ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 622/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 iunie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Președintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Consiliul Superior al Magistraturii și Inspecția Judiciară, a solicitat anularea Rezoluției din data de 22 mai 2020 emisă în dosarul C20-622 și a Rezoluției de fond emisă în dosarul nr. 19-5831 și trimiterea cauzei la Președintele României și Consiliului Superior al Magistraturii pentru a dispune măsuri de sancționare atât a magistraților de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de pe lângă Judecătoria Slatina, cât și a Inspectorilor Judiciari în cauză, dar și a fostului Procuror General al României, B..

Prin sentința civilă nr. 328 din 10 martie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins excepția netimbrării și excepția nulității cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate;

(ii) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii și, în consecință, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală;

(iii) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Președintele României și, în consecință, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală;

(iv) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Suprem de Apărare a Țării și, în consecință, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală;

(v) a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 328 din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinările depuse în dosarul instanței de recurs, intimații-pârâți CSAT prin Administrația Prezidențială, Președintele României și Consiliul Superior al Magistraturii au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă Inspecția judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamantul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel, recurentul-reclamant susține, generic, că instanța de fond nu a arătat concret, cu referire la dispozițiile legale incidente, de ce a respins acțiunea, fără a circumstanția în vreun fel această critică, iar motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității căii de atac. Sunt omise de către recurent atât indicarea punctuală a textelor de lege considerate neaplicate în cauză, cât și demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme legale. Argumentele expuse în recurs reiau susținerile și apărările din actele procesuale depuse în fond, pe care reclamantul și-a întemeiat analiza de pretinsă nelegalitate a actelor administrative atacate, fără a cuprinde vreo referire concretă la considerentele sentinței recurate.

În ceea ce privește critica adusă soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Președintele României și Consiliul Superior al Magistraturii, de asemenea se constată că recurentul-reclamant nu a respectat obligația de motivare a recursului, întrucât, deși susține că este greșită soluția primei instanțe, nu prezintă argumente concrete, menite să conteste considerentele sentinței atacate care conțin raționamentul juridic ce a condus la constatarea lipsei calității procesuale pasive a pârâților.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul sau mai multe dintre motivele de nelegalitate prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege, și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fondul cauzei, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 328 din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.