judecată, acestea neputând face obiectul recursului.

De asemenea, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 232 din 22 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 aprilie 2023.