ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5677/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 5808 din 23 noiembrie 2021, a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1230 din data de 16 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat, în parte, sentința atacată și, rejudecând:

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a anulat recursurile declarate de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București prin DGRFPB împotriva aceleiași sentințe, ca nemotivate.

De asemenea, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut, în ceea ce privește recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, că Raportul de inspecție fiscală nr. x/12.07.2013, contestat, a fost emis de Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice București, care trebuie să stea în proces în calitate de pârâtă, conform art. 1 și art. 13 din Legea nr. 554/2004, neavând relevanță că aceasta din urmă este lipsită de personalitate juridică.

Referitor la recursurile pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și al pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, instanța de recurs a constatat că acestea nu îndeplinesc cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât în căile de atac este redată starea de fapt și sunt indicate anumite texte de lege, fără a fi relevate critici concrete aduse hotărârii recurate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, s-a reținut că pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, se rezumă la preluarea aproape în totalitate a obiecțiunilor formulate de către ANAF la raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, depus în dosarul de fond, iar motivarea recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezintă o reiterare a celor inserate în decizia de soluționare a contestației administrative formulate de reclamant.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac contestatoarea a arătat că instanța de recurs în mod eronat a reținut că recursul formualt de Agenția Națională de Administrare Fiscală nu conține veritabile critici de nelegalitate împotriva sentinței atacate, care să se încadreze în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, a a susținut că recursul este motivat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care se referă la încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, sentința recurată fiind criticată sub toate aspectele, respectiv că prima instanță nu a aplicat legislația arătată de Agenție în apărările de fond.

În aest sens, a făcut trimitere la paginile 2-18 din recurs, în care a preciat prevederile legal încălcate de prima instanță, așa încât criticile de încadrează în motivele de casare prevăzute de C. proc. civ.

Așa fiind, a solicitat să se constate că decizia pronunțată în prezenta cauză în ceea ce privește constatarea nulității recursului formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală este rezultatul unei erori materiale.

În concluzie, a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului, cu consecința admiterii acestuia, casării sentinței primei instanțe și respingera acțiunii ca neîntemeiate.

3.1. Prin întâmpinare, recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, a arătat că achiesează la contestația formulată de recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând admiterea acesteia.

3.2. Intimata A., prin întâmpinare, a solicitat, în principal, respingerea contestației în anulare ca inadmisibile și, în subsidiar, ca nefondată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

În cauză, contestatoarea a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială.

Potrivit art. 503 din C. proc. civ.:

"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...)

Se observă că dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. se referă la situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, respectiv cele de ordin formal, procedural săvârșite involuntar cu ocazia judecății și nu greșeli de judecată, cum ar fi aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale sau rezolvarea unui incident procedural, și sunt de strictă interpretare, având un câmp limitat de aplicare.

În cauză, se constată că prin hotărârea vizată de contestația în anulare formulată recursul a fost constatat nul.

Or, simpla invocare a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cu o motivare abstractă, sau indicarea unor texte de lege pretins încălcate nu poate să atragă per se efectuarea unei analize de către instanța de recurs, fiind necesară o argumentare a modului în care ar fi fost încălcate respectivele texte de lege.

Înalta Curte constată că eroarea materială invocată de contestatoare ca fiind săvârșită de instanța de recurs nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., constatarea nulității recursului nefiind rezultatul unei erori materiale, ci a modului în care instanța de recurs a înțeles să aplice dispozițiile legale cu privire la căile de atac prevăzute de lege.

Altfel spus, motivele invocate prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., invocate drept temei al acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei nr. 5808 din 23 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal pronunțate în dosarul nr. x/2013, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.