ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 57/2023

Ședința publică din data de 11 ianuarie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin încheierea din data de 21.10.2021, Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de petenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și intervenienta U. în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor și a dispus lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 245/CA/2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2008, în sensul că drepturile bănești recunoscute petenților prin această hotărâre au fost și rămân incluse în salariul de bază și după intrarea în vigoare a legilor unitare de salarizare.

1.2. Împotriva acestei încheieri au formulat recurs Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii atacate, în sensul respingerii cererii de lămurire.

Prin decizia civilă nr. 99 din data de 14 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarat de recurenții Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și intervenienta U. împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 21.10.2021, pronunțată de Tribunalul Bihor, a casat o atare încheiere și, rejudecând fondul, a respins cererea formulată de petenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și intervenienta U. în contradictoriu cu intimații Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 245/CA/2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2008, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei civile nr. 99 din data de 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 au formulat revizuire intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și intervenienta U., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate cu revizuire.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenții au susținut, în esență, că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat atașată încheierii date în cameră de consiliu la data de 30.06.2020 de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2008, irevocabilă și încheierii din 15.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2009.

În acest sens, revizuenții au arătat că, în contradicție cu soluția dată de Curtea de Apel Oradea, prin cele două hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel Iași și Curtea de Apel Galați s-a reținut că majorarea salarială dispusă nu reprezintă un venit salarial cu acordare temporară, ci un sistem de referință pentru creșterile salariale ulterioare, așa cum au fost ele prevăzute în actele normative, acest drept existând neîntrerupt. Totodată, prin astfel de hotărâri s-a statuat că diferențele de drepturi salariale acordate au devenit parte integrantă a indemnizațiilor recurenților și nu pot avea o altă semnificație decât că au intrat și rămân incluse în indemnizația de bază brută lunară, reținându-se și incidența dezlegărilor date de Curtea Constituțională prin decizia nr. 794/2016 și de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursuri în interesul legii în decizia nr. 7/2019.

În opinia revizuenților, în condițiile în care anterior pronunțării deciziei atacate, în cereri similare, instanțele învestite cu soluționarea acestora au reținut deplina incidență a deciziei ÎCCJ nr. 7/2019, apreciind că raționamentul avut în vedere se aplică, în mod corespunzător, și sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei, care își păstrează natura juridică de drepturi salariale recunoscute anterior prin hotărâri definitive, prin decizia civilă nr. 99 din data de 14 februarie 2022 s-a adus atingere puterii de lucru judecat a unei chestiuni ce a făcut deja obiectul unei judecăți definitive în alte dosare.

De asemenea, revizuenții au argumentat și în sensul că, în cauza pendinte, situația juridică este identică cu cea a reclamanților din dosarul nr. x/2008 al Curții de Apel Iași și din dosarul nr. x/2009 al Curții de Apel Galați, că obiectul cererii formulate este același și că există identitate de cauză, în condițiile în care pretențiile s-au raportat la aceleași dispoziții legale, fiind, astfel, îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul Tribunalul Bihor a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire și menținerea deciziei civile nr. 99 din data de 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, ca fiind legală și temeinică, apreciind, în esență, că, în cauza pendinte nu sunt întrunite cumulativ condițiile reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865.

Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că dispozitivul sentinței civile nr. 245/CA/2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2008, este clar, prin cererea de lămurire depusă, reclamanții urmărind, în fapt, modificarea acestuia, în sensul de a se statua că drepturile bănești recunoscute prin sentință au fost și rămân incluse în salariul de bază și după intrarea în vigoare a legilor unitare de salarizare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat, precum și de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză de revizuenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și intervenienta U., pentru considerentele arătate în continuare:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că, prin decizia civilă nr. 99 din data de 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 (împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire din cauza pendinte) a fost soluționat recursul declarat împotriva încheierii din 21.10.2021, pronunțată de Tribunalul Bihor, de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 245 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2008.

Cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2008 a fost, însă, guvernată de prevederile C. proc. civ. din 1865, iar potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., procesele începute prin cereri depuse înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi.

