ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5331/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: - anularea în parte a Ordinului MJ nr. 603/C/08.02.2018 referitor la drepturile salariale ale reclamantului; - obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin prin care să stabilească drepturile salariale cuvenite reclamantului cu începere din data de 01.01.2018, în baza Legii nr. 153/2017 și să aloce fondurilor necesare plății diferențelor salariale; - obligarea pârâtei Direcția Națională de Probațiune la plata către reclamantul a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite si cele încasate, pe perioada 01.01.2018-zi, actualizate cu inflația și cu dobânda legală calculate de la data scadenței fiecărei plăți lunare până la data achitării efective și integrale a diferențelor; - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Prin cererea depusă în data de 16.10.2018, reclamantul și-a modificat acțiunea, arătând că primele două capete de cerere au rămas fără obiect, deoarece Ministerul Justiției a emis Ordinul MJ nr. 3396/C/30.08.2018 prin care a modificat Ordinul MJ nr. 603/C/08.02.2018, în sensul că drepturile salariale ale reclamantului au fost recalculate, retroactiv, cu începere din data de 01.01.2018, iar sporurile i-au fost acordate la nivelul maxim de 30% din salariul de bază, însă a precizat că, deși i s-au achitat restanțele aferente lunilor ianuarie- iulie 2018 (iar în august s-au achitat drepturile deja mărite) nu s-au acordat inflația și dobânda legală, astfel încât își menține aceasta pretenție, inclusiv cea privind cheltuielile de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4947 din 28 noiembrie 2018, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în privința capătului de cerere privind obligarea Ministerului Justiției la alocarea de fonduri, a admis în parte acțiunea modificată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune, a respins capetele de cerere privind anularea în parte a Ordinului Ministerului Justiției nr. 603/C/08.02.2018 referitor la drepturile salariale ale reclamantului și privind obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui nou ordin, ca rămase fără obiect, a respins capătul de cerere privind obligarea Ministerului Justiției la alocarea de fonduri, ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală activă, a obligat pârâta Direcția Națională de Probațiune la plata către reclamantă a inflației și a dobânzii legale, ambele aferente diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit Ordinului Ministerului Justiției nr. 3396/C/30.08.2018 și cele încasate, pe perioada 01.01.2018-31.07.2018 și a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată ca neîntemeiat.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Direcția Națională de Probațiune a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului arată că înțelege să recureze hotărârea pronunțată de instanța de fond sub aspectul actualizării cu indicele de inflație la data plății a sumelor achitate, precum și în ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe, avându-se în vedere că prin hotărârea dată, instanța a încălcat normele de drept material, respectiv dispozițiile art. 1357 alin. (1) C. civ. 1, care obligă creditorul la repararea prejudiciului doar în situația întrunirii condițiilor răspunderii civile. Astfel, recurenta consideră că pentru a putea fi obligată la actualizarea sumelor datorate cu rata inflației și la plata dobânzilor legale, era necesar ca instanța să fi constatat nelegala emitere a OMJ nr. 603/C/2018, or aceasta a reținut în considerente contrariul, apreciind că "se impune și acordarea inflației și a dobânzilor legale, dar nu ca urmare a constatării vreunei ilegalități săvârșite la emiterea Ordinului MJ nr. 6031/C/08.08.2018, ci ca urmare a emiterii Ordinului MJ nr. 3396/C/30.08.2018", prin acest din urmă act administrativ fiind majorate sporurile reclamantului, din motive de oportunitate, spre limita maximă prevăzută de lege per ordonator de credite, respectiv 30% din salariul de bază. De asemenea, recurenta arată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile și pe cale de consecință nu se justifică actualizarea sumelor acordate prin OMJ nr. 3396/C/2018 cu rata inflației și nici acordarea dobânzilor legale, având în vedere faptul că începând cu data de 01.01.2018, dată de la care produce efecte OMJ nr. 3396/C/2018, nu a existat o obligație legală a pârâților în sensul acordării sporurilor în procent maxim, respectiv în procent total de aproape 30% din salariul de bază (astfel cum s-a acordat prin OMJ nr. 3396/C/2018 de modificare a OMJ nr. 603/C/2018) și prin urmare lipsește elementul esențial al răspunderii civile, respectiv existența unei fapte ilicite. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Ordinul MJ nr. 603/C/08.08.2018, i-au fost stabilite reclamantului drepturile salariale cuvenite la data de 01.01.2018, in temeiul Legii nr. 153/2017, în sensul că salariul de bază i-a fost plafonat la nivelul celui din anul 2022 (10.002 RON) potrivit art. 38, alin. (6) din lege, iar sporurile au fost stabilite prin majorarea cu 25% a sporurilor obținute în luna decembrie 2017, noile cuantumuri fiind de: 1120 RON spor condiții vătămătoare si 697 RON spor suprasolicitare și confidențialitate cumulate. Pe parcursul judecății însă, Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 3396/C/30.08.2018 prin care a modificat Ordinul nr. 603/C/08.02.2018, în sensul că drepturile salariale ale reclamantului au fost recalculate, retroactiv, cu începere din data de 01.01.2018, iar sporurile i-au fost acordate la nivelul maxim de 30% din salariul de baza (2500 RON suprasolicitare și 500 RON confidențialitate, totalizând 3.000 RON, adică 30% din salariul de bază de 10.002 RON). Ca atare, cererea de anulare a Ordinului MJ nr. 603/C/08.02.2018 și de emitere a unui nou ordin în mod corect a fost constatată ca fiind rămasă fără obiect, solicitările reclamantului fiind rezolvate prin Ordinul MJ nr. 3396/C/30.08.2018. Instanța de fond a reținut că se impune și acordarea inflației și a dobânzilor legale, dar nu ca urmare a constatării vreunei ilegalități săvârșite la emiterea Ordinului MJ nr. 603/C/08.02.2018, ci ca urmare a emiterii Ordinului MJ nr. 3396/C/30.08.2018, prin care se stabilește că drepturile pe care reclamantul trebuia să le încaseze din 01.01.2018 erau mai mari, și a respectării caracterului său obligatoriu și executoriu. Prin OMJ nr. 3396/C/30.08.2018 a fost modificat OMJ nr. 2883/C/2018 și s-au fost stabilit noile drepturi salariale (inclusiv sporurile) pentru personalul de probațiune, începând cu data de 01 ianuarie 2018. La art. 3 al acestuia s-a specificat că sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care poate beneficia personalul de probațiune menționat în Anexele la ordin, căruia i s-au stabilit drepturile salariale potrivit Anexei V din Legea cadrul nr. 153/2017, se va acorda ulterior parcurgerii prevederilor legale, cu respectarea imperativului încadrării în limita de 30% stabilită prin art. 25 din Legea nr. 153/2017, mărimea procentuală a celorlalte sporuri urmând a fi modificată corespunzător, cu încadrarea în limita maximă prevăzută de lege pentru fiecare dintre acestea. Prin urmare, reclamanta are dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut și venitul efectiv plătit. În privința cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflație, precum și a cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare, Înalta Curte are în vedere faptul că prin Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent sa judece recursul in interesul legii), publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.