ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1326/2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 15.10.2019 sub nr. x/2019 reclamanta Federația Sindicatelor Libere din Învățământ în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU. și VV., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, a solicitat:

- anularea parțială a Ordinului ministrului educației naționale nr. 4004/2019 privind metodologia de calcul și plată a sumelor reprezentând daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale prevăzute în titlurile executorii, pentru personalul din unitățile/instituțiile de învățământ de stat, Ministerul Educației Naționale și alte unități din subordinea/coordonarea acestuia, în anul 2019, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 389/17.05. 2019, respectiv, anularea alin. (1) al art. 4 din acest ordin;

- obligarea ministerului la emiterea unui ordin de modificare a Ordinului nr. 4004/2019, respectiv, modificarea art. 2 din ordin, astfel încât să se prevadă expres că, în cazul hotărârilor judecătorești având drept obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii prin care s-au acordat drepturi salariale personalului din învățământ, se calculează și se plătește dobânda legală penalizatoare.

Prin sentința civilă nr. 470/22.06.2020, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență teritorială în privința cererii formulate de reclamanta Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, în numele membrilor A., B., C., D. și E., fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost prorogată soluționarea excepției de necompetență teritorială invocată în privința cererii formulată în numele celorlalți membri de sindicat și s-a disjuns cererea formulată de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ în numele membrilor de sindicat P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, dispunându-se formarea unui dosar distinct.

În acest sens, a fost format dosarul de față, nr. x/2020, în care la data de 21.09.2020 Curtea de Apel București, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială pe care a reținut-o spre soluționare.

Prin sentința nr. 845 din data de 21.09.2020, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență teritorială și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulată de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ în numele membrilor de sindicat P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București a reținut că deși în apărările formulate asupra excepției, reclamanta a arătat că acționează în nume propriu și în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, mențiunile din cuprinsul cererii introductive de instanță contrazic aceste alegații.

Curtea de Apel București a luat act că a fost investită cu acțiune formulată de Federație în numele membrilor de Sindicat, iar nu în nume propriu (prima filă a acțiunii), cererea nu a fost modificată de reclamantă potrivit dispozițiilor art. 204 C. proc. civ. și nu există un acord expres al pârâtului în acest sens, din punctul de vedere înaintat de acesta la dosarul cauzei la fila x rezultând că la rândul lui pârâtul a fost avizat cu privire la formularea acțiunii "în numele membrilor de sindicat (care au domiciliul în județe diferite) și nu în nume propriu (...)", formulând apărări în consecință. Pe cale de consecință, au calitatea de reclamanți în prezentul litigiu membrii de sindicat, care sunt reprezentați de Federație în baza unui mandat legal, potrivit dispozițiilor Legii dialogului social.

Curtea de Apel București a constatat că potrivit art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004: "(3)Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. (4)Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.(...)".

Textele conțin așadar dispoziții de ordine publică, privind competența teritorială exclusivă de la sediul reclamantului, inclusiv in cazul în care în justiție, în numele acestuia, acționează sindicatul sau, în speță Federația, în temeiul art. 28 din Legea dialogului social.

În acest sens, Curtea de Apel București a avut în vedere că o dezlegare identică a fost dată recent de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3198/11.06.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, în care a arătat că:

"Sub aspectul stabilirii competenței teritoriale de soluționare a cauzelor formulate de sindicat în temeiul obligațiilor ce-i revin conform prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 61/2011, alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 este clar și nu lasă loc niciunei alte interpretări privitoarea la competența teritorială. În speță, instanța de la domiciliul părții în interesul căreia sindicatul formulează acțiunea este competentă teritorial să soluționeze cauza."

Instanța a reținut că fiind vorba despre norme de competență de ordine publică, care prin raportare la dispozițiile art. 129, 130 C. proc. civ. pot fi invocate inclusiv din oficiu de instanță, prealabil soluționării fondului se impun verificări cu privire la domiciliile membrilor de sindicat reprezentați în dosar de Federație.

Potrivit cererii de chemare în judecată, se constată în privința membrilor de sindicat P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., aceștia nu au domiciliul în circumscripția Curții de Apel București, ci în circumscripția Curții de Apel Ploiești.

De asemenea, s-a constatat de Curtea de Apel că în cauză nu se poate proceda nici la aplicarea dispozițiilor art. 268 alin. (3) din Codul muncii, care completează prevederile Legii nr. 188/1999, dat fiind că, pe de o parte, nu există coparticipare procesuală activă, fiecare membru tinzând la recunoașterea drepturilor proprii derivând din raporturile de serviciu pe care le are cu autoritatea, iar pe de altă parte, nu se identifică niciun membru de sindicat cu domiciliul în circumscripția Curții de Apel București.

În raport de toate aceste considerente, în temeiul art. 132 C. proc. civ. rap. la art. 10 alin 3 și 4 din legea nr. 544/2004, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ în numele membrilor de sindicat P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Urmare declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 25.11.2020, sub nr. x/2020.

Prin sentința nr. 2 din data de 12 ianuarie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Ploiești și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei formulate de reclamanta Federația Sindicatelor Libere din Învățământ în nume propriu și numele membrilor de sindicat Q., P., R., S., T., U., V., W., X., Y., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Ploiești a reținut că Federația Sindicatelor Libere din învățământ are calitate procesuală activă în nume propriu raportat la primul capăt al cererii de chemare în judecată - prin care se solicită anularea alin. (1) al art. 4 al O.M.E.N. nr. 4004/2019, precum și faptul că sediul Federației Sindicatelor Libere din Învățământ este în București, B-dul x, nr. 32.

