ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5684/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Muncii și în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se constate încălcarea dreptului fundamental la viață prin privare de pensie, recunoașterea dreptului la pensie, emiterea deciziei de pensionare în condițiile legii și repararea prejudiciului.

Prin cererea înregistrată la data de 03.10.2022, petentul A. a solicitat reexaminarea încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată pronunțate la data de 14.09.2022 în Dosarul nr. x/2022.

Totodată, a formulat și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 135 alin. (1) din C. pen., în scopul completării C. pen. cu prevederi care să soluționeze vidul legislativ actual.

Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 21 octombrie 2022, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă, precum și cererea de reexaminare, formulate de către reclamant.

Împotriva acestei încheieri, în ceea ce privește soluția asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 135 alin. (1) din C. pen., a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurentul a susținut că în Romania nu este admisă prin lege sau hotărâre judecătorească existența contenciosului penal, constituțional și de drept internațional dintre cetățean și stat pentru fapte săvârșite de stat sau autorități publice cu încălcarea gravă a C. pen., a instituției și tratatelor cu privire la drepturile omului.

Totodată, a arătat că în Romania nu sunt recunoscute, nici de lege și nici de autoritatea judecătorească, drepturile naționale ale persoanei umane: dreptul la viață, dreptul la libertate, dreptul la apărare atunci când acestea sunt încălcate de stat sau autorități publice.

Potrivit recurentului, această stare de arbitrariu este asigurată de autoritatea judecătorească prin hotărâri care deturnează natura contenciosului și mimează legalitatea, folosindu-se de dispoziții străine cauzei din legi interne ierarhic inferioare Constituției și dreptului internațional: nulitate, netimbrare, inadmisibilitate, netemeinicie, etc.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de încheierea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de soluția primei instanțe, susținând, în esență, că în Romania nu este admisă prin lege sau hotărâre judecătorească existența contenciosului penal, constituțional și de drept internațional dintre cetățean și stat pentru fapte săvârșite de stat sau autorități publice cu încălcarea gravă a C. pen., a instituției și tratatelor cu privire la drepturile omului și nu sunt recunoscute drepturile naționale ale persoanei, iar această stare de arbitrariu este asigurată de autoritatea judecătorească.

Recurentul-reclamant nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul prevederilor legale invocate (art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.), acestea fiind doar indicate, fără nicio dezvoltare a vreunei ipoteze avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestor motive de casare.

Recurentul nu formulează critici concrete față de cele reținute de prima instanță, care a constatat că nu sunt întrunite condițiile de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, conform prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât nu are legătură cu soluționarea pricinii, prin raportare la prevederile legale a căror neconstituționalitate se invocă, dar și raportat la obiectul cauzei deduse judecății (litigiul fiind unul de contencios administrativ, iar nu unul de natură penală), ci, partea, în realitate nu este de acord cu raționamentul instanței.

Așadar, deosebit de cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputându-se exercita controlul judiciar.

Înalta Cure reamintește că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătorești atacate, așadar, instanța de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. pct. 3, 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susținerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 21 octombrie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.