ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5565/2021

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin actiunea inregistrata la data de 02.05.2018pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justitiei și Directia Nationala de Probatiune:

- Anularea în parte a Ordinului MJ nr. 603/C/08.02.2018 referitor la drepturile salariale ale reclamantei;

- Obligarea paratului Ministerul Justitiei la emiterea unui nou ordin prin care sa stabileasca drepturile salariale cuvenite reclamantei cu incepere din data de 01.01.2018, in baza Legii nr. 153/2017;

- Obligarea paratului Ministerul Justitiei la alocarea fondurilor necesare platii diferentelor salariale;

- Obligarea paratei Directia Nationala de Probatiune la plata către reclamantă a diferentei dintre drepturile salariale cuvenite si cele incasate, pe perioada 01.01.2018-zi, actualizate cu inflatia si cu dobanda legala calculate de la data scadentei fiecarei plati lunare pana la data achitarii efective si integrale a diferentelor.

- Obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.

Prin cererea depusa in data de 18.05.2018, reclamanta si-a completat actiunea, arătând că solicită chemarea in judecata in calitate de parat si a Statului Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, pentru ca acesta sa aloce Ministerului Justitiei fondurile necesare platii diferentelor salariale, a inflatiei si a dobanzii legale.

Prin cererea depusa în data de 16.10.2018, reclamanta si-a modificat actiunea, aratand ca primele doua capete de cerere au ramas fara obiect, deoarece Ministerul Justitiei a emis Ordinul MJ nr. 3396/C/30.08.2018 prin care a modificat Ordinul MJ nr. 603/C/08.02.2018, in sensul ca drepturile salariale ale reclamantaui au fost recalculate, retroactiv, cu incepere din data de 01.01.2018, iar sporurile i-au fost acordate la nivelul maxim de 30% din salariul de baza, insa a precizat ca, desi i s-au achitat restantele aferente lunilor ianurie- iulie 2018 (iar in august s-au achitat drepturile deja marite) nu s-au acordat inflatia si dobanda legala, astfel incat isi mentine aceasta pretentie, inclusiv cea privind cheltuielile de judecata.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 4946 pronunțată la 28 noiembrie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei în privinta capetelor de cerere privind obligarea paratului Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice si a paratului Ministerului Justitiei la alocarea de fonduri, a admis în parte actiunea modificata formulată de reclamanta A., a respins capetele de cerere privind anularea în parte a Ordinului MJ nr. 603/C/08.08.2018 referitor la drepturile salariale ale reclamantei si privind obligarea Ministerului Justitiei la emiterea unui nou ordin, ca ramase fără obiect, a respins capetele de cerere privind obligarea paratului Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice si a paratului Ministerului Justitiei la alocarea de fonduri, ca fiind introdus de o persoana fără calitate procesuala activă, a obligat pârâta Direcția Națională de Probațiune, la plata catre reclamanta a inflatiei si a dobanzii legale, ambele aferente diferentelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit Ordinului Ministerului Justitiei nr. 3396/C/30.08.2018 si cele incasate, pe perioada 01.01.2018-31.07.2018 și a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiat.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 4946 pronunțată la 28 noiembrie 2018 de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Națională de Probațiune, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susține că instanța de fond a încălcat normele de drept material prin hotărârea pronunțată, respectiv sub aspectul actualizării cu indicele de inflație la data plății a sumelor achitate, precum și în ceea ce privește obligarea a plata dobânzii legale aferente acestor diferențe, respectiv dispozițiile art. 1357 alin. (1) C. civ..

, care obligă creditorul la repararea prejudiciului doar în situația întrunirii condițiilor răspunderii civile.

În acest sens, subliniază că, începând cu data de 01.01.2018, data de la care produce efecte OMJ nr. 3396/C/2018, nu a existat o obligație legată a pârâților în sensul acordării sporurilor în procent maxim, respectiv în procent total de aproape 30% din salariul de bază (așa cum s-a dispus prin OMJ nr. 3396/C/2018 de modificare a OMJ nr. 603/C12018) și prin urmare lipsește elementul esential al răspunderii civile, respectiv existenta unei fapte ilicite.

OMJ nr. 603/C/2018 a fost modificat prin OMJ nr. 3396/C din 30.08.2018, iar suma sporurilor de care beneficiază intimata-reclamantă a fost stabilită în procent total de aproape 30% din salariul de bază, în conformitate cu art. 25 din Legea cadru nr. 153/2017.

Direcția Națională de Probațiune, în calitate de ordonator terțiar de credite, are obligația de a respecta dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea cadru nr. 153/2017 potrivit cărora "Suma sporurilor (...) acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază (...).

Mai mult, susține că soluția instanței privind obligarea DNP la plata dobânzilor legale este criticabilă având în vedere că acestea reprezintă o sanctiune sub forma daunelor moratorii pentru neexecutarea obligației de plată. Or, dat fiind caracterul de oportunitate al acordării sporurilor în procentul solicitat, în lipsa unei obligații legale în acest sens, nu putem vorbi de o neexecutare a acesteia, motiv pentru care solicită a se constata că nu se justifică nici plata acestora.

Solicită să se constate că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material privind condițiile răspunderii civile și pe cale de consecință nu se justifică actualizarea sumelor acordate prin OMJ nr. 3396/C/2018 cu rata inflației și nici plata dobânzilor legale, fiind incident cazul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 498 din C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 4946/28.11.2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018 și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Apărările formulate în cauză

Deși cererea de recurs formulată de pârâta Direcția Națională de Probațiune a fost comunicată intimaților în termenul legal, niciunul dintre aceștia nu a formulat întâmpinare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 471

1

alin. (3) incidente și în cazul recursului conform art. 490 C. proc. civ., doar intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a depus Note de ședință, în cadrul cărora a solicitat să se ia act de nerecurarea sentinței de fond sub aspectul dezlegării date excepției lipsei calității procesuale active a intimatei –reclamante pe capătul de cerere formulat în contradictoriu cu această autoritate și pe cale de consecință, să se constate că soluția astfel pronunțată a intrat în puterea lucrului judecat.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 03.09.2019 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 16.11.2021, cu citarea părților, în ședință publică, la acest moment procesual instanța reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul prezentei judecăți.

