ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5721/2021

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 15.10.2019 sub nr. x/2019 reclamanta Federația Sindicatelor Libere din Învățământ în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU. și VV. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale:

- anularea parțială a Ordinului ministrului educației naționale nr. 4004/2019 privind metodologia de calcul și plată a sumelor reprezentând daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale prevăzute în titlurile executorii, pentru personalul din unitățile/instituțiile de învățământ de stat, Ministerul Educației Naționale și alte unități din subordinea/coordonarea acestuia, în anul 2019, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 389/17.05. 2019, respectiv, anularea alin. (1) al art. 4 din acest ordin;

- obligarea ministerului la emiterea unui ordin de modificare a Ordinului nr. 4004/2019, respectiv, modificarea art. 2 din ordin, astfel încât să se prevadă expres că, în cazul hotărârilor judecătorești având drept obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii prin care s-au acordat drepturi salariale personalului din învățământ, se calculează și se plătește dobânda legală penalizatoare.

Prin aceeași cerere, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (4) coroborat cu alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care ar fi neconstituționale în măsura în care organizațiile sindicale nu ar avea posibilitatea de-a introduce acțiuni în contencios, în numele membrilor de sindicat, la instanța competentă teritorial, pe a cărei rază își are sediul organizația sindicală reclamantă.

Prin sentința nr. 109 din 23 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020 în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale privitoare la pretinsa neconstituționalitate a art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3) - (5), art. 9, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 40 și art. 53 din Constituția României, republicată și a dispozițiilor art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 22 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 23.4 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 5 din Carta Socială europeană revizuită, ratificată prin Legea 74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999.

Prin dispozitivul aceleiași hotărâri instanța a luat act că s-a declarat un recurs anterior pronunțării chiar prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată la data de 14.12.2020, motiv pentru care a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru se pronunța asupra admisibilității și temeiniciei recursului formulat la 14.12.2020, îndreptat împotriva dispoziției prezente de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale .

Împotriva hotărârii prin care s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a declarat recurs anterior pronunțării instanței de fond, reclamanta Federația Sindicatelor Libere din Învățământ.

În susținerea cererii de recurs, fără a indica motive punctuale de nelegalitate ale hotărârii recurate, recurenta-reclamanta a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. apreciind că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Împotriva recursului declarat de către reclamanta Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, părțile adverse nu au formulat întâmpinări.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Înalta Curte apreciind că deși nu s-au exprimat critici punctuale de nelegalitate ale hotărârii recurate din partea recurentei-reclamante, prin indicarea de către aceasta, în susținerea cererii a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. va analiza recursul din perspectiva acestui motiv de casare.

Astfel, instanța de recurs în acord cu opinia instanței de fond apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (4) coroborat cu alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pe care recurenta le apreciază că ar fi neconstituționale în măsura în care organizațiile sindicale nu ar avea posibilitatea de-a introduce acțiuni în contencios, în numele membrilor de sindicat, la instanța competentă teritorial, pe a cărei rază își are sediul organizația sindicală reclamantă, invocată de către Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, prezintă caracterele de indamisibilitate prin raportare la cererea de chemare în judecată cu care instanța de fond a fost investită.

Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru declanșarea contenciosului constituțional, Înalta Curte reține că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești ... privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Așadar prin raportare la jurisprudența Înaltei Curți, instanța de fond a subliniat în mod corect că, condiția care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

În speță, se constată că instanța de fond a subliniat în mod corect că, în ceea ce privește chestiunea invocată, aceasta a generat un conflict negativ de competență care a fost tranșat definitiv printr-un regulator de către Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv prin Decizia 1326/3.03.2021.

În considerarea acestui aspect, corect a reținut instanța de fond că sesizarea cerută nu poate fi reevaluată decât, eventual, pe calea unei căi extraordinare de atac, respectiv pe calea unei cereri de revizuire.

În ceea ce privește neîndeplinirea condiției relevanței excepției de neconstituționalitate în cauză, Înalta Curte în acord cu opinia instanței de fond apreciază că și în situația în care ar exista o sesizare prin care s-ar confirma neconstituționalitatea textului de lege vizat, din perspectiva competenței teritoriale, competența materială care prezintă o importanță deosebită în materia contenciosului administrativ și fiscal rămâne neschimbată, Curtea de Apel fiind prima instanță în grad competentă să soluționeze cauza, iar Înalta Curte ca instanță de ultim grad de jurisdicție, care de altfel este și instanța supremă în sistemul de drept românesc.

În acest context, neexistând premisele aplicării directe la speța dedusă judecății cu efecte procesuale concrete, a articolului de lege criticat, ca fiind neconstituțional, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond că, nu poate fi reținută o veritabilă legătură între excepția invocată și obiectul dosarului dedus judecății, așa cum impune art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Așadar, în lipsa îndeplinirii cumulative a condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, soluția instanței de fond este temeinică și legală.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Federația Sindicatelor Libere din Învățământ în nume propriu și Federația Sindicatelor Libere din Învățământ în numele membrilor de sindicat Q., P., R., S., T., U., V., W., X., Y., WW. împotriva sentinței nr. 109 din 23 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.