ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5481/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 936 din data de 19.05.2022 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și a declinat competența soluționării cererii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Administrața Județeană a Finanțelor Publice Cluj, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Investită prin declinare, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 263 din 6 octombrie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Administrața Județeană a Finanțelor Publice Cluj, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Cluj, secția III-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a formulat o acțiune prin care a solicitat despăgubiri în baza art. 19 din Legea nr. 554/2004 de la organe fiscale cu sediul în Cluj Napoca și de la Statul Român, cerere pe care a înregistrat-o pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Societatea reclamantă are sediul in Elveția astfel cum reiese din înscrisurile depuse și a ales drept sediu procesual ales o adresă din București.

Conform art. 19 alin. (1), (2) și 3: (1) "Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. (2) Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2). (3) Cererile prevăzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce privește procedura de judecată și taxele de timbru".

Din aceste prevederi reiese că acțiunea în despăgubiri pentru repararea pagubei produse printr-un act administrativ nelegal este subsecventă acțiunii principale și este o latură intrinsecă litigiului de contencios administrativ, supunându-se regulilor specifice acestuia sub aspect procesual.

Raportat la caracterul subsecvent al acțiunii in răspundere patrimonială față de acțiunea în anularea actului nelegal, se observă că și acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 19 este de competența aceleiași instanțe care soluționează sau are competența să soluționeze și acțiunea principală în contencios administrativ, potrivit principiului accesorium sequitur principale.

În speță, reclamanta s-a referit în cuprinsul acțiunii la mai multe litigii purtate de S.C. MECDRU S.A. (care avea sediul social în Mun. Cluj-Napoca), printre care se afla și litigiul ce a făcut obiectul dos nr. 660/33/2013, ce a parcurs mai multe cicluri procesuale și care s-a finalizat cu pronunțarea, în rejudecare, în primă instanță a sentinței nr. 141/06.06.2019 de către Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ, prin care a fost respinsă acțiunea societății comerciale, soluție rămasă definitivă prin decizia ICCJ nr. 5185/15.10.2020.

Astfel, acțiunea în despăgubiri formulată în temeiul dispoz art. 19 de reclamanta ce are sediul în Elveția atrage competența teritorială a instanței de fond, respectiv a Curții de Apel Cluj, ce a soluționat acțiunea principală în anularea actelor administrativ fiscale contestate de S.C. MECDRU S.A., societate în faliment și în cadrul căreia reclamanta deține majoritatea acțiunilor, și nu a Curții de Apel București, în circumscripția căreia se află sediul procesual ales de reclamantă.

În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1072 C. proc. civ. (1) Când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.(2) Dispozițiile se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaționale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se prevede altfel), or litigiul din speță de față este unul de contencios administrativ, adică de drept public.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curtea de Apel Cluj, secția III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca în favoarea Curtea de Apel Cluj, secția III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.