ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 252/2025

Ședința publică din data de 6 februarie 2025

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București și chematul în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat să se constate acțiunea organizată de încălcare a dreptului fundamental la viață prin privarea de pensie, recunoașterea dreptului de pensie, emiterea deciziei de pensionare în condițiile legii, repararea prejudiciului.

Prin sentința civilă nr. 1048 din 27 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale procesuale a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.

A fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 C. pen., ca inadmisibilă.

A fost calificată excepția de uzurpare a suveranității naționale ca fiind un argument în justificarea pretențiilor și nu o excepție procesuală.

A fost admisă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, fiind respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă, în rest, acțiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, chemat în garanție Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice și chematul în garanție Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamantul A., solicitând admiterea apelului, atribuirea cauzei către autoritatea competentă și soluționarea ei.

Prin decizia nr. 2006/2024 din 18 aprilie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1048 din 27 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 27 mai 2024, sub nr. x/2022*.

Prin decizia nr. 2009 din 5 noiembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2006/2024 din 18 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare-denunț, pentru săvârșirea infracțiunii de zădărnicie a instaurării ordinii constituționale și a democrației prin încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, cu referire la restituirea proprietăților confiscate de regimul comunist și cu privire la pronunțarea unor decizii arbitrare în materia pensiilor.

Totodată, se susține că judecarea contestației-denunț împotriva statului capturat de către o ramura a statului capturat este o încălcare vădită și grosolană a principiului de drept, potrivit căruia, nimeni nu poate fi judecător în propria cauză, iar motivarea hotărârii printr-o excepție atribuită părții care s-a autocalificat ca lipsită de calitate procesuală este o încălcare a principiilor fundamentale ale procesului civil.

În acest context, se solicită executarea garanțiilor art. 118 (1) din Constituția României, potrivit cărora, armata garantează democrația constituțională, în condițiile legii și tratatelor internaționale la care România este parte.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Procedând la examinarea contestației în anulare, instanța supremă notează că, fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit acestei norme legale,,(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale; 3. când instanța de recurs respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".

Așadar, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată.

În raport cu dispozițiile evocate, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi constatată admisibilitatea contestației în anulare, având în vedere soluția pronunțată de instanța de recurs și anume respingerea recursului ca inadmisibil, motivat de împrejurarea că acesta avea ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanța de apel a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1048 din 27 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, ce avea ca obiect o cerere privind un conflict de asigurări sociale.

Totodată, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Din interpretarea acestor dispoziții legale se constată că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate în materia litigiilor de asigurări sociale care, potrivit prevederilor legale enunțate, pot fi atacate numai cu apel.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că decizia nr. 2006/2024 din 18 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac a recursului era o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I raportat la art. 634 alin. (2), nesusceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului.

În acest context, instanța supremă reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora, "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată și cum, contestatorul nu avea deschisă calea de atac a recursului, întrucât decizia din apel era definitivă se constată că în cauză a devenit incidentă excepția inadmisibilității prezentei căi de atac, în raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta, întrucât, în virtutea principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ., părțile pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, numai de mijloacele procedurale prevăzute de lege, ele neputând exercita decât căile de atac reglementate legal în condițiile și termenele prevăzute.

În acest sens, Înalta Curte a reținut prioritatea analizării excepției inadmisibilității căii de atac, întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

În aceste condiții, instanța supremă constată că aspectele evocate nu pot viza decât respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, nefiind astfel îndeplinite condițiile pentru exercitarea prezentei căi extraordinare de atac.

Așa fiind, pentru toate argumentele în fapt și în drept care preced, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității cererii formulate și, în consecință, va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată A. împotriva deciziei nr. 2009 din 5 noiembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inamisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2009 din 5 noiembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022 în contradictoriu cu intimații CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL MUNCII ȘI SOLIDARITĂȚII SOCIALE.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2025.