Potrivit art. 4 alin. (1) al Ordinului nr. 4004/2019:

"(1) Ordonatorii de credite secundari și terțiari, consiliile de administrație, precum și comisiile constituite la nivelul unitătii/institutiei de învățământ, din care obligatoriu fac parte reprezentanții federațiilor sindicale, răspund de corectitudinea privind calculul și plata dobânzilor legale și au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare alocate numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare."

Se instituie astfel obligații și responsabilități în sarcina reprezentanților federației.

Astfel, se pretinde de către Federația Sindicatelor Libere din Învățământ că prin art. 4 alin. (1) al O.M.E.N. nr. 4004/2019, pârâtul Ministerul Educației și Cercetării (denumirea actuală a ministerului emitent al actului atacat) ar fi realizat o imixtiune directă în activitatea organizației, ceea ce ar contraveni cu dispozițiile art. 2 și art. 7 din Legea dialogului social - lege organică specială, care reglementează constituirea, organizarea și funcționarea tuturor organizațiilor sindicale.

Mai departe se susține că potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) coroborat cu lit. s) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată poate fi și organizația sindicală.

Federația Sindicatelor Libere din învățământ pretinde că în același timp are calitate de reclamant, conform art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 și pentru cel de-al doilea capăt de cerere, cel privind obligarea ministerului la emiterea unui ordin de modificare a Ordinului nr. 4004/2019. respectiv, modificarea art. 2 din ordin, astfel încât să se prevadă expres că, în cazul hotărârilor judecătorești având drept obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii prin care s-au acordat drepturi salariate personalului din învățământ se calculează si se plătește dobânda legală penalizatoare, pentru a cărui promovare era obligatorie împuternicirea membrilor de sindicat ale căror drepturi au fost vătămate prin acest articol al Ordinului nr. 4004/2019.

Federația a invocat și dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 potrivit cărora: (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu aie funcționarilor publici, in fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres. (3) în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1)

1

) si (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă."

Trebuie avut în vedere că dreptul sindicatelor de a apăra drepturile și de a promova interesele profesionale, economice și sociale ale membrilor săi este consfințit de art. 9 din Constituție și se exercită potrivit legii.

Prin art. 28 din Legea nr. 62/2011 legiuitorul a reglementat expres că organizațiile sindicale au calitatea procesuală activă în acțiunile introduse pentru apărarea drepturilor și promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor de sindicat.

Curtea de Apel a reținut că anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 212/2018, prevederile Legii nr. 554/2004, ofereau posibilitatea reclamantului de a opta între instanța de la domiciliul reclamantului sau a pârâtului.

Însă, în speța de față s-a reținut că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile C. proc. civ. cuprinse în art. 100, referitoare la cererea formulată de mai mulți reclamanți: (1) Dacă mai mulți reclamanți, prin aceeași cerere de chemare în judecată, formulează pretenții proprii împotriva aceluiași pârât, invocând raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanței competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenții în parte."

Curtea, interpretând disp. art. 100, per a contrario, rezultă că atâta timp cât între cererile reclamanților există o strânsă legătură, care în opinia reclamanților, dar și a acestei Curți, face necesară judecarea lor împreună, rezultă că determinarea instanței se face potrivit principiului disponibilității, la una dintre instanțele competente, astfel cum au înțeles reclamanții să o investească cu judecarea acțiunii, neservind nimănui multiplicarea artificială a numărului de cauze și mai mult, probabila conturare a mai multor opinii jurisprudențiale în dezlegarea aceleiași probleme de drept.

Având în vedere aceste considerente, Curtea de apel Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei formulate de reclamanta Federația Sindicatelor Libere din Învățământ în nume propriu și numele membrilor de sindicat Q., P., R., S., T., U., V., W., X., Y., toți cu domiciliul procesual ales în București, Bdul x, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, cu sediul în București, str. x, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

Instanța de contencios administrativ a fost investită cu cererea formulată de reclamanta Federația Sindicatelor Libere din Învățământ în nume propriu și numele membrilor de sindicat Q., P., R., S., T., U., V., W., X., Y., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în teritoriale.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competența stabilită de textul de lege mai sus menționat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres."

Însă, în speța de față fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată in vigoare la data de 30.07.2018), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competența stabilită de textul de lege mai sus menționat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidența dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de față, deși prin acțiunea pendinte se urmărește anularea parțilă a Ordinului ministrului educației naționale nr. 4004/2019, privind metodologia de calcul și plată a sumelor reprezentând daune-interese moratorii sub forma de dobânzi legale prevăzute în titlurile executorii, pentru personalul din unitățile/instituțiile de învățământ de stat, precum și obligarea ministerului la emiterea unui nou ordin, rezultă că Federația Sindicatelor Libere din Învățământ nu urmărește obținberea unui folos material propriu, ci urmărește obținerea unui folos în favoarea reclamanților, aceștia urmând a beneficia de unele drepturi în cazul soluționării favorabile a cererii deduse judecății.

Așa fiind, în mod corect a reținut Curtea de Apel București că, sub aspectul stabilirii competenței teritoriale de soluționare a cauzelor formulate de sindicat în temeiul obligațiilor ce-i revin conform prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 61/2011, alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 este clar și nu lasă loc niciunei alte interpretări privitoarea la competența teritorială, iar instanța competentă teritorial este cea de la domiciliul părții în interesul cărei sindicatul formulează acțiunea este competentă teritorial să soluționeze cauza.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Federația Sindicatelor Libere din Învățământ în nume propiu și numele membrilor de sindicat Q., P., R., S., T., U., V., W., X., Y. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2021.