ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3603/2021

Ședința publică din data de 10 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03.05.2018 pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2018 reclamanta A., a formulat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune, plângere împotriva modului de soluționare a contestației reclamantei cu privire la Ordinul Ministerului Justiției nr. 603/C/08.02.2018 privind stabilirea drepturilor salariate începând cu 01.01.2018, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- Anularea dispozițiilor din Ordinul Ministerului Justiției nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei,

- Obligarea Ministerului Justiției să emită un nou Ordin prin care să fie stabilite drepturile salariale ale reclamantei în concordanță cu dispozițiile Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv: la salariul de bază ce i-a fost stabilit cu începere de la 01.01.2018 să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30% din acest salariu de bază,

- Obligarea Ministerului Justiției (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcției Naționale de Probațiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plății drepturilor salariale, inclusiv a celor restante, în conformitate cu dispozițiile noului ordin de salarizare ce va fi emis în temeiul hotărârii care va fi pronunțată în acest dosar, precum și a dobânzilor legale și a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflației,

- Obligarea Direcției Naționale de Probațiune la plata drepturilor salariale ale reclamantei, în conformitate cu noul ordin ce va fi emis, sume actualizate cu rata inflației,

- Obligarea Direcției Naționale de Probațiune la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale, calculate conform art. 3 alin. (1) și alin. (2)

1

din Ordonanța Guvernului nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar - Obligarea Ministerului Justiției și a Direcției Naționale de Probațiune la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4638 din data de 13 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis în parte actiunea și a respins capetele de cerere privind obligarea Ministerului Justiției la plata diferențelor salariale si la alocarea de fonduri, ca neîntemeiate.

A respins capetele de cerere privind rectificarea Ordinului MJ nr. 542/C/2018 și a Ordinului MJ nr. 603/C/08.08.2018 referitor la drepturile salariale ale reclamantei, ca ramase fără obiect și capătul de cerere privind obligarea pârâților MJ si DNP la stabilirea unui calendar de plata a diferențelor salariale, ca neîntemeiat,

A obligat pârâta DNP la plata către reclamanta a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite potrivit Ordinului MJ nr. 3396/C/30.08.2018 si cele încasate, pe perioada 09.04.2015-30.06.2018.

Împotriva sentinței civile nr. 4638 din data de 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Direcția Națională de Probațiune, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data de 09.05.2021, recurenta - pârâtă a depus la dosar un set de înscrisuri, precizând că drepturile salariale solicitate de reclamantă au fost achitate.

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentei - pârâte Direcția Națională de Probațiun și a intimatului pârât Ministerul Justiției la emiterea unor noi ordine de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 2883/C/2018, prin care a dispus ca, începând cu data de 09 aprilie 2015, salariul de bază al personalului de probațiune se stabilește prin luarea în calcul a valorii de referință sectorială 421,36 RON, iar începând cu data de 01 decembrie 2015 prin raportare la valoarea de referință sectorială 463,5 RON, astfel că nu se mai justifică obligarea sa la emiterea unui ordin prin care salariile personalului de probațiune să se stabilească începând cu data de 09 aprilie 2015 pe baza valorii de referință sectorială 405 RON, majorată cu 10% începând cu data de 01 decembrie 2015, iar intimata - pârâtă Direcția Națională de Probațiune a procedat la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea acestui ordin, în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare (dosar recurs).

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă Direcția Națională de Probațiune și intimatul - pârât Ministerul Justiției, ulterior pronunțării sentinței recurate, și-au îndeplinit obligațiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamantei. Prin urmare, interesul de a acționa al părții recurente nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiția justificării unui interes în soluționarea căii de atac nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Națională de Probațiune, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de instanță, din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Națională de Probațiune împotriva sentinței nr. 4638 din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2021.