ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1345/2024

Ședința publică din data de 7 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 24.07.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Institutul Revoluției Române din decembrie 1989 a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României anularea încheierii nr. 10 din 01.07.2019 emisă de Curtea de Conturi, admiterea contestației nr. 1970 din 10.06.2019 formulată împotriva Deciziei nr. 2 din 15.05.2019, respectiv anularea pct. 1 și pct. 2 reținute de Curtea de Conturi prin decizia menționată.

Prin sentința nr. 1666 din 7 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

A admis în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul Institutul Revoluției Române din decembrie 1989 în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, astfel cum a fost modificată, precum și cererea de intervenție accesorie în sprijinul reclamantului, formulată de intervenientul A..

A anulat încheierea nr. 10 din 1 iulie 2019 emisă de Curtea de Conturi a României Departamentul VIII și a obligat pârâta Curtea de Conturi a României la soluționarea pe fond a contestației nr. 1970/10.06.2019 formulate de reclamant, înregistrată la autoritatea publică pârâtă cu nr. x/18.06.2019.

A suspendat obligația executării punctelor 1 și 2 din Decizia nr. 2/15.05.2019 emisă de către Curtea de Conturi a României Departamentul VIII, până la soluționarea definitivă a cauzei, și a respins în rest, ca neîntemeiate, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, precum și cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenient în sprijinul reclamantului.

Împotriva sentinței nr. 1666 din 7 octombrie 2022 a Curții de Apel București a formulat recurs pârâta Curtea de Conturi a României.

În dezvoltarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține aplicarea greșită a dispozițiilor pct. 183 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități – RODAS, arătând că Decizia nr. 2/15.05.2019 emisă de Direcția I din cadrul Departamentului VIII al Curții de Conturi a fost transmisă cu adresă de înaintare către conducătorul instituției, directorul general al intimatului-reclamant, care are calitatea de ordonator de credite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 556/2004 privind organizarea și funcționarea Institutului Revoluției Române din decembrie 1989 – IRRD.

Potrivit disp. art. 5 din Legea nr. 556/2004, directorul general este ordonator de credite și totodată organ executiv de conducere, numit de Colegiul Național, din rândul membrilor acestuia.

Potrivit disp. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea/coordonarea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari, după caz.

Potrivit disp. art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.

Comunicarea Deciziei nr. 2/2019, în condițiile prevăzute de pct. 183 din RODAS s-a realizat pentru ca organul ierarhic superior/organul de conducere colectivă, să urmărească în cadrul atribuțiilor ce îi revin, modul de aducere la îndeplinire a măsurile dispuse prin decizie.

Acest scop al comunicării deciziei este cu totul diferit de cel prevăzut de art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 și pct. 204 din RODAS, respectiv stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia și termenul de depunere a contestației administrative.

În consecință, susține recurentul-pârât, transmiterea Deciziei nr. 2/2019 către directorul general, ca ordonator de credite și ca organ executiv care, în virtutea acestor două calități are obligația luării măsurilor pentru executarea legii, a fost legală, iar momentul de la care se calculează termenul de 15 zile pentru depunerea contestației este data primirii deciziei de către conducătorul instituției, confirmată cu semnătură de primire pe documentul de transmitere, conform prevederilor pct. 206 din RODAS.

Contrar celor reținute de prima instanță, Decizia nr. 2/2019 a fost comunicată cu adresa nr. x/15.05.2019, număr de înregistrare menționat și pe recipisa poștală, iar termenul de contestare a început să curgă de la data ce indică confirmarea de primire și nu de la data la care Colegiul Național al IRDD a luat cunoștință de adresă.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare și a solicitat ca pe baza probelor ce vor fi administrate, să se dispună respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond atacate.

A formulat întâmpinare și intimatul-intervenient A., solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre în conformitate cu prevederile legale și regulamentare în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 2/15.05.2019.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant prin intermediul căruia a combătut apărările acestuia, solicitând înlăturarea lor conform motivării expuse, precum și admiterea recursului conform argumentelor arătate.

La termenul de dezbateri din 22 februarie 2024, intimatul-reclamant, prin avocat, a invocat excepția nulității recursului pentru neformularea unor critici de nelegalitate, excepție soluționată de Înalta Curte în sensul respingerii pentru considerentele expuse în încheierea pronunțată la data menționată.

La data de 05.03.2024, în termenul de amânare a pronunțării, intimatul-intervenient a depus note scrise prin intermediul cărora a reiterat argumentele formulate în sprijinul solicitării de respingere a recursului și de menținere a sentinței atacate.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate în cererea de recurs și a apărărilor formulate prin întâmpinările și răspunsurile la întâmpinare depuse în cauză, raportat la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat și îl va admite pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte constată că potrivit disp. art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 556/2004, Colegiul Național al IRRD se constituie ca organ deliberativ de conducere al Institutului.