În aceste circumstanțe, dată fiind natura cererii de lămurire, Înalta Curte constată că, deși revizuenții s-au prevalat de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., legea aplicabilă cauzei pendinte este reprezentată de prevederile C. proc. civ. din 1865, mai precis de prevederile art. 322 pct. 7 dintr-un astfel de act normativ, potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, vând aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Condițiile de admisibilitate a revizuirii, impuse de cazul reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, ce trebuie îndeplinite cumulativ, sunt următoarele:

a) existența unor hotărâri definitive potrivnice;

b) hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză;

c) hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite;

d) în al doilea proces să nu se fi invocat puterea de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi analizat;

e) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Astfel, pentru a fi aplicabile dispozițiile antereferitei prevederi normative este necesar ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, revizuirea neputând fi admisă atunci când între decizia atacată și celelalte hotărâri invocate nu există contrarietate, în sensul instituției autorității de lucru judecat.

În acest sens, de esență este înțelesul sintagmei "una și aceeași pricină", ce impune întrunirea condițiilor triplei identități de obiect, de cauză și de părți, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de-a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.

Legătura dintre litigii trebuie să fie una concretă și impune ca aspectele dezlegate să vizeze raporturile dintre aceleași părți, iar nu raporturi ale uneia dintre părți cu terțe persoane, ori raporturi dintre terțe persoane, ce nu au calitate în cauză. Existența unei identități de părți este esențială pentru reținerea lucrului judecat întrucât, relevantă în aprecierea stării de contradicție, este împrejurarea dezlegării unor aspecte tranșate prin prima hotărâre în privința raporturilor dintre părțile celei de-a doua judecăți, spre a fi împiedicată reluarea în dezbatere sau statuarea în sens contrar asupra unei chestiuni litigioase deja tranșate jurisdicțional între acestea.

Or, rezolvarea diferită, dată în alte cauze, a unor chestiuni litigioase similare nu creează "hotărâri potrivnice" în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865. Chiar dacă problemele de drept supuse controlului judiciar sunt similare, nu se poate susține existența atributelor lucrului judecat, hotărârile putând fi considerate, cel mult, ca exprimând o practică judiciară neunitară la nivelul instanțelor, a cărei unificare se face prin mecanismele prevăzute de lege, iar nu prin calea extraordinară de atac a revizuirii.

Caracterul similar al unor litigii înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești nu se confundă cu puterea de lucru judecat și nu poate servi drept temei al formulării unei cereri de revizuire pe motivul existenței unor hotărâri potrivnice.

Aplicând astfel de considerente teoretice litigiului pendinte, Înalta Curte constată că demersul judiciar din prezenta cauză a fost formulat în raport de aspectele dezlegate prin încheierea dată în cameră de consiliu la data de 30.06.2020 de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2008 și încheierea din 15 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2009.

Astfel de hotărâri au fost, însă, pronunțate în cauze având un cadru procesual subiectiv complet diferit de cel al dosarului nr. x/2008 și al dosarului nr. x/2021

Înalta Curte constată că revizuenții nu pretind existența unei alte judecăți între aceștia și aceleași părți potrivnice, în care să fi fost tranșate chestiunile litigioase soluționate prin decizia civilă nr. 99 din data de 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, de care să se prevaleze în invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, ci invocă, după cum s-a arătat și mai sus, alte hotărâri, pronunțate în litigii ce s-au purtat între cu totul alte părți, invocând, practic, jurisprudența instanțelor în cauze similare.

Prin urmare, hotărârile pe care revizuenții le circumscriu cazului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 vizează raporturi ce s-au desfășurat între părți diferite, astfel că nu poate fi reținută identitatea de părți, iar în lipsa unei astfel de identități, în cauză, nu este îndeplinită condiția existenței unei hotărâri potrivnice, care să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare.

Cum toate cerințele de admisibilitate a căii extraordinare de atac trebuie îndeplinite cumulativ, absența uneia conduce la soluția de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă (nemaifiind necesară analiza restului condițiilor).

Față de aceste considerente, în temeiul art. 326, raportat la art. 322 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și intervenienta U. împotriva deciziei civile nr. 99 din data de 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și intervenienta U. împotriva deciziei civile nr. 99 din data de 14 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Irevocabilă, conform art. 328 alin. (2) teză finală din C. proc. civ. din 1865.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.