Decizia nr. 3791/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 04.05.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., consilier de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune Constanța, a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională de Probațiune din cadrul Ministerului Justiției, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: 1. Anularea dispozițiilor din Ordinul Ministerului Justiției nr. 603/C/08.02.2018 în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ale acesteia,

Obligarea Ministerului Justiției să emită un nou Ordin prin care să fie stabilite drepturile salariale ale acesteia în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 153/2017 privind salarizarea peresonalului plătit din fonduri publice, respectiv la salariul de bază ce i-a fost stabilit cu începere de la 01.01.2018 să se adauge un cuantum total al sporurilor de 30%din acest salariu de bază,

Obligarea Ministerului Justiției (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcției Naționale de Probațiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plății drepturilor salariale, inclusiv a celor restante, în conformitate cu dispozițiile noului ordin de salarizare ce va fi emis în temeiul hotărârii care va fi pronunțată în cauză, precum și a dobânzilor legale și a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata inflației,

Obligarea Direcției Naționale de Probațiune la plata drepturilor salariale ale reclamantei în conformitate cu noul ordin ce va fi emis, sume actualizate cu rata inflației,

Obligarea Direcției Naționale de Probațiune la acordarea, la sumele cuvenite, a dobânzii legale calculate conform art. 3 alin. (1) și alin. (2) 1 din Ordonanța Guvernului nr. 13/24.08.2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar

Obligarea Ministerului Justiției și a Direcției Naționale de Probațiune la plata cheltuielilor de judecată. La termenul de judecată din data de 04.12.2018, reclamanta a trimis prin email o cerere de modificare a acțiunii inițiale arătând că primul și al doilea capăt de cerere din acțiunea introductivă de instanță au rămas fără obiect întrucât pârâtul Ministerul Justiției a emis ordine noi pe parcursul judecății, și că înțelege să modifice petitul al treilea în sensul "Obligarea Ministerului Justiției (în calitate de ordonator principal de credite) să aloce Direcției Naționale de Probațiune (în calitate de ordonator secundar de credite) a sumelor necesare plății drepturilor salariale restante, în conformitate cu dispozițiile noului ordin ce a fost emis (prin care i se acordă un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), precum și a dobânzilor legale și a sumei echivalente actualizării sumei restante cu rata infrației". De asemenea, a modificat reclamanta și petitiul al patrulea în sensul de a obliga Direcția Națională de Probațiune la plata drepturilor salariale restante în conformitate cu noul ordin ce a fost emis (în care a fost prevăzut un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), sume actualizate cu rata inflației, cu menținerea petitului al cincilea, respectiv acela de "Obligarea Direcției Naționale de Probațiune la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale calculate conform art. 3 alin. (1) și alin. (2) 1 din O.G. nr. 13/24.08.2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar". A arătat reclamanta că urmare emiterii Ordinului nr. 3396/C/30.08.2018 Ministerul Justiției a alocat o parte din banii necesari plății drepturilor salariale conform acestui act normativ, iar Direcția Națională de Probațiune a efectuat plata restanțelor, însă nu a plătit drepturile salariale restante actualizate cu rata inflației. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1120 din 22 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins ca rămas fără obiect capetele 1și 2 ale cererii introductive de instanță, a respins ca prematur formulate pretențiile aferente capetelor 4 și 5 ale cererii de chemare în judecată, a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul Ministerul Justiției relativ la capătul 3 ale cererii ca nefondată, și a respins în rest cererea formulată de reclamanta A. ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța în acest sens a reținut instanța de fond împrejurarea că prin O.U.G. nr. 3/2019 plata tuturor sumelor bănești reprezentând drepturi de natură salarială restante în favoarea personalului din sistemul de justiție aferente perioadei 09.04.2015 - 30.06.2018 a fost eșaloonată fiind stabilite procente de plată de 5% pentru anul 2019, din totalul sumei cuvenite respectiv 10% pentru anul 2020, 25% pentru anul 2021, 25% în anul 2022 și 35% în anul 2023. A considerat Curtea de Apel București că din această perspectivă cererea reclamantei este prematur formulată aceasta neputând solicita plata uno ictu la acest moment, în raport de eșalonarea realizată prin actul normativ sus indicat. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1120/22.03.2019 a formulat recurs pârâta Direcția Națională de Probațiune criticând pentru nelegalitate sentința atacată, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Motivul de recurs invocat vizează aspectul actualizării cu indicele de inflație la data plății a sumelor achitate, precum și obligarea la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe avându-se în vedere că prin hotărârea dată instanța a încălcat normele de drept material respectiv dispozițiile art. 1357 alin. (1) C. civ. care obligă creditorul la repararea prejudiciului doar în situația întrunirii condițiilor răspunderii civile. 4. Apărările formulate în cauză Intimata reclamantă A. nu a formulat întâmpinare în cauză. II. Soluția instanței de recurs 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte, examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului invocată din oficiu de instanța de judecată, urmează a o admite, pentru următoarele considerentele: Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs. Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuie să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes. Recurenta nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului. Înalta Curte constată că prin petitele 4 și 5 din cererea de chemare în judecată, așa cum a fost modificată la data de 04.12.20218, intimata reclamantă a solicitat: "4. Obliga Direcția Națională de Probațiune la plata drepturilor salariale restante în conformitate cu noul ordin ce a fost emis (în care a fost prevăzut un cuantum total al sporurilor de 30% începând din ianuarie 2018), sume actualizate cu rata inflației, 5. Obligarea Direcției Naționale de Probațiune la acordarea la sumele cuvenite a dobânzii legale calculate conform art. 3 alin. (1) și alin. (2) 1 din O.G. nr. 13/24.08.2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar". Cu referire la aceste petite, instanța de fond a dispus respingerea acestora ca fiind prematur formulate. Prin recursul formulat, criticile aduse hotărârii atacate vizează petitele 4 și 5 în sensul că recurenta nu poate fi obligată la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație, și de asemenea, nu poate fi obligată la plata dobânzii legale calculată în baza O.U.G. nr. 13/2011 În condițiile în care petitul cererii de chemare în judecată ce viza obligarea recurentei-pârâte la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație precum și cel ce viza obligarea recurentei la plata dobânzii legale calculată conform O.G. nr. 13/2011 au fost respinse de instanța de fond ca fiind prematur formulate, recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes determinat, legitim, personal, născut și actual în formularea recursului. În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că prezentul recurs este lipsit de interes, atâta vreme cât Curtea de Apel București a respins capetele 4 și 5 din cerere ca prematur formulate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.