Potrivit disp. art. 5 alin. (2) din Legea nr. 556/2004, Colegiul național numește ca organ executiv un director general, ce are ca atribuții cele prevăzute la art. 5 alin. (4), respectiv: organizează și conduce întreaga activitate a Institutului; este ordonator de credite, în condițiile legii; asigură gestionarea fondurilor bănești și a patrimoniului Institutului, potrivit legii; aprobă bilanțul contabil și contul de execuție bugetară; numește și destituie, potrivit legii, personalul Institutului.

Din cuprinsul art. 9 al Regulamentului de organizare și funcționare al Institutului depus la dosarul instanței de fond, filele x, reies atribuțiile Colegiului Național, respectiv: alege președintele Institutului; numește și demite Directorul General, Directorul General-adjunct; desemnează membrii Consiliului Științific; aprobă structura organizatorică, atribuțiile personalului și ROF; aprobă programul anual al IRRD și modul în care este distribuit bugetul; îl împuternicește pe Președinte să reprezinte interesele IRRD în relațiile cu terții; în caz de încetare a mandatului unui membru al Colegiului, propune Președintelui României un înlocuitor din același județ; adoptă hotărâri.

Potrivit disp. 9 din Regulament, directorul general este organ executiv și are următoarele atribuții: organizează și conduce întreaga activitate a Institutului, este ordonator principal de credite, în condițiile legii; asigură gestionarea fondurilor și patrimoniului; aprobă bilanțul contabil și costul de execuție bugetară; numește și destituie, potrivit legii, personalul contractual; în exercitarea atribuțiilor sale emite decizii.

Din cuprinsul dispozițiilor legale sus-menționate, Înalta Curte reține că Institutul Revoluției Române din decembrie 1989, intimatul-pârât din prezenta cauză, este condus de un organ deliberativ – Colegiul Național și de un organ executiv – Directorul general, ordonator de credite.

Potrivit pct. 204 din Regulamentul privind desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi – RODAS, împotriva măsurilor dispuse prin decizie, precum și a termenului stabilit pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, conducătorul entității verificate poate depune/transmite contestație la structura Curții de Conturi care a emis decizia.

Conducătorul entității verificate, în cauza de față este Directorul General, potrivit disp. art. 5 alin. (4) din Legea nr. 556/2004 și art. 9 din RODAS, întrucât acesta este ordonator principal de credite, organizează și conduce întreaga activitate a Institutului.

Necesitatea aprobării de către Colegiul Național a deciziei directorului general de a contesta măsurile stabilite de Curtea de Conturi nu se desprinde din cuprinsul prevederilor legale menționate mai sus.

Faptul că deciziile emise de Curtea de Conturi se aduc la cunoștința organului ierarhic superior în subordinea căruia se află entitatea verificată sau a organului de conducere colectivă ce poate avea ca atribuții aprobarea, coordonarea, controlarea activității entității verificate, nu are semnificația existenței unui alt termen de contestare a deciziilor, în afara celui prevăzut de art. 204 din RODAS.

În speță, Colegiul Național asigură coordonarea și controlarea organului executiv de conducere, în acest sens fiind disp. art. 9 din Regulamentul Institutului, conform cărora, secretarul general al Colegiului asigură funcția de monitorizare și control a organului deliberativ de conducere, în relația cu organul executiv și face legătura dintre Președintele și membrii Colegiului Național și Directorul General al IRRD.

Prin urmare, termenul de 15 zile de contestare a Deciziei nr. 2/2019 a început să curgă de la data de 18.05.2019, când destinatarul adresei nr. x/15.05.2019 a confirmat primirea acesteia, act ce conținea Decizia nr. 2/2019, potrivit înscrisurilor de la dosarul de recurs și a expirat la 04.06.2019, ținându-se seama de zilele libere.

Contestația a fost formulată astfel tardiv în data de 10.06.2019, calculul termenului neputând să fie legat de data primirii adresei de înștiințare a Colegiului Național sau de la data când s-a întrunit în ședință organul colectiv, cum în mod greșit a susținut instanța de fond.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să fie admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi, constatându-se întrunite motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., să se dispună casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, se va respinge în tot cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, precum și cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenientul A., în favoarea reclamantului, ca neîntemeiată.

Se vor menține dispozițiile sentinței referitoare la soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței nr. 1666 din 7 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge în tot cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul Institutul Revoluției Române din decembrie 1989, precum și cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenientul A. în sprijinul reclamantului, ca neîntemeiate.

Menține dispozițiile sentinței referitoare la soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.