Decizia nr. 1337/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 411/2021 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.08.2020 sub dosar nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară și Președintele României - C.S.A.T., formulând plângere împotriva rezoluției C20-890 din 27.07.2020 a inspectorului șef al Inspecției Judiciare și rezoluției de clasare nr. 1265/A/13.04.2020, dosar 20-959, solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei la Președintele României, CSAT și CSM pentru a se lua măsuri de sancționare atât a magistraților de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, Judecătoria Slatina indicați în plângere, cât și a inspectorilor judiciari în cauză.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 411 din 18 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive privind pe pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Președintele României - CSAT. S-a respins cererea de chemare în judecată formulată reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Președintele României - CSAT, ca privind persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Prin declarația de recurs reclamantul a invocat nelegalitatea sentinței primei instanțe raportat la faptele săvârșite de inspectorii judiciari, care nu au dispus măsurile legale pentru stabilirea răspunderii disciplinare sau legale a magistraților. A susținut recurentul - reclamant necesitatea reformării justiției pentru respectarea drepturilor cetățenilor.

Apărările formulate în cauză Intimata - pârâtă Administrația Prezidențială a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate. Intimatul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Intimata- pârâtă Inspecția Judiciară a invocat prin întâmpinare excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 489 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ. Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Din susținerile recurentului - reclamant rezultă că aceasta a invocat formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fără însă, a aduce nicio critică de nelegalitate sentinței atacate. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor articolului 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează. Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate. Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege. Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, reținând că recursul promovat nu cuprinde vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ., va constata nulitatea acestuia.