Aspecte procesuale.

La data de 12 noiembrie 2021, recurenta-pârâtă Direcția Națională de Probațiune a depus la dosar o notă în cadrul căreia a solicitat a se constata rămânerea fără obiect a capătului de cerere privind plata diferențelor de drepturi în temeiul OMJ nr. 2883/C/2018, respectiv prematuritatea acestuia capăt de cerere prin raportare la termenele de plată scadente la datele de 31.12.2021, 31.12.2022, 31.12.2023, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 3/2019.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că prin Ordinul ministrului Justiției nr. 603/C/2018, au fost stabilite drepturile sariale cuvenite personalului de probațiune care își desfășoară activitatea în cadrul serviciilor de probațiune, în temeiul Legii nr. 153/2017, cu începere de la data intrării în vigoare a acestui act normativ (01.01.2018), anexa nr. 37 la acest ordin stabilind drepturile cuvenite, printre alții, reclamantei A.. În ceea ce privește sporurile, prin aceest act administrativ au fost acordate sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul pentru păstrarea confidențialității, acestea au fost acordate în cuantum de aproximativ 20% din salariul de bază (sporuri în sumă totală de 1071 RON, salariul de bază în cuantum de 5596 RON).

Prin Ordinul ministrului Justiției nr. 3396/C/2018 a fost modificat OMJ nr. 603/C/2018, iar prin anexa nr. 540 s-a stabilit, în ceea ce o privește pe reclamantă, un cuantum al sporurilor de 30% din salariul de bază (sporuri în sumă totală de 1682 RON, salariul de bază în cuantum de 5609 RON). Cuantumul acestor sporuri a fost calculat retroactiv, începând cu data de 01.01.2018. Așadar, emiterea OMJ nr. 3396/C/2018 are drept consecință recunoașterea drepturilor salariale referitoare la sporuri în cuantumul solicitat de către reclamant, ceea ce se reflectă în obligația angajatorului de a achita acesteia diferențele dintre drepturile salariale stabilite prin ordinul inițial și cele stabilite prin ordinul ulterior, precum și de a acoperi orice prejudiciul suferit de reclamant prin acordarea cu întârziere a drepturilor salariale complete.

Prin Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ.. În speță, repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin lipsirea acestuia de drepturile salariale cuvenite potrivit legii cuprinde trei componente: plata diferențelor salariale; plata prejudiciului cauzat de devalorizarea monedei naționale, echivalent al ratei inflației; plata beneficiului nerealizat, echivalent al dobânzii legale.

Argumentul recurentei-pârâte referitor la inexistența faptei ilicite, ca urmare a inexistenței unei obligații legale de acordare a sporurilor în procent maxim de 30% nu poate fi primit, fiind rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a prevederilor art. 25 din Legea nr. 153/2017. Dreptul reclamantei la beneficiul unui cuantum al sporurilor de 30% din salariul de bază a fost recunoscut de către ordonatorul principal de credite - Ministerul Justiției, care, în condițiile art. 4 și 5 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, a procedat la emiterea OMJ nr. 3396/C/2018, prin care s-au acordat cele trei sporuri în acest cuantum total, cu începere de la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 (01.01.2018).

Prin urmare, recunoașterea dreptului reclamantei la încasarea unor sporuri în cuantumul pretins prin cererea de chemare în judecată, cu începere de la data de 01.01.2018, dă naștere dreptul acestuia de a-i fi reparat integral prejudiciul suferit prin neplata la timp a acestor sporuri, pe perioada scursă între data de 01.01.2018 și până la data achitării sumelor restante, reprezentat de devalorizarea monedei naționale, echivalent al ratei inflației și beneficiul nerealizat, echivalent al dobânzii legale.

Nici argumentul recurentei-pârâte referitor la recunoașterea dreptului reclamantei anterior primului termen de judecată nu este de natură să schimbe această concluzie, conduita procesuală a părții având efect doar în plan procedural, conducând la rămânerea fără obiect a unor capete de cerere din acțiune, iar nu la înlăturarea dreptului reclamantei la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin nerecunoașterea și neplata la timp a sporurilor salariale.

Se mai impune o ultimă observație, referitoare la notele scrise depuse de recurenta-pârâtă pentru termenul de judecată stabilit în fața instanței de recurs. Prin aceste note scrise, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea, ca rămas fără obiect, a capătului de cerere privind plata diferențelor salariale acordate în temeiul OMJ nr. 3396/C/2018, respectiv ca rămas fără obiect/prematur a capătului de cerere privind plata diferențelor salariale acordate în temeiul OMJ nr. 2883/C/2018. Or, Înalta Curte constată că aceste concluzii sunt străine de obiectul prezentului litigiu, capătul de cerere privind plata diferențelor salariale acordate în temeiul OMJ nr. 3396/C/2018 fiind respins, ca lipsit de obiect, de instanța de fond și nefăcând obiectului unui recurs, astfel că nu se decelează interesul solicitării adresate de pârâtă instanței de control judiciar, iar OMJ nr. 2883/C/2018 nu face obiectul prezentei cauze.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei Direcția Națională de Probațiune sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind incident în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Națională de Probațiune, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Națională de Probațiune împotriva sentinței civile nr. 4946 din 28 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – Veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 noiembrie 